Suspension of European Arrest Warrant execution under pending domestic criminal proceedings

Asupra contestaţiilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 96 din 4 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autorităţile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, pe numele persoanei solicitate A., şi, în baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 4.05.2018 până la data de 2.06.2018, inclusiv, şi emiterea mandatului de arestare, constatându-se că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 3.05.2018.

PENTru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 3.05.2018 a fost înregistrată adresa din 3.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu propunerea luării măsurii arestării persoanei solicitate A. şi totodată amânarea predării acesteia până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare şi nr. 10508/225/2017 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, menţionându-se că faţă de aceasta au fost emise două mandate europene de arestare de către autorităţile judiciare germane:

Unul în data de 28.03.2018 (lucrarea nr. 5400/11/5/2018), privind infracţiunea de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, constând în aceea că, în perioada 18.01.2016 - 19.01.2016, inculpatul A., împreună cu alte persoane neidentificate au forţat intrarea în clădirea de birouri a firmei B. eG din 93059 Regensburg, spărgând geamul unei ferestre pentru a intra în sediu, de unde au furat un seif ce conţinea: o cheie de rezervă pentru camioanele companiei, precum şi pentru uşile/porţile interioare şi exterioare, bani numerar şi diferite documente, cu o valoare estimată de 5 500.00 euro. Prin pătrunderea prin efracţie s-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 200 euro pe care, în cele din urmă, făptuitorii l-au acceptat tacit.

Cel de-al doilea în data de 4.04.2018 (lucrarea nr. 6022/II/5/2018), privind comiterea a două infracţiuni de furt deosebit de grav, constând în aceea că, la 24.02.2017, persoana acuzată a pătruns pe proprietatea reprezentanţei de maşini C. din Gunzenhausen, a deschis forţat şase containere maritime prin tăierea unor lacăte şi a furat aproximativ 80 de anvelope de maşină cu o valoare de 70 005.73 euro; la 23.03.2017, împreună cu trei complici, a pătruns pe proprietatea companiei D. din Muhr am See şi au furat: diferite aspiratoare sub presiune, dar şi aspiratoare cu abur sau curăţare uscată în valoare totală de 20 749.23 euro, un X, în valoare de 40 000.00 euro şi o dubă X x tipul T5, în valoare de 6 000.00 euro.

Lucrarea nr. 6022/II/5/2018 a fost ataşată la lucrarea nr. 5400/11/5/2018.

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 2.03.2018, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 4.12.2017 de autorităţile judiciare din Germania - Procuratura de Stat Wurzburg, a dispus predarea persoanei solicitate A., însă a amânat predarea, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare şi dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la 3.05.2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ordonanţa de reţinere nr. 29 din 3.05.2018, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 3.05.2018, ora 13:20, până la 4.05.2018, ora 13:20 şi declaraţia persoanei solicitate.

În prezenta cauză prima instanţă s-a considerat învestită doar cu cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autorităţile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, iar nu şi cu semnalarea emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de autorităţile judiciare germane - Procuratura Ansbach, întrucât sunt proceduri distincte, care trebuie soluţionate diferit.

În cuprinsul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane - Parchetul Regensburg se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 26.03.2018 de către Judecătoria Regensburg în dosarul nr. III Gs 998/18, pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, 303 alin. (1), (30)3 c, 52 din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

La termenul din data de 4 mai 2018 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, numai după soluţionarea dosarelor aflate pe rolul instanţelor din România.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Curtea constatat că sunt îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autorităţile judiciare germane au menţionat că mandatul european de arestare emis de Procuratura Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17 la data de 28.03.2018 se bazează pe un mandat de arestare emis de Judecătoria Regensburg la data de 26.03.2018 în dosarul nr. III Gs 998/18 faţă de A..

Cât priveşte obiecţiunile formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea iar pe de altă parte, motivul pentru care persoana solicitată nu a exprimat un acord necondiţionat de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea însă numai după soluţionarea cauzelor înregistrate pe rolul organelor judiciare române.

Or, în cauză, din datele de la dosar a rezultat că persoana solicitată este cercetată în România pentru comiterea unor fapte diferite de cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare şi anume pentru infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi contra ordinii şi liniştii publice.

În ceea ce priveşte solicitarea de amânare a predării întemeiată pe dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a observat însă că art. 58 din Legea nr. 302/2004 este cuprins în capitolul ce reglementează "Extrădarea pasivă", în vreme ce art. 112 face parte din Capitolul III Titlul III, denumit "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre".

Or, conform art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI/2009, autoritatea judiciară de executare, după ce a decis să execute mandatul european de arestare "poate să amâne predarea persoanei solicitate" astfel încât aceasta să poată fi anchetată în statul membru de executare sau, dacă a fost deja condamnată, aceasta să poată executa, pe teritoriul acestui stat o sentinţă pronunţată pentru o altă faptă decât cea la care se referă mandatul de arestare european.

Curtea a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prin prisma art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, amânarea predării, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal în statul de executare, este facultativă, având în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. român, unul dintre modurile de sesizare a organelor judiciare îl reprezintă inclusiv plângerea prealabilă, formulată de persoana vătămată în cazul infracţiunilor expres prevăzut de legiuitor. Or, dacă amânarea predării nu ar putea fi supusă unei examen de temeinicie, s-ar putea ajunge ca persoanele solicitate, cunoscând de acuzaţiile ce pot fi formulate împotriva lor pe teritoriile altor state, în procedura mandatului european de arestare, să poată crea artificial o procedură penală în statul de executare, împiedicând astfel predarea în procedura mandatului european.

În cauză, instanţa, analizând solicitarea formulată de persoana solicitată prin prisma acestor considerente, a apreciat că nu se justifică amânarea predării până la finalizarea cercetărilor penale de către autorităţile judiciare române.

Astfel, din verificările efectuate a rezultat că pe rolul Judecătoriei Vînju Mare se află dosarul nr. x/2018, în care persoana solicitată are calitate de inculpat, fiind judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, cauza aflându-se în procedura de cameră preliminară.

Cu adresa nr. x/225/2017 din data de 25.04.2018 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a comunicat că prin Sentinţa penală nr. 627/18.04.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultată de 1 an 2 luni şi 80 zile închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se va calcula de la data de 8.12.2017 (data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 179/27.09.2017 a Judecătoriei Vînju Mare pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Vînju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1947/08.12.2017 a Curţii de Apel Craiova). Împotriva acestei sentinţe inculpatul A. a formulat apel la data de 23.04.2018.

S-a constatat aşadar că, în prezent inculpatul este cercetat de autorităţile române în două dosare penale, pentru comiterea unor infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere şi contra ordinii şi liniştii publice, infracţiuni de o gravitate redusă, care nu ar justifica aplicarea unei măsuri preventive în dosarul intern. Pe de altă parte, sub aspectul probatoriului, infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul de către autorităţile judiciare române sunt unele care nu presupun un probatoriu complex.

Spre deosebire de acestea, infracţiunile ce au justificat emiterea mandatului european de arestare sunt infracţiuni mult mai grave în cazul cărora apărările pe care le poate formula inculpatul ca şi administrarea probatoriului cu celeritate, reprezintă condiţii esenţiale pentru o corectă soluţionare a cauzei.

Raportat la ansamblul datelor obiective ale cauzei, la natura şi gravitatea infracţiunilor pentru este cercetată persoana solicitată de autorităţile judiciare române respectiv de autorităţile judiciare germane, instanţa a apreciat că este oportună predarea de îndată a persoanei solicitate pentru a permite autorităţilor germane efectuarea de cercetări în cauză.

Cu privire la măsura preventivă dispusă, Curtea a apreciat că se impune măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi persoana solicitată A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat, în temeiul art. 4251 alin. (6) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii atacate, arătând că, deşi instanţa a fost sesizată cu cererea de executare a două mandate europene de arestare emise de autorităţile judiciare din Germania, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, nu s-a pronunţat şi asupra mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de Parchetul Ansbach, care a stat la baza semnalării introduse în sistemul de informaţii Schengen, apreciind că nu se consideră investită decât cu mandatul european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg întrucât sunt două instituţii diferite care se soluţionează distinct.

Pe de altă parte, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, întrucât nu a încetat cauza care a impus amânarea predării persoanei solicitate, aşa cum s-a stabilit şi prin Sentinţa nr. 41 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin necontestare.

Contestatorul A. a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării până la soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor din România, având în vedere că şi-a manifestat acordul în acest sens.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de persoana solicitată A. ca fiind fondate, însă în limitele şi pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea înregistrată la data de 3 mai 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat, în baza art. 102 din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. şi, totodată, amânarea predării acesteia până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare şi nr. 10508/225/2017 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, precizând că au fost emise două mandate europene de arestare de către autorităţile judiciare germane, unul din 28.03.2018 (lucrarea nr. 5400/II/5/2018) de către Parchetul Regensburg, privind infracţiunea de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, iar cel de-al doilea din 4.04.2018 (lucrarea nr. 6022/II/5/2018) de către Parchetul Ansbach, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt deosebit de grav.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare şi de aducere la cunoştinţă a drepturilor din data de 3 mai 2018, ordonanţa nr. x din 3 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore începând cu data de 3 mai 2018, ora 13:20, semnalarea introdusă la data de 10 aprilie 2018 de Biroul SIRENE Naţional din Germania emisă în baza mandatului european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg, Germania, semnalarea introdusă la data de 23 aprilie 2018 de Biroul SIRENE Naţional din Germania emisă în baza mandatului european de arestare emis la 4.04.2018 de Parchetul Ansbach, Germania, copia cărţii de identitate şi fişa de evidenţă ale persoanei solicitate, mandatul european de arestare emis la 28.03.2018 de Parchetul Regensburg, Germania, tradus în limba română.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 28.03.2018, mandatul european de arestare de către Parchetul Regensbug, Germania, în cuprinsul căruia se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 26.03.2018 de către Judecătoria Regensburg în dosarul nr. III Gs 998/18, pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav în concurs ideal cu deteriorare de bunuri, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, 303 alin. (1), (30)3 c, 52 din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că faptele pentru care s-a emis, la data de 26.03.2018, mandatul de arestare de către Judecătoria Regensburg, au constat în aceea că, în perioada 18.01.2016 - 19.01.2016, inculpatul A., împreună cu alte persoane neidentificate au forţat intrarea în clădirea de birouri a firmei B. eG din 93059 Regensburg, spărgând geamul unei ferestre pentru a intra în sediu, de unde au furat un seif ce conţinea: o cheie de rezervă pentru camioanele companiei, precum şi pentru uşile/porţile interioare şi exterioare, bani numerar şi diferite documente, cu o valoare estimată de 5 500.00 euro. Prin pătrunderea prin efracţie s-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de aproximativ 200 euro pe care, în cele din urmă, făptuitorii l-au acceptat tacit.

Pe de altă parte, din semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Naţional din Germania, se mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis, la data de 4.04.2018, mandatul european de arestare de către Parchetul Ansbach, Germania, în cuprinsul căruia se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 20.03.2018 de către Judecătoria Ansbach în dosarul nr. 5 Gs 311/18, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat în două cazuri aflate în concurs real, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) teza 2 nr. 1, nr. 2, nr. 3, 25 alin. (2) din C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă fiind închisoarea de 10 ani.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că faptele pentru care s-a emis, la data de 20.03.2018, mandatul de arestare de către Judecătoria Ansbach, au constat în aceea că, la 24.02.2017, persoana acuzată a pătruns pe proprietatea reprezentanţei de maşini C. din Gunzenhausen, a deschis forţat şase containere maritime prin tăierea unor lacăte şi a furat aproximativ 80 de anvelope de maşină cu o valoare de 70 005.73 euro; la 23.03.2017, împreună cu trei complici, a pătruns pe proprietatea companiei D. din Muhr am See şi au furat: diferite aspiratoare sub presiune, dar şi aspiratoare cu abur sau curăţare uscată în valoare totală de 20 749.23 euro, un X, în valoare de 40 000.00 euro şi o dubă X x tipul T5, în valoare de 6 000.00 euro.

Totodată, Înalta Curte constată că persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii şi faptul că s-a emis două mandate europene de arestare în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform declaraţiei dată de aceasta la data de 3 mai 2018, ocazie cu care a precizat că nu ridică obiecţii asupra identităţii sale, că este de acord cu predarea sa către autorităţile germane, însă după ce îşi va lămuri situaţia juridică în România, făcând la cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Vânju Mare şi Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Se mai reţine că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a identificat persoana solicitată A., în prezenţa unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi aducere la cunoştinţă a drepturilor.

La termenul de judecată din 4 mai 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. care a arătat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania, însă după soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor din România, că nu are obiecţiuni cu privire la identitatea sa, că este de naţionalitate română, dar şi că i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a-şi desemna un avocat în Germania şi de a comunica cu acesta, precizând că nu uzează de acest drept.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Franţa, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat pe teritoriul francez, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Infracţiunea de furt deosebit de grav nu este prevăzută printre cele 32 de infracţiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că se impune verificarea dublei incriminări. Înalta Curte constată că aceasta constituie infracţiune şi potrivit legislaţiei române, respectiv infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa de maxim 7 ani închisoare.

Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Germania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.

Referitor la obiecţiunile formulate de persoana solicitată, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că acestea nu privesc identitatea, dar şi că motivul pentru care contestatorul nu a exprimat un acord necondiţionat de predare, nu se încadrează între motivele obligatorii sau facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, prevăzute de dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autorităţile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 180112/17, este fondată.

În acest context trebuie precizat că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că a fost învestită doar cu cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.03.2018 de autorităţile judiciare din Germania - Parchetul Regensburg în dosarul nr. 118 Js 18012/17, iar nu şi cu semnalarea în baza mandatului european de arestare emis la 4.04.2018 de autorităţile judiciare germane - Procuratura Ansbach, întrucât sunt proceduri distincte, care trebuie soluţionate diferit.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care cu privire la aceeaşi persoană, înaintate de predare acesteia, autorităţile române primesc din partea autorităţilor competente ale aceluiaşi stat membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanţa cea dintâi sesizată, pronunţându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare, însă, în speţă, deşi judecătorul fondului a fost iniţial învestit cu executarea a două mandate europene de arestare, numai pentru unul dintre acestea s-au efectuat toate demersurile în vederea soluţionării cererii, în timp ce, pentru al doilea, la dosar a existat doar o semnalare Schengen.

De altfel, la momentul procesual actual, cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 4.04.2018 de autorităţile judiciare din Germania - Procuratura Ansbach în dosarul nr. 1073 Js 6053/17 pe numele persoanei solicitate A., a fost admisă prin Sentinţa penală nr. 98 din 9 mai 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 489 din 23 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea contestaţiei formulată de persoana solicitată, astfel încât criticile formulate de parchet în acest sens sunt, în contextul actual, nefondate.

Însă, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, predarea către statul solicitant nu poate avea loc. de îndată, deoarece faţă de persoana solicitată A. se desfăşoară două proceduri penală în România, respectiv în dosarele nr. x/2018 al Judecătoriei Vânju Mare, în care aceasta are calitatea de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 198 C. pen., cauză aflată în procedura de cameră preliminară, respectiv nr. x/225/2017 al Curţii de Apel Craiova, având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 627 din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultată de 1 an 2 luni şi 80 zile închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data de 8.12.2017 (data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 179/27.09.2017 a Judecătoriei Vînju Mare pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Vînju Mare, definitivă prin decizia penală nr. 1947/08.12.2017 a Curţii de Apel Craiova).

În acest context, criticile formulate de parchet şi de persoana solicitată A. sunt întemeiate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin urmare, hotărârea atacată este nelegală sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu a încetat cauza care a impus amânarea predării persoanei solicitate, aşa cum s-a stabilit şi prin Sentinţa penală nr. 41 din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin necontestare.

PENTru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de persoana solicitată A., va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Având în vedere soluţia de amânare a predării până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare din 4 mai 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus-menţionat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 230 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din 4 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare din 4 mai 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus-menţionat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 230 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 mai 2018.

Procesat de GGC - CL