Abuse of Office Conviction Validity Under Constitutional Court Interpretation of Defective Duty Fulfillment

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72 din 28 aprilie 2016, Tribunalul Ialomiţa a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A., de înlăturare a tuturor probelor, mijloacelor de probă, înregistrărilor ambientale şi interceptărilor telefonice care au fost obţinute cu participarea altor organe decât cele enumerate în art. 55 C. proc. civ. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 307 C. pen. (deturnare de fonduri), în art. 249 C. pen. anterior (neglijenţă în serviciu).

A respins cererile de schimbare a încadrărilor juridice din art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., în art. 249 C. pen. anterior, respectiv art. 26 rap. la art. 249 C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., în art. 132 din Legea nr. 78/2000 (text în vigoare începând cu data de 15 decembrie 2015), rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu apl. art. 5 C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

A făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 307 alin. (1) C. pen., în art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o perioadă de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), face în cauză aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracţiuni de fals intelectual, fiecare prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de fals intelectual, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea dreptului de a comunica cu condamnatul, B. (date), conform art. 66 lit. n) şi 67 C. pen.

A făcut aplicarea disp. art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., interzicerea dreptului de a comunica cu B., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an şi 6 luni + 2 ani), respectiv un an şi două luni, inculpatul A. urmând a executa, în final, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) şi a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., dreptul de a comunica cu condamnatul B., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen. cu ref. la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior şi art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., ca pedeapsă accesorie rezultantă ce se va executa pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. coroborat cu art. 399 alin. (9) C. proc. civ. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii de 24 h, din data de 17 septembrie 2014, cel al arestării preventive şi cel al arestului la domiciliu (prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă), de la 18 septembrie 2014 la 3 martie 2015.

A luat act că în perioada 3 martie 2015 - 13 ianuarie 2016, inculpatul, A., s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., în art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (text în vigoare începând cu data de 15 decembrie 2015), rap.la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata, C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita activitatea de comerciant, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a exercita activitatea de comerciant), face în cauză aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 861 - art. 862 C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A încredinţat supravegherea inculpatei, C., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

b) Să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen. anterior, instanţa a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu A., B. şi D.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

A luat act că prejudiciul cauzat Unităţii Administrativ Teritoriale Oraş Ţăndărei, în cuantum de 20.000 RON, aferent infracţiunilor de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu art. 5 C. pen., respectiv de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen. anterior cu art. 5 C. pen., reţinute în sarcina inculpaţilor, a fost achitat conform chitanţei seria ILBLA, din 9 octombrie 2014.

A luat act că Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Ţăndărei nu s-a constituit parte civilă pentru suma de 199.589,08 RON, aferentă infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A.

A luat act că în cauză nu-şi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 112 lit. e) C. pen., privind confiscarea specială.

A luat act că prin Sentinţa penală nr. 238 din 30 octombrie 2015 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 400 din 2 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus anularea adreselor din 21 februarie 2014 emise de Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Ţăndărei către S.C. E. S.R.L. Slobozia şi S.C. F. S.R.L. Slobozia.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen., a dispus anularea contractului de lucrări nr. x din 6 martie 2014, încheiat între Primăria Oraşului Ţăndărei şi S.C. E. S.R.L. Slobozia.

În baza art. 162 alin. (4) C. proc. civ. pen., s dispus restituirea către petentul G., domiciliat în oraşul Ţăndărei, Şos. Bucureşti, nr. 178, judeţul Ialomiţa, a sumei de 13.700 RON, ce a fost ridicată urmare a percheziţiei din data de 17 septembrie 2014, consemnată la unitatea bancară, pe numele petentului, conform recipisei de consemnare din 18 septembrie 2014 şi a chitanţei cu nr. x din 18 septembrie 2014.

În baza art. 274 C. proc. civ. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 22.000 RON, iar pe inculpata C. la plata sumei de 8500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 44 din data de 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Ialomiţa pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 C. pen. de la 2 ani închisoare la 9 luni închisoare, făcând aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 38 şi art. 39 lit. b) C. pen. inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse de 27 luni închisoare, respectiv 9 luni, inculpatul având de executat în final 2 ani şi 9 luni închisoare.

Inculpatul urma să execute, pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În baza art. 91 - 92 C. pen. a suspendat executarea pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune, de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria din localitatea Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, la Complexul de Servicii Sociale - Căminul de bătrâni şi Serviciul de Administrare a Domeniului Public.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei C. de la 3 ani la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1968 pentru inculpata C.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 44 din data de 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a formulat recurs în casaţie inculpatul A.

În motivarea cererii de recurs în casaţie a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care, la data judecării apelului, 15 decembrie 2016, nu mai era prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată urmare a faptului că legea nu a fost pusă în acord cu Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale în termen de 45 de zile de către Parlament, devenind incidente, în opinia sa prevederile art. 438 alin. (2) teza I C. proc. civ. pen.

A mai susţinut că practica recentă a instanţelor relevă faptul că nepunerea în acord în termen de 45 de zile a legii cu decizia Curţii Constituţionale valorează încetarea aplicabilităţii art. 246 alin. (1) C. pen. anterior, în conformitate cu disp.art. 147 din Constituţie.

Procedura de comunicare prevăzută de art. 439 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. pen. a fost îndeplinită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 aprilie 2017, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie fiind stabilit pentru 12 iunie 2017, fără citarea părţilor, conform art. 440 alin. (1) C. proc. civ. pen.

La data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. civ. pen., magistratul asistent a întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie ce formează obiectul dosarului.

Înalta Curte, prin încheierea din data de 12 iunie 2017, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. civ. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

A trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 25 septembrie 2017.

PENTru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că acestea întruneşte cumulativ cerinţele legale prevăzute de textul art. 434 - 438 C. proc. civ. pen., respectiv a fost formulată în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 435 C. proc. civ. pen. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, pentru admiterea în principiu, în sensul că a fost atacată o hotărâre supusă prezentei căi de atac şi a fost indicat şi motivat unul dintre cazurile de casaţie expres prevăzute de lege.

Cererea de recurs în casaţie formulată îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 lit. a), b), c), d şi art. 438 C. proc. civ. pen., întrunind cerinţele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 C. proc. civ. pen. şi motivarea acestuia, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pen.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:

Recursul în casaţie este un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie se doreşte analizarea incidenţei Deciziei nr. 405 din 2016 a Curţii Constituţionale, în sensul de a se constata dezincriminarea infracţiunii de abuz în serviciu, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, considerând că atât instanţa de fond, dar mai ales cea de apel, nu au indicat dispoziţiile legale încălcate de inculpat.

Înalta Curte constată că natura criticilor invocate nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, vizând netemeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii, aspecte ce nu pot fi cenzurate în această cale de atac, deoarece se doreşte reanalizarea probele.

Totodată, reţine că prin decizia sus menţionată s-a statuat că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", se impune a se constata că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina sa, în raport cu interpretarea dată de instanţa de contencios constituţional textelor de lege incidente, respectiv disp. art. 246 din C. pen. anterior şi art. 297 din C. pen., în cauză nefiind încălcată nicio normă legală prin săvârşirea faptelor de achiziţie directă de produse, normele legale precizate, şi anume dispoziţiiile art. 19 şi art. 204 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 fiind respectate.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc, în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

În cauză, instanţa de apel a analizat cauza, raportat la dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 2016 a Curţii Constituţionale, dar şi prin prisma legii penale mai favorabile şi a statuat că, în privinţa inculpatului A., raportat la limitele de pedeapsă din cele două dispoziţii legale incident sunt mai favorabile dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., astfel că susţinerile inculpatului recurent nu pot fi reţinute.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în cuantum de 260 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în cuantum de 260 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 6 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - MM