Validity of suspension pending EU preliminary ruling on compatibility of environmental stamp tax with Article 110 TFEU

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava - Administraţia Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea Deciziei calcul timbru de mediu nr. 1815 din 21 octombrie 2013, restituirea sumei de 4.680 RON, achitată cu titlu de taxă de timbru de mediu, achitată pentru înmatricularea autovehiculului marca x tip y, restituirea dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data plăţii şi până la data restituirii efective, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 2065 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi acţiunea formulată de reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A..

1.3. Împotriva Sentinţei civile nr. 2065 din 12 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A., recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din data de 19 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, a dispus suspendarea provizorie a recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., motivat de faptul că există mai multe sesizări adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru a răspunde unor întrebări preliminare în legătură cu admisibilitatea/conformitatea prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 cu T.F.U.E., respectiv art. 110 din acest Tratat.

Având în vedere că, în cauză, sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, precum şi faptul că există mai multe sesizări adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a se răspunde unor întrebări preliminare în legătură cu compatibilitatea/conformitatea prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 cu T.F.U.E., respectiv art. 110 din acest Tratat, în considerarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 din Noul C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea recursului.

2. Cererea de recurs formulată împotriva Încheierii de şedinţă din data de 19 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva Încheierii de şedinţă din data de 19 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A. invocând faptul că, instanţa de fond, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susţinut că potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., instanţa nu este obligată să suspende judecarea cauzei ori de câte ori se pretinde că există o altă cauză de a cărei soluţionare depinde soluţionarea cauzei ce se cere a fi suspendată, fiindcă în acest caz ar însemna să se întrerupă cursul normal al justiţiei fără existenţa vreunui motiv temeinic, paralizându-se în acest mod judecarea acţiunii civile.

Prin urmare, instanţa este chemată să aprecieze asupra sistării judecăţii, după cum este în principal interesul soluţionării cauzei sau nu, şi nu numai în interesul părţii care o solicită.

Pe de altă parte, partea recurentă susţine că motivele suspendării cauzei nu mai subzistă deoarece CJUE a răspuns solicitărilor transmise de Curtea de Apel Braşov şi a declarat că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul:

- că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă,

- că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii".

Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă. El vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.

Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei tace aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru depăşeşte valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul naţional.

Faţă de cele expuse, solicită a se reţine că indiferent de temeiurile invocate de către pârâtă în cererile promovate, chiar dacă acestea sunt diferite, acţiunile sale chiar dacă tind la apărarea intereselor şi drepturilor sale, duc indubitabil la tergiversarea judecăţii şi la un abuz de drept procesual, în condiţiile concrete din speţa de faţă.

În final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

3. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Învestită cu cererea de recurs formulată de reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A. împotriva Sentinţei nr. 2065 din data de 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2016.

Conform dispoziţiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a repus cauza pe rol iar, prin Decizia nr. 1263 din 13 octombrie 2016, a admis recursul declarat de reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A. împotriva sentinţei nr. 2065 din data de 12 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, în rejudecare, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 4.680 RON, achitată cu titlu de timbru de mediu, cu dobânda fiscală calculată la această sumă, de la data plăţii şi până la data restituirii efective.

Ca atare, în raport de aspectele arătate mai sus, se impune respingerea recursului, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Mănăstirea de Călugăriţe A. împotriva Încheierii din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM