Tax objection deadline breach and judicial costs exemption: default bars cost relief despite subsequent acknowledgment of claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL - Sucursala Ploieşti România, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:

• Obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluţionare a Contestaţiei fiscale, potrivit art. 210 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, în termen de 10 de zile de la pronunţarea hotărârii;

• Obligarea ANAF, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea 554/2004, la plata de penalităţi către Societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus;

• Obligarea Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv a conducătorilor ANAF, în baza art. 18 alin. (6) şi 24 alin. (2) şi (2) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care termenul de 10 de zile de executare a hotărârii nu este respectat, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.

• Obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie fiscală înregistrată la ANAF sub nr. 101255/27.08.2014 împotriva Deciziei de impunere nr. F-DB 602/29.07.2014 şi îşi rezervă dreptul ca în situaţia în care ANAF va emite decizia de soluţionare a Contestaţiei fiscale să exercite toate drepturile legale împotriva actului administrativ-fiscal respectiv, inclusiv prin precizarea şi completarea prezentei acţiuni.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 554 din data de 02.03.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de obiect a cererii şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A. SRL Sucursala Ploieşti România, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, ca fiind lipsită de obiect. A fost obligată pârâta ANAF-DGSC la 4000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu de avocat.

Prin Sentinţa civilă nr. 2747 din 26.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL Sucursala Ploieşti România, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 554/02.03.2015 în sensul acordării cheltuielilor de judecată, către reclamantă, în cuantum de 1500 Ron, taxă de timbru.

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 554 din data de 02.03.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., motive referitoare la modul de soluţionare a cererii de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2747 din 26.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., motive referitoare la modul de soluţionare a cererii de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin ambele recursuri s-a susţinut, în esenţă, că atât timp cât la data de 28.11.2014 Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. a emis Decizia nr. 387 prin care a fost desfiinţată parţial decizia de impunere nr. F-DB 602/29.07.2014, emisă de A.J.F.P. Dâmboviţa, în ceea ce priveşte suma de 9.972.395 RON, iar la primul termen de judecată au fost recunoscute pretenţiile reclamantei, în mod greşit instanţa de fond a stabilit în sarcina pârâţilor obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată.

4. În procedura de filtru, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 20 aprilie 2016 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la Dosarul nr. x/2014 al aceleiaşi instanţe, cu termen la data de 20.04.2016, în camera de consiliu - C.F. Faţă de această împrejurare, Înalta Curte va analiza ambele recursuri împreună.

La termenul din 19.01.2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursurile sunt admisibile, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin contestaţia nr. 101255/27.08.2014 formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F-DB 602/29.07.2014 înregistrată la AJFP Dâmboviţa reclamanta a solicitat să se dispună anularea parţială a Deciziei de impunere în ceea ce priveşte stabilirea în sarcina A. SRL Sucursala Ploieşti România a sumei de 9.972.395 RON.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30.10.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL Sucursala Ploieşti România, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat obligarea ANAF la emiterea deciziei de soluţionare a Contestaţiei fiscale.

Potrivit art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare.

Având în vedere faptul că, reclamanta a înregistrat contestaţia la organul fiscal la data de 27.08.2014, termenul de 45 de zile se împlinea la data de 13 octombrie 2014, cum de altfel a reţinut în mod corect şi prima instanţă.

Faţă de această împrejurare se constată că recurenta-pârâtă ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a aflat în culpă la data formulării cererii deduse judecăţii, neavând relevanţă faptul că, în timpul derulării procedurii prealabile în faţa primei instanţe, pârâta a emis Decizia nr. 387/28.11.2014.

Dispoziţiile art. 454 din C. proc. civ. referitoare la exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată statuează în mod expres că:

"Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din C. civ. rămân aplicabile".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă o regulă şi o excepţie. Astfel, regula este exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată dacă a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului. Excepţia se referă la înlăturarea acestei exonerări în cazul în care pârâtul a fost pus în întârziere ori se află de drept în întârziere.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că pârâtul s-a aflat de drept în întârziere prin starea de pasivitate manifestată în raport de contestaţia reclamantei, răspunsul fiind dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, după formularea cererii de chemare în judecată, iar soluţionarea în mod favorabil a contestaţiei, prin emiterea deciziei, nu are caracterul unei recunoaşteri a pretenţiilor deduse judecăţii la prima zi de înfăţişare.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, prima instanţă în mod corect a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 451 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligând pârâta ANAF - DGSC la 4000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat redus, avându-se în vedere faptul că cererea dedusă judecăţii s-a soluţionat la primul termen de judecată pe cale de excepţie, neintrându-se în cercetarea fondului cauzei, iar onorariul avocaţial de 10.962,84 RON este disproporţionat în raport cu natura pricinii, complexitatea acesteia, valoarea totală a pretenţiilor şi munca îndeplinită de avocat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 554 din data de 02.03.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 2747 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV