Invalid cassation appeal: failure to specify grounds of illegality against judgment dismissing enforcement demand

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 în data de 26 februarie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună sancţionarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire Sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 4983/2015, Judecătoria Sector 5 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. După declinare, cauza a fost înregistrată la data de 10 septembrie 2015, sub acelaşi număr, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Notele de şedinţă formulate la data de 27 octombrie 2015, pârâtul C.G.M.B. a solicitat suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2013, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin precizarea depusă la data de 16 noiembrie 2015, cu referire la dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul a invocat Hotărârile Brumărescu împotriva României şi Ţăranu împotriva României. Prin aceeaşi cerere, reclamantul a chemat în judecată şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul general, şi a solicitat să i se aplice aplicarea Primarului General al Municipiului Bucureşti o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la acordarea despăgubirilor solicitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 766 din 8 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii modificatoare şi a respins această cerere, ca tardiv formulată; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CGMB, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins cererile formulate împotriva pârâtului C.G.M.B., având ca obiect emiterea unui titlu executoriu prin care pârâtul să fie obligat să dispună măsurile adecvate pentru ca reclamantul să fie despăgubit pentru suprafaţa de teren, respectiv despăgubiri pentru daune morale, ca inadmisibile.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 766 din 8 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 7 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

5. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună sancţionarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentinţa civilă nr. 871/23.09.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 766 din 8 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii modificatoare şi a respins această cerere, ca tardiv formulată; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CGMB, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins cererile formulate împotriva pârâtului C.G.M.B., având ca obiect emiterea unui titlu executoriu prin care pârâtul să fie obligat să dispună măsurile adecvate pentru ca reclamantul să fie despăgubit pentru suprafaţa de teren, respectiv despăgubiri pentru daune morale, ca inadmisibile.

Împotriva Sentinţei civile nr. 766 din 8 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 7 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin cererea de recurs, partea îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că instanţa de fond a refuzat punerea în executare a Sentinţei civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, însă criticile formulate nu pot fi încadrate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menţionat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînţelegând să arate care sunt eventualele greşeli de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate ale sentinţei recurate.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", iar la alin. (3) se menţionează în mod expres că:

"Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică".

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 766 din 8 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2017.

Procesat de GGC - LM