€500,000 claim against Government over Criminal Code sent to Court of Appeal on material incompetence

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

La data de 22 februarie 2017, în temeiul art. 1 alin. (1) şi 7 din Legea nr. 554/2004 petentul A. a formulat plângere împotriva Guvernului României, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a învederat că prin adoptarea Noului C. proc. pen., publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 486 din 15 iulie 2010 - Partea Specială, art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (1), declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 887 din 5 decembrie 2014, i s-a produs o vătămare a dreptul la apărare în dosarul nr. x/2014, drept garantat prin Constituţia României conform art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 6 paragraful 1 - 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste motive a solicitat obligarea Guvernului României la plata unor daune morale în cuantum de 500.000 euro.

2. Apărările formulate în cauză.

Intimatul Guvernul României a depus, la dosar, întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

La termenul de judecată din 17 martie 2017 Înalta Curte a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., examinând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, raportat la dispoziţiile legale incidente, apreciază că este întemeiată şi o va admite.

PENTru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal îl formează plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Guvernul României, prin care susţine că prin adoptarea Noului C. proc. pen. i s-a încălcat dreptul la apărare în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Teleorman, secţia penală.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de faţă este aplicabil criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice, avându-se în vedere calitatea Guvernului României de autoritate publică centrală.

Totodată, nu pot fi neglijate dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. 3 şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de apel judecă, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ, fiind incidente prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată"; iar în conformitate cu art. 8 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

În prezenta cauză, pârâtul este o autoritate publică, iar această calitate este de esenţa oricărui litigiu de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare, având în vedere faptul că litigiul dedus judecăţii intră în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii sunt incidente, în privinţa competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile art. 96 pct. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revenind astfel competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. raportat la art. 96 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Trimite cererea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Guvernul României spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM