European Arrest Warrant execution: double criminality exception and judicial review limits of issuing authority's detention measures

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, Franţa în dosarul cu număr de referinţă dosar parchet 17 249 000087, Nr. de instrucţie JICAB2 17000024, pentru executarea mandatului european de arestare emis data de 30 aprilie 2018, fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la data de 12 aprilie 2018, de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul de mare Instanţă din Nancy, Franţa, vicepreşedinte-judecător A., în dosarul cu număr de referinţă nr. parchet 17 249 000087 - Număr de Instrucţie (cercetare penală) JICAB2 17000024, pe numele persoanei solicitate B..

S-a constatat că persoana solicitată B. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate B. către autoritatea judiciară emitentă, în vederea cercetării penale şi a judecăţii, pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 şi 311-15 din C. pen. francez şi "participarea la o asociaţie de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârşirea unei infracţiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii şi sub condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reţinută la data de 7 mai 2018, ora 14:30, prin Ordonanţa de reţinere nr. 25/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi arestată începând cu data de 8 mai 2018.

În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (9) şi (13) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate B. pentru o durată de 30 de zile, începând de la 16 mai 2018 până la 14 iunie 2018, inclusiv, în vederea predării.

PENTru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 8 mai 2018, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind arestarea provizorie a persoanei solicitate B., în vederea predării, în baza semnalării Schengen - Biroul SIRENE Naţional din Franţa, din 30 aprilie 2018, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Sirene, la data de 2 mai 2018, în baza mandatului european de arestare emis la 12 aprilie 2018 de Procurorul de la Curtea din Nancy, Franţa - procuror C., în dosarul cu număr de referinţă dosar parchet 170249 000087, instrucţie JICAB2 17000024, ce se fundamentează pe mandatul de arestare emis de Judecătorul de la Curtea din Nancy, Franţa, în vederea cercetării pentru participarea în calitate de complice la comiterea infracţiunilor de "furt în grup organizat" prevăzute de art. 311-1, art. 311-9, art. 311-14 şi art. 311-15 din C. pen. francez şi "participare la conspiraţie infracţională în scopul de a pregăti un act infracţional pedepsit cu zece ani închisoare", prevăzute de art. 450-1, art. 450-3 şi art. 450-5 din C. pen.

Verificând semnalarea Schengen, prin încheierea din 8 mai 2018 Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate B. în vederea predării, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 8 mai 2018 şi până la 22 mai 2018, inclusiv.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, Curtea a constatat că Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, Franţa, a emis mandatul european de arestare la data de 30 aprilie 2018, pe numele persoanei solicitate B., prin care s-a solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate, urmărită penal pentru săvârşirea, infracţiunilor de "furt săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 şi 311-15 din C. pen. francez şi "participarea la o asociaţie de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârşirea unei infracţiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez, faptele fiind descrise, în cuprinsul mandatului european de arestare.

Totodată, Curtea a mai constatat că: infracţiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria "participarea la o organizaţie criminală" şi "furturi comise în cadrul unui grup infracţional organizat sau cu utilizarea armei", situaţie ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări; mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare emis la 12 aprilie 2018, de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul de mare Instanţă din Nancy, Franţa, vicepreşedinte-judecător A., în dosarul cu număr de referinţă Nr. parchet 17 249 000087 - Număr de Instrucţie (cercetare penală) JICAB2 17000024; că durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiunile comise este de 15 ani privare de libertate; că, din declaraţia persoanei solicitate şi examinarea dosarului rezultă că nu este incident în cauză nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, iar condiţiile de validitate şi de fond pentru emiterea şi executarea mandatului european de arestare sunt îndeplinite în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana solicitată B. a formulat contestaţie, susţinând, potrivit motivelor scrise şi concluziilor orale formulate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, că hotărârea atacată este nelegală întrucât, în mod greşit, judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă şi predarea, fără a verifica dacă ordonanţa prin care s-a dispus luarea controlului judiciar, de către Curtea de Apel din Nancy, a fost revocată, că faptele sunt insuficient descrise în conţinutul mandatului european de arestare, că, la data săvârşirii faptelor, avea vârsta de 15 ani şi 3 luni, context în care, se putea dispune luarea unei măsuri educative.

S-a mai susţinut că hotărârea atacată este netemeinică întrucât măsura arestării provizorii este prea severă în raport cu gravitatea acuzaţiei şi cu împrejurările cauzei, solicitându-se luarea măsurii arestului la domiciliu până la predarea către autorităţile franceze, şi precizându-se că a fost de acord să fie judecat de autorităţile române, întrucât locuieşte la domiciliul părinţilor săi din oraşul Murgeni, judeţul Vaslui.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată B. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi la data de 8 mai 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile în vederea predării, faţă de persoana solicitată B.,cu privire la care a fost transmisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare şi de aducere la cunoştinţă a drepturilor din data de 8 mai 2018, Ordonanţa nr. x/II/5/2018 din 7 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate B. pe 24 de ore începând cu data de 7 mai 2018, ora 14:30, semnalarea introdusă la data de 02 mai 2018 de Biroul SIRENE Naţional din Franţa, copia cărţii de identitate şi a cazierului judiciar, fişa de evidenţă ale persoanei solicitate, mandatul european de arestare în limba franceză.

Se mai constată că, prin încheierea de şedinţă din 8 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 469 din 17 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu 8 mai 2018, până la data de 22 mai 2018 inclusiv.

Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate B. a fost emis, la data de 30 aprilie 2018, mandatul european de arestare de Procurorul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, Franţa, în dosarul cu număr de referinţă dosar parchet 170249 000087, instrucţie JICAB2 17000024, fundamentat pe mandatul naţional de arestare emis la 12 aprilie 2018 de Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt săvârşit în cadrul unui grup infracţional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 şi 311-15 din C. pen. francez şi "participarea la o asociaţie de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârşirea unei infracţiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că faptele pentru care s-a emis, la data de 12 aprilie 2018, mandatul de arestare de către Tribunalul de Mare Instanţă din Nancy, au constat în aceea că persoana solicitată, în perioada 12 octombrie 2016 şi 19 septembrie 2017, în regiunile Lorena şi Alsacia, împreună cu alte 15 persoane, a săvârşit mai mult de 40 de furturi în cadrul unui grup infracţional organizat, în general pe timpul nopţii şi cu autovehiculele, aceasta recunoscând participarea sa într-un număr de 24 de fapte.

La termenul de judecată din 8 mai 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B. persoanei solicitate, ocazie cu care a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile franceze, dar şi că se prevalează de regula specialităţii.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Franţa, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat pe teritoriul francez, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia soluţiei dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Franţa, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăşte, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.

Astfel, se constată că infracţiunile pentru care s-a cerut predarea, respectiv cele de "participarea la o organizaţie criminală" şi "furturi comise în cadrul unui grup infracţional organizat sau cu utilizarea armei", se regăsesc printre cele 32 de infracţiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Astfel, Înalta Curte constată că deşi aspectele invocate de apărător privind diferenţa dintre prenumele persoanei solicitate în sensul că în semnalare este trecut B., el fiind B., aşa cum rezultă din actele de identitate, prima instanţă a apreciat că acesta constituie o eroare materială, care nu duce la concluzia că în faţa instanţei a fost prezentată o altă persoană decât cea căutată de autorităţile emitente. Dovada faptului că persoana prezentată este cea căutată de autorităţile emitente a rezultat din următoarele aspecte coroborate: toate celelalte date de identificare ale persoanei solicitate precizate în semnalarea S.I.S., corespund cu cele din actele de identitate ale persoanei prezentate, respectiv numele părinţilor, data naşterii, locul naşterii, sexul, naţionalitatea; în cuprinsul semnalării, la descrierea faptelor este trecut prenumele corect al persoanei solicitate; persoana solicitată a recunoscut în faţa Curţii de Apel Iaşi, cu prilejul audierii, faptele cuprinse în semnalare, dând detalii cu privire la procedura din Franţa, în care a fost şi arestat preventiv 5 luni.

Pe de altă parte, din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate.

Deşi s-a invocat, ca şi motiv obligatoriu de refuz al predării, vârsta persoanei solicitate la momentul comiterii faptelor (15 ani şi 3 luni), nu se poate dispune luarea unei măsuri educative întrucât, pe de o parte, instanţa română nu se poate pronunţa pe fondul cauzei, iar, pe de altă parte, dispunerea respectivei măsuri nu este permisă în procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare. Mai mult, se remarcă că persoana solicitată a fost condamnată într-un alt dosar, de autorităţile franceze la 5 ani închisoare, iar în prezenta cauză a fost arestată preventiv timp de 5 luni.

Pe de altă parte, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (faptul că din conţinutul mandatului european de arestare nu rezultă gradul său de vinovăţie şi nici de participaţie penală la săvârşirea faptelor, circumstanţele sale personale), nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

Totodată, nu pot fi primite nici criticile formulate de apărare în sensul că, în mod greşit, judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă şi predarea, fără a verifica dacă ordonanţa prin care s-a dispus luarea controlului judiciar, de către Curtea de Apel din Nancy, a fost revocată, având în vedere că persoana solicitată, în procedura de faţă a fost arestată preventiv 5 luni de autorităţile franceze şi apoi depusă într-un Centru educativ, însă acesta nu a respectat obligaţiile impuse şi a părăsit teritoriul Franţei. În plus, mandatul european de arestare a fost emis în baza mandatului naţional, urmare a faptului că persoana solicitată s-a sustras controlului judiciar.

Totodată, nici cererea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu cea a arestului la domiciliu nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea se fac în stare arest preventiv, iar, pe de altă parte, raportat la infracţiunile comise, comportamentul anterior al persoanei solicitate în timpul procedurilor judiciare din Franţa şi, nu în ultimul rând, sustragerea acesteia din centrul educativ din Franţa şi traversarea mai multor ţări fără nici un act de identitate asupra sa, orice altă măsură preventivă ar fi lipsită de eficienţă.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 mai 2018.

Procesat de GGC - CL