Conflict of jurisdiction over annulment of internal military unit order: classification of local public authority under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. y/3/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila", a solicitat anularea Ordinului de Zi pe Unitate nr. 236 din 7 decembrie 2015, precum şi a actelor subsecvente emiterii acestuia.

1.1. Prin Sentinţa civilă nr. 5649 din 30 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de către pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că reclamantul este cadru militar şi raportului său serviciu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 109 din acest ultim act normativ, aşa cum eronat a susţinut reclamantul.

În condiţiile în care Legea nr. 80/1995 nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile normele de competenţă prevăzute de art. 10 din acest ultim act normativ.

Având în vedere că pârâtul este o autoritate publică centrală, iar ambele părţi îşi au domiciliul, respectiv sediul în Municipiul Bucureşti, conform art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare în fond a acţiunii aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Faptul că, în privinţa cadrelor militare, competenţa se decelează în funcţie de art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi nu art. 109 din Legea nr. 188/1999 reprezintă o chestiune tranşată inclusiv în jurisprudenţa ICCJ şi a Curţii de Apel Bucureşti. Cu titlu de exemplu, s-au menţionat: Dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunţat Decizia nr. 3256/2015, Dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunţat Decizia nr. 2014/2015, Dosarul nr. x/2013 în care s-a pronunţat Decizia nr. 3492/26 septembrie 2014, precum şi regulatoarele de competenţă pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarele nr. x/2012 şi nr. z/3/2013.

2. A doua instanţă învestită.

2.1. După declinare, cauza a fost înregistrată la data de 24 octombrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 4002 din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că, în terminologia Legii nr. 554/2004, sintagma "autorităţi publice locale şi judeţene", se referă atât la administraţia locală propriu-zisă, exercitată prin autorităţile publice alese la nivelul autorităţilor administrativ-teritoriale şi prin structurile aflate în coordonarea sau subordonarea acestora, ca expresie a descentralizării şi autonomiei locale, cât şi la palierul teritorial al administraţiei de stat, compus din entităţile publice deconcentrate la nivel local ori judeţean.

În cauza de faţă, pârât este Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcţiei Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi care nu emite acte administrative valabile pe întreg teritoriul ţării, iar din punct de vedere teritorial, competenţa acestuia este limitată.

În raport de prevederile Legii nr. 80/1995 şi art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a apreciat că Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă material să soluţioneze cauza de faţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, a solicitat anularea Ordinului de Zi pe Unitate nr. 236 din 7 decembrie 2015, precum şi a actelor subsecvente emiterii acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că OZU nr. 236 din 7 decembrie 2015 şi actele subsecvente acestuia sunt acte prin care se dispun operaţiuni aferente predării şi preluării în gestiune a unor bunuri aflate în patrimoniul unei Secţii a SUUMC.

Cu alte cuvinte, se constată că OZU nr. 236 din 7 decembrie 2015 nu a fost emis în considerarea calităţii de cadru militar a reclamantului, ci pentru reglementarea unei activităţi de predare-primire în gestiune a unor bunuri.

Calificarea unei autorităţi publice ca fiind centrală sau locală nu este determinată doar de subordonarea ierarhică şi de personalitatea juridică, ci şi de întinderea teritorială a competenţei, autorităţile centrale fiind cele a căror competenţă se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării.

Or, în speţa dedusă judecăţii pârât este Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila", o unitate sanitară cu personalitate juridică aflată în subordinea Direcţiei Sanitare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi care nu emite acte administrative valabile pe întreg teritoriul ţării, iar din punct de vedere teritorial, competenţa acestuia este limitată.

Deci, din punct de vedere al poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice, se constată că, pârâtul este o instituţie publică locală, iar în raport de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa materială aparţine Tribunalului Bucureşti.

4. Soluţia Înaltei Curţi

PENTru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM