Appeals against convictions for forgery and fraud dismissed; original sentences upheld

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 190/F din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

A fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de Ministerul Public, iar, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

- A., din infracţiunile de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. în infracţiunile de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- B., din infracţiunile de tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. în infracţiunile de tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

1. În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 97 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 10 luni închisoare, în final 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen.

În baza art. 97 alin. (2) teza a II a C. pen. termenul de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen. se calculează de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, respectiv de la data de 15 octombrie 2015.

În baza art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile abilitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul va presta 120 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, la o instituţie aleasă de serviciul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

2. În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit potrivit disp. art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatei să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile abilitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpata va presta 120 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, la o instituţie aleasă de serviciul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, acţiunile civile formulate de părţile civile D., E., F. şi G.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desfiinţate, în totalitate, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare datat 06.07.2007 pretins încheiat de numiţii H. şi B. şi întâmpinare pretins formulată de numita H., depusă la data de 12.01.2008 în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 276 alin. (1), (2), (4) au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 2457,5 RON fiecare către partea civilă D., câte 1720 RON fiecare către partea civilă F. şi 1131,5 RON fiecare către partea civilă G., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părţi.

În baza art. 274 alin. (1) şi 2 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 3.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. (1), (2) C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 900 RON - faza de cameră preliminară şi 540 RON - faza de judecată, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 02 februarie 2015, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

A. A., avocat în Baroul Bucureşti

- pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

B. B.

- pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

C. C.

- pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 26 C. pen. rap la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu aplicarea art. 181 din C. pen. anterior, clasarea cauzei:

- sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. anterior, faţă de inculpatul I., şi aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acestuia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013;

- sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, faţă de expert J., şi aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acesteia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013;

- sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, faţă de expert K., şi aplicarea unei amenzi administrative, în sarcina acestuia, în cuantum de 1.000 RON, potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 19 din Legea nr. 255/2013.

De asemenea, a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a), b), e) C. proc. pen., clasarea cauzei:

- faţă de I. şi C., pentru comiterea unei presupuse infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

- sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. anterior, faţă de suspecţii A. şi B., în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen.

- sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) şi 4 C. pen. anterior şi art. 213 C. pen. anterior, în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., suplimentar art. 16 lit. e) C. proc. pen. în privinţa art. 213 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul A. a participat la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două acte materiale) de către autoarea B., concret, la falsificarea conţinutului şi semnăturii convenţiei civile din data de 06.07.2007, respectiv la falsificarea conţinutului şi semnăturii întâmpinării, depuse în Dosarul civil nr. x/2007, al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. În privinţa celor două acte materiale s-a reţinut că acesta a ticluit împreună cu soţia coinculpată, o rezoluţie infracţională prestabilită, odată ce a intrat în posesia actelor ce facilitau întocmirea şi crearea unei aparenţe de veridicitate, activitatea sa infracţională circumscriindu-se unei complicităţi prin ajutor şi înlesnire.

S-a mai reţinut că fapta inculpatului A. de a ajuta la introducerea acţiunii civile înregistrată la numărul x/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de către soţia coinculpată B. care figura în cauză drept reclamantă, acţiune civilă ce avea la bază fundamentul unui înscris falsificat, introdusă împotriva unei persoane despre care cunoştea că era decedată, întărind aparenţa de veridicitate prin ajutorul dat la redactarea actului întâmpinării falsificat în numele persoanei decedate, este o activitate de început al unei rezoluţii de inducere în eroare a instanţei, prin prezentarea ca adevărate a două fapte mincinoase, cu scopul de a produce o pagubă moştenitorilor defunctei H., activitatea infracţională fiind stopată de intervenţia organelor de urmărire penală, în cauză, cei doi inculpaţi neintrând în proprietatea de drept a apartamentului cu pricina.

S-a reţinut că inculpata B. a falsificat convenţia civilă din data de 06.07.2007, la care era parte, respectiv întâmpinare din dosarul civil menţionat mai sus, în care figura ca reclamantă, acte materiale realizate la date diferite în îndeplinirea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

S-a mai reţinut că inculpata B. a introdus acţiune la instanţa civilă, în vederea validării convenţiei civile falsificate, de care s-a prevalat în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, falsificând, de asemenea, actul procesual al întâmpinării, în numele persoanei decedate care figura în calitate de pârâtă, aspect cunoscut de inculpată, rezoluţia infracţională de inducere în eroare a instanţei, prin prezentarea ca adevărată a celor două fapte mincinoase, unul substanţial civil, altul procesual civil, de natură a produce o pagubă în dauna terţilor moştenitori ai defunctei, fiind întreruptă prin intervenţia în apel a organelor de urmărire penală.

S-a reţinut că inculpatul C., martor în convenţia civilă din data de 06.07.2007 alături de numitul I., a semnat în această calitate actul sub semnătură privată falsificat, spre a întări aparenţa de veridicitate a situaţiei juridice create.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală a condus la stabilirea următoarei situaţii de fapt:

La data de 06.09.2007, numita H. a decedat, la acea dată aflându-se în îngrijirea numitei L., fără a întocmi vreun testament şi fără a avea moştenitori rezervatari. La acea dată în patrimoniul acesteia au rămas mai multe bunuri mobile şi imobile, printre care două apartamente în municipiul Bucureşti, unul situat în strada (...), ce face obiectul prezentului litigiu, iar un altul situat în (...), ce a intrat ulterior în patrimoniul moştenitorilor legali. Totodată, de pe urma defunctei au rămas şi conturi bancare, cu sume de bani existente anterior lunii iulie 2007, ce au fost împărţite conform cotei succesorale de moştenitorii legali.

Astfel, la momentul septembrie 2007, data decesului persoanei menţionate, fapt iniţial necunoscut, aceasta avea în viaţă două mătuşi, M. şi N., moştenitori legali din clasa ultimă, respectiv colaterali ordinari, care aveau drept şi vocaţie succesorală la moştenirea acesteia, ambele decedând ulterior, având la rându-le moştenitorii E., G., D. şi F., care au venit la succesiunea numitei H. prin retransmitere, în nume propriu nemaiputând, din pricina gradului de rudenie.

De la bun început, se menţionează un anumit grad de rezervă privitor la modul de exercitare a opţiunii succesorale de către cele două mătuşi la moştenirea numitei H., şi o oarecare rezervă în consecinţă, în ceea ce priveşte legitimitatea retransmiterii dreptului succesoral faţă de moştenitorii - părţi civile în cauza de faţă.

Revenind la momentul septembrie 2007, data decesului numitei H., fiind încunoştinţată despre decesul acesteia, numita O. a sosit din Statele Unite ale Americii, după înmormântarea acesteia, ulterior fiind interesată a afla dacă mai poate moşteni vreunul din bunurile rămase în patrimoniul acesteia, O. fiind sora numitului P., decedat la data de 21.12.2006, la acel moment între soţii P. şi H. existând legate universale reciproce, prin urmare întregul patrimoniu al soţului decedat intrând în posesia soţiei supravieţuitoare, O., colateral privilegiat în cauză, fiind astfel exheredată.

La momentul respectiv, patrimoniul defunctei era administrat de către numita L., persoană care o îngrijea pe numita H., având de la aceasta din urmă promisiunea că îi va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere asupra imobilelor aflate în proprietate, drept recompensă a serviciilor întreprinse, aspect ce nu s-a mai concretizat din pricina morţii subite a acesteia.

În realizarea scopului urmărit, în perioada octombrie - noiembrie 2007, numita O., care a primit de la numita L., cheile şi actele proprietăţilor defunctei, l-a contactat pe avocat A., acesta din urmă urmând a analiza dacă persoana avea sau nu drept de moştenire în cauză. În acest sens, O. i-a predat acestuia sume de bani, autoturismul (...), acte în original, precum şi cheile de la apartamentul din strada (...), aceasta urmând a folosi pe timpul şederii în România apartamentul din strada (...). Între persoanele menţionate s-a încheiat o convenţie civilă, aflată în copie la dosar, în luna noiembrie 2007, consemnându-se în aceasta bunurile şi modalitatea în care şi pentru care au fost predate de către O., avocatului A.

Din acest moment, inculpatul A., sesizând inexistenţa vocaţiei succesorale a numitei O. şi constatând faptul că, la acea dată, nu existau alţi moştenitori legali de care să se fi ştiut, a ticluit o rezoluţie infracţională bine pusă la punct, împreună cu soţia acestuia B., urmărind să intre în posesia apartamentului din strada (...), ale cărui chei le primise şi în a cărui posesie intrase de la acea dată.

Se menţionează că în perioada iulie - septembrie 2007, H. a folosit apartamentul din (...), în care a locuit cu numita L., existând de asemenea, perioade în care aceasta, din teama de a nu rămâne singură, a locuit şi la imobilul martorei menţionate, aceasta neputând petrece în compania numitei H. timpul pretins de aceasta.

Astfel, în îndeplinirea rezoluţiei infracţionale, la data de 06.07.2007, odată ce a intrat în posesia actelor numitei H., şi dat fiind cele mai sus menţionate, inculpaţii din cauză au ticluit o modalitate prin care imobilul din strada (...), să intre în proprietatea acestora, planul pus la punct de aceştia fiind iniţial unul ce le-ar fi putut asigura şanse de reuşită.

În acest sens, în prezenţa martorilor C., persoană ce se află în relaţii de amiciţie cu A., respectiv I., vecin în comuna Q., judeţul Călăraşi cu tatăl numitei B., şi în prezenţa unei persoane în vârstă, de sex feminin, care ar fi fost H., conform audierilor inculpaţilor, B. ar fi încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care ar fi dobândit creanţa unei obligaţii de a face privind acest obiect.

Se reţine că actul este datat cu 3 luni înainte ca A. să ia cunoştinţă de existenţa numitei H., mai bine spus de decesul acesteia, de existenţa respectivului apartament, cu alte cuvinte, conform susţinerilor acestuia, inculpatul a primit cheile de la un apartament la 3 luni după ce soţia sa încheia un antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu pricina.

De asemenea, din analiza cuprinsului respectivului act, pe lângă faptul că soţii (...) nu au justificat şi nici nu aveau cum, suma de 150.000 de euro, aşa-zis predată vânzătoarei, însă au mers până într-acolo pentru a se asigura asupra şanselor de reuşită, încât au trecut într-un antecontract de vânzare-cumpărare întreaga sumă de bani, fapt ce atrage întrebarea legitimă, şi anume, de ce nu au încheiat direct actul notarial, având în vedere împrejurările consemnate, aspectul fiind o altă probă care incriminează pe cei în cauză. Tot cu privire la acest aspect, aşa-zisa sumă considerabilă de bani nu s-a regăsit în conturile defunctei sau în alte locuri.

Cu privire la acest aspect, se menţionează aspectele relatate de martora L., care a precizat că, în perioada respectivă, nu ştie ca H. să fi încheiat un asemenea act, precizează că nu i-a menţionat nimic de acest gen, mai mult decât atât martora opinează că aspectul nu avea cum să se fi concretizat, dat fiind pe de-o parte că ar fi ştiut, însoţind-o pe H. permanent, la apartamentul din strada (...), aceasta nu mai stătea din pricina unui animal de companie care era agresiv, şi de care îi părea rău să îl alunge, chiar martora L. hrănind periodic animalul, aspect de care inculpaţii nu au menţionat, de asemenea precizând că defuncta era o persoană care nu ar fi înstrăinat niciodată bunul respectiv, mai mult decât atât nu cheltuia nici sume de bani ce ar fi fost necesare traiului său, de multe ori martora fiind cea care plătea diverse lucruri pentru aceasta.

Însă, aspectul cel mai important în cauză este dat şi de faptul că martora a însoţit-o pe numita O. la întrevederea pe care a avut-o cu avocatul A., în toamna anului 2007, când au discutat aspectele menţionate în paragrafele anterioare.

Cele mai sus precizate sunt doar indicii suplimentare cu privire la probaţiunea falsului antecontractului de vânzare-cumpărare, în fapt, infracţiunea fiind probată în mod direct prin cronologia aspectelor survenite şi mai ales prin ceea ce avea să se întâmple ulterior.

Astfel, la data de 19.12.2007, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti se înregistrează acţiunea civilă a numitei B., care a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu numita H., având drept fundament juridic antecontract de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.

În acest sens, deşi la data respectivă se ştia de decesul numitei H., şi prin urmare, de lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, inculpata, cu ajutorul nemijlocit al soţului său, deşi în cauză a compărut ca avocat o altă persoană, faţă de care nu s-a probat că ar fi cunoscut datele din cauză, a promovat respectiva acţiune, menţionând printre altele ca domiciliu în fapt al decedatei adresa din Piaţa (...), în condiţiile în care domiciliul decedatei era la adresa din strada (...), apartament aflat la acea dată în posesia soţilor A.B., plăsmuind în definitivarea rezoluţiei infracţionale, întâmpinarea înregistrată la data de 12.01.2008, la Dosarul civil nr. x/2007, trimisă prin poştă, prin care H., decedată la acea dată, solicita respingerea acţiunii ca neîntemeiată, solicitând un rest de preţ între 30 - 50 mii euro, cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătăţiri, menţionând însă, totodată, că suma cu titlu de preţ a primit-o în întregime, iar la final, după ce solicita la rându-i o sumă de bani, pretindea judecarea dosarului civil în lipsa sa.

Judecând conţinutul actului procesual falsificat de soţii A.B., se reţine în primul rând turpitudinea maximă de care au dat dovadă, prin întâmpinare neinserând o recunoaştere explicită a pretenţiilor reclamantului, în numele pârâtei, având grijă spre a crea în faţa instanţei, aparenţa faptului de a fi în viaţă persoana în cauză, prin solicitarea respingerii acţiunii, şi tot pentru a nu crea suspiciuni judecătorului, a inserat o anumită sumă de bani pe care pârâta o pretindea cu titlu de îmbunătăţiri, creând în continuare aparenţa mai sus menţionată, însă în acelaşi timp, având grijă în a recunoaşte suma cu titlu de preţ şi de a solicita judecarea în lipsă, aspect neînţeles din punct de vedere raţional ca venind din partea unei persoane care la rându-i solicita o sumă de bani în litigiul cu pricina.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut proba unei convocări iniţiale în faţa notarului public, cu eventuala menţiune a refuzului venit din partea aşa-zisului promitent vânzător. În acest sens, se menţionează faptul că inserarea cu privire la o aşa-zisa neînţelegere cu privire la un spor de valoare al imobilului, în cuprinsul întâmpinării falsificate, era menită şi pentru a crea reprezentarea în faţa instanţei că un atare argument ar fi impietat o eventuală prezentare a părţilor în faţa notarului, drept pentru care calea litigioasă ar fi fost singura soluţie.

Întâmpinarea falsificată a fost depusă pentru termenul din data de 23.01.2008, de inculpaţii care la acea dată controlau toate aspectele substanţiale şi de procedură din litigiul civil, care ar fi putut surveni.

Astfel, ulterior termenului menţionat mai sus, în scopul de a justifica mai multe activităţi de îmbunătăţire întreprinse de inculpaţi la apartamentul din cauză, aspecte derulate ulterior lunii octombrie 2007, şi pentru a corobora menţiunile false din întâmpinare cu privire la acest aspect, pesemne contestat de pârâtă, inculpata B. a solicitat încuviinţarea unei expertize tehnice, pentru a crea în plus în faţa judecătorului aparenţa de veridicitate a tranzacţiei încheiate, care împreună cu proba posesiei aşa-zişilor promitenţi-cumpărători asupra imobilului din cauză, ar fi exclus orice suspiciune eventuală pe care magistratul judecător ar fi putut-o avea în cauza de faţă.

Ulterior, la data de 18.06.2008, prin Sentinţa civilă nr. 8338, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de numita B., în contradictoriu cu H. şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea dintre reclamantă şi pârâtă, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

După această dată, numita O., revenind în România pentru a vedea ce anume a întreprins avocatul A. cu privire la succesiunea autoarei H., a aflat de manoperele frauduloase ale acestuia şi a înştiinţat de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru a interveni urgent, prin calea de atac a apelului şi a anula sentinţa civilă de fond ce privea o persoană decedată la momentul litigiului civil, cu acest prilej constatând activitatea infracţională a inculpaţilor.

Totodată, cu acest prilej, s-a lămurit prin respingerea apelului său la sentinţa civilă de fond, cu privire la lipsa calităţii procesuale active, în fapt neavând niciun drept succesoral la moştenirea numitei H., ulterior formulând plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, devoalând activitatea infracţională a avocatului A. şi a soţiei acestuia.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1184 A din 09.10.2008, Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, desfiinţând sentinţa civilă şi respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, dosarul civil fiind ulterior ataşat în original la prezenta cauză penală.

Se menţionează că întâmpinarea falsă devoalează în mod complet întreaga rezoluţie infracţională a inculpaţilor, fiind în sine o probă directă cu privire la falsul antecontractului de vânzare-cumpărare, ce a servit drept obiect al acesteia, în acest sens activitatea inculpaţilor A.B. fiind una perfect preordinată, activitatea inculpatului A. fiind una de complicitate prin ajutorul material pe care l-a întreprins în cauză, acesta, datorită cunoştinţelor juridice specifice, ticluind actele false în raport de care soţia acestuia va răspunde în calitate de autor, această din urmă calitate fiind reţinută în sarcina acesteia, urmare a faptului că aceasta a fost cosemnatară la un act bilateral fals, respectiv reclamantă în dosarul civil în care s-a depus întâmpinarea falsificată, uzul de fals intrând în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la ambii inculpaţi, existând chiar posibilitate unei interpretări a coautoratului celor doi cu privire la infracţiunile reţinute, însă la acest moment faţă de avocatul A. se reţine forma participaţiei penale a complicităţii, acesta fiind în fapt suspectul principal în plăsmuirea celor două semnături ale numitei H.

Se mai reţine aspectul esenţial şi anume, avocatul A., cunoscând că O. nu are calitate procesuală activă, a fost obligat în a nu dezvălui decesul pârâtei, deoarece la acea dată, neştiind de existenţa moştenitorilor legali menţionaţi, ar fi fost necesar a chema în judecată statul în contradictoriu, cu drept consecinţă, în vederea exercitării dreptului la opţiune succesorală, aspect care ar fi echivalat cu descoperirea activităţii infracţionale.

Cu privire la încadrarea juridică, în rechizitoriu, s-a arătat că fapta inculpatului A. de a participa la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (două acte materiale) de către autoarea B., concret, la falsificarea conţinutului şi semnăturii convenţiei civile din data de 06.07.2007, respectiv la falsificarea conţinutului şi semnăturii întâmpinării, depuse în Dosarul civil nr. x/2007, al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatului A. care a ajutat la introducerea acţiunii civile înregistrată la numărul x/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de către soţia coinculpată B. care figura în cauză drept reclamantă, acţiune civilă ce avea la bază fundamentul unui înscris falsificat, introdusă împotriva unei persoane despre care cunoştea că era decedată, întărind aparenţa de veridicitate prin ajutorul dat la redactarea actului întâmpinării falsificat în numele persoanei decedate, este o activitate de început al unei rezoluţii de inducere în eroare a instanţei, prin prezentarea ca adevărate a două fapte mincinoase, cu scopul de a produce o pagubă moştenitorilor defunctei H., activitatea infracţională fiind stopată de intervenţia organelor de urmărire penală, în cauză, cei doi inculpaţi neintrând în proprietatea de drept a apartamentului cu pricina întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatei B. care a falsificat convenţia civilă din data de 06.07.2007, la care era parte, respectiv întâmpinare din dosarul civil menţionat mai sus, în care figura ca reclamantă, acte materiale realizate la date diferite în îndeplinirea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta inculpatei B. de a introduce acţiune la instanţa civilă, în vederea validării convenţiei civile falsificate, de care s-a prevalat în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, falsificând, de asemenea, actul procesual al întâmpinării, în numele persoanei decedate care figura în calitate de pârâtă, aspect cunoscut de inculpată, rezoluţia infracţională de inducere în eroare a instanţei, prin prezentarea ca adevărată a celor două fapte mincinoase, unul substanţial civil, altul procesual civil, de natură a produce o pagubă în dauna terţilor moştenitori ai defunctei, fiind întreruptă prin intervenţia în apel a organelor de urmărire penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului C., martor în convenţia civilă din data de 06.07.2007 alături de numitul I., de a semna în această calitate actul sub semnătură privată falsificat, spre a întări aparenţa de veridicitate a situaţiei juridice create întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii la data de 10 aprilie 2015, iar, prin încheierea de la termenul din data de 28 mai 2015, rămasă definitivă prin necontestare, în procedura de cameră preliminară, Curtea a respins cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A. şi B., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. x/2010 întocmit la 02.02.2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe inculpaţi, a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A., B. şi C., în raport cu motivele expuse în detaliu în considerentele acelei încheieri.

Până la începerea cercetării judecătoreşti, persoanele vătămate E., G., D. şi F., au precizat la termenul de judecată din 12 noiembrie 2015, prin intermediul apărătorului ales, că se constituie părţi civile în procesul penal, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale, şi 400 euro/lună (pentru toate părţile civile), cu titlu de daune materiale, reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului din noiembrie 2007 până la intrarea efectivă în posesia acestuia.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, Curtea a procedat în mod nemijlocit la ascultarea inculpatului A., precum şi a martorelor R. şi L. Inculpata B. s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţii. Inculpatul C. are reşedinţa în Republica Austria şi nu s-a prezentat la judecarea cauzei, fiind reprezentat de apărătorul ales. În privinţa martorei O., care are domiciliul în California, U.S.A., Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., urmând a ţine seama, la evaluarea probatoriului, de declaraţia acesteia din faza de urmărire penală. În cazul martorului I. nu s-a putut proceda la audierea acestuia. Martorul este o persoană în vârstă, greu deplasabilă şi cu stare de sănătate precară, care printr-un înscris depus la dosar a precizat că îţi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi nu mai are nimic de adăugat, astfel că şi în acest caz, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., urmând să ţină seama, la evaluarea probatoriului, de declaraţia acestuia din faza de urmărire penală.

De asemenea, pentru motivele expuse în încheierea de la termenul din data de 12 noiembrie 2015, Curtea a dispus, la cererea părţilor civile, efectuarea unei expertize criminalistice grafologice, de către un organism independent (Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice), cu următoarele obiective: dacă semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul sub semnătură privată din data de 06.07.2007 aparţine numitei H., dacă semnătura de pe Întâmpinarea de la rubrica "pârât" depusă în luna ianuarie la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti aparţine numitei H. şi dacă în situaţia semnăturilor prevăzute pe "Întâmpinare" se putea, în modalitatea descrisă de inculpatul A., să fie folosită o coală albă cu semnătura persoanei decedate H.

Drept urmare, a fost întocmit în cauză, de către experţii criminalişti autorizaţi S., T. şi U. din cadrul laboratorului anterior menţionat, Raportul de expertiză criminalistică nr. 31 din data de 29 februarie 2016, taxa aferentă, în sumă de 900 RON, fiind achitată de partea civilă D. potrivit facturii din 29.12.2015.

Analizând întregul probatoriu al cauzei (administrat în faza de urmărire penală şi, nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, în cursul cercetării judecătoreşti), Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 06.09.2007, numita H. a decedat, fără a întocmi vreun testament şi fără a avea moştenitori rezervatari, aflându-se în îngrijirea martorei L. care administra patrimoniul defunctei, având promisiunea acesteia că va încheia un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere asupra imobilelor aflate în proprietate, drept recompensă a serviciilor întreprinse, aspect ce nu s-a mai concretizat din pricina morţii subite a promitentei.

La data decesului persoanei menţionate, fapt iniţial necunoscut, aceasta avea în viaţă două mătuşi, M. şi N., moştenitori legali din clasa ultimă, respectiv colaterali ordinari, care aveau drept şi vocaţie succesorală la moştenirea acesteia, ambele decedând ulterior, având la rându-le moştenitorii E., G., D. şi F., care au venit la succesiunea numitei H. prin retransmitere. În patrimoniul defunctei au rămas mai multe bunuri mobile şi imobile, printre care două apartamente în municipiul Bucureşti, unul situat în strada (...), ce face obiectul cauzei penale, iar un altul situat în (...), ce a intrat ulterior în patrimoniul moştenitorilor legali. Totodată, sumele de bani, ce existau în conturile bancare ale defunctei anterior lunii iulie 2007, au fost împărţite conform cotei succesorale de aceiaşi moştenitori precizaţi.

În cursul lunii septembrie 2007, martora O., sora numitului P., decedat la data de 21.12.2006, fiind încunoştinţată despre decesul numitei H., soţia numitului P., a sosit din Statele Unite ale Americii, după înmormântarea acesteia, ulterior fiind interesată a afla dacă mai poate moşteni vreunul din bunurile rămase în patrimoniul defunctei. Trebuie precizat că la data de 21.12.2006, momentul decesului numitului P., între soţii P. şi H. existau legate universale reciproce, prin urmare întregul patrimoniu al soţului decedat intrând în proprietatea soţiei supravieţuitoare, martora O., colateral privilegiat în cauză, fiind astfel exheredată.

În realizarea scopului urmărit, în perioada octombrie- noiembrie 2007, martora O., care a primit de la martora L., cheile şi actele proprietăţilor defunctei, l-a contactat pe avocatul A., acesta urmând a analiza dacă persoana avea sau nu drept de moştenire în cauză. În acest sens, martora O. i-a predat acestuia sume de bani, autoturismul (...), acte în original, precum şi cheile de la apartamentul din strada (...), aceasta urmând a folosi pe timpul şederii în România apartamentul din strada (...). Între persoanele menţionate s-a încheiat o convenţie civilă, în 07 noiembrie 2007, consemnându-se în aceasta bunurile şi modalitatea în care şi pentru care au fost predate de către martora O., avocatului A.

Inculpatul A., sesizând inexistenţa vocaţiei succesorale a martorei O. şi constatând faptul că, la acea dată, nu existau alţi moştenitori legali de care să se fi ştiut, a luat rezoluţia infracţională, împreună cu soţia acestuia, inculpata B., să intre în proprietatea apartamentului din strada (...), ale cărui chei le primise şi în a cărui posesie intrase de la acea dată.

Astfel, în îndeplinirea rezoluţiei infracţionale, la data de 06.07.2007, odată ce a intrat în posesia actelor numitei H., inculpaţii A. şi B. au ticluit o modalitate prin care imobilul din strada (...), să intre în proprietatea acestora.

În acest sens, în prezenţa inculpatului C., persoană ce se află în relaţii de amiciţie cu inculpatul A., respectiv martorul I., vecin în comuna Q., judeţul Călăraşi cu tatăl inculpatei B., şi în prezenţa unei persoane în vârstă, de sex feminin, care ar fi fost H., inculpata B., ar fi încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care ar fi dobândit creanţa unei obligaţii de a face privind acest obiect. Se reţine că actul este datat cu 3 luni înainte ca inculpatul A. să ia cunoştinţă de existenţa numitei H., mai exact de decesul acesteia, şi implicit de existenţa respectivului apartament.

La data de 19.12.2007, inculpata B. a formulat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti acţiune civilă în contradictoriu cu numita H. prin care a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de vânzare-cumpărare, având drept fundament juridic antecontractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.

Deşi la data respectivă se ştia de decesul numitei H., şi prin urmare, de lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, inculpata B., cu ajutorul nemijlocit al soţului său, inculpatul A., a promovat respectiva acţiune, menţionând printre altele că domiciliul în fapt al decedatei adresa din (...), în condiţiile în care domiciliul decedatei era la adresa din strada (...), apartament aflat la acea dată în posesia soţilor A.B.

În definitivarea rezoluţiei infracţionale, s-a plăsmuit întâmpinarea înregistrată la data de 12.01.2008, la Dosarul civil nr. x/2007, trimisă prin poştă, prin care numita H., decedată la acea dată, solicita respingerea acţiunii ca neîntemeiată, un rest de preţ între 30 - 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru îmbunătăţiri, menţionând însă, totodată, că suma cu titlu de preţ a primit-o în întregime, iar la final, după ce solicita la rându-i o sumă de bani, pretindea judecarea dosarului civil în lipsa sa.

Întâmpinarea falsificată a fost depusă pentru termenul din data de 23.01.2008, de inculpaţii care la acea dată controlau toate aspectele substanţiale şi de procedură din litigiul civil, care ar fi putut surveni.

Ulterior, la data de 18.06.2008, prin Sentinţa civilă nr. 8338, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de inculpata B., în contradictoriu cu numita H. şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea dintre reclamantă şi pârâtă, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

După această dată, martora O., revenind în România pentru a vedea ce anume a întreprins avocatul A. cu privire la succesiunea autoarei H., a aflat de manoperele frauduloase ale acestuia şi a înştiinţat de îndată Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru a interveni urgent, prin calea de atac a apelului şi a desfiinţa sentinţa civilă de fond ce privea o persoană decedată la momentul litigiului civil.

Totodată, cu acest prilej, s-a lămurit prin respingerea apelului său la sentinţa civilă de fond, cu privire la lipsa calităţii procesuale active, în fapt neavând niciun drept succesoral la moştenirea numitei H., ulterior martora O. formulând plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, devoalând activitatea infracţională a avocatului A. şi a soţiei acestuia.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1184 A din 09.10.2008, Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, desfiinţând sentinţa civilă şi respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTru stabilirea acestei situaţii de fapt, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- plângerile penale şi declaraţiile părţilor civile F., E., G. şi D. care se coroborează cu situaţii şi împrejurări care rezultă din restul probatoriului.

- declaraţiile martorei L., din care, cu referire la faptele ce fac obiectul judecăţii, rezultă următoarele aspecte apreciate drept relevante: martora i-a cunoscut pe H. şi P. de aproximativ 20 de ani, cu care a păstrat o legătură apropiată, caracterizându-i pe cei doi ca fiind două persoane mai puţin sociabile; a precizat că imediat după decesul numitului P. survenit în decursul anului 2006, până în martie 2007, H. a locuit în apartamentul martorei, după care s-a mutat în apartamentul nr. 18 din (...), apartamentul nr. 14 de la aceeaşi adresă, de asemenea, aflat în proprietatea acesteia, fiind într-o stare avansată de degradare; astfel, în acest apartament, aceasta a domiciliat până la deces, suferind adesea crize de anxietate când rămânea singură, cerându-i tot timpul să îi stea alături;

în ceea ce priveşte apartamentul din strada (...), a precizat că în acesta nu a mai locuit nimeni, şi se mai ducea periodic, dar numai împreună cu ea, pentru a hrăni un animal de companie care era agresiv şi de care îi părea rău să îl alunge. De asemenea, a menţionat că mai poseda chei de la apartamentul respectiv şi vecina V., în special, pentru a hrăni respectivul animal în perioada iulie- septembrie 2007, când starea de sănătate a numitei H. se înrăutăţise. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., a precizat că a aflat de existenţa sa ulterior decesului numitei H., când în jurul datei de 15.09.2007, fiind sunată de martora O., cumnata acesteia, a fost înştiinţată că a luat legătura cu acest avocat şi urmează a sosi în România pentru a verifica aspectele relative la moştenirea rămasă.

În acest sens, martora O. i-a precizat că avocatul în cauză i-a fost recomandat de cineva din Statele Unite ale Americii, şi a rugat-o pe martoră să îi facă rost de numărul de telefon al acestuia. Astfel, în jurul datei de 25.09.2007, martora a aşteptat-o pe martora O. la aeroport, aceasta zăbovind în România un răstimp de circa doi ani, răstimp în care a încercat să dobândească moştenirea, locuind la apartamentul nr. 18 din (...). La sfârşitul lunii septembrie, martora L. i-a înmânat acesteia actele rămase în imobilele deţinute de defunctă, inclusiv cele privitoare la imobilul din strada (...), după care a însoţit-o la Cabinetul avocatului menţionat, martora O. intrând în biroul avocatului, lăsând actele acesteia, convenind cu avocatul să studieze problema, la acel moment nu i-a înmânat nicio sumă de bani, însă ulterior ştie că s-au întâlnit de mai multe ori, date la care i-a înmânat cheile din apartamentului din strada (...), alte acte, autoturismul (...) şi suma de 6000 de euro.

În acest sens, a precizat că banii au fost rezultatul vânzării de către martora O. a mobilierului şi tablourile din apartamentul situat în strada (...), tranzacţii concretizate în perioada octombrie - noiembrie 2007, tranzacţii despre care cunoaşte în mod nemijlocit, deoarece bunurile mobile au fost mutate iniţial în apartamentul nr. 14 din (...), unde a chemat până la vânzare, persoane care să le aducă în stare de funcţionare. De asemenea, martora O. i-a mărturisit că înţelegerea a fost ca la sfârşitul dezbaterii succesiunii, aceasta să îi lase în proprietate avocatului apartamentul din strada (...), acesta fiind şi motivul pentru care i-a lăsat în posesie imobilul.

Martora a precizat că în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, soţii A.B. s-au mutat împreună cu copiii în imobilul menţionat, după care au început activităţi de îmbunătăţire în imobilul a acestuia. În această perioadă, martora s-a întâlnit de aproximativ două ori cu soţii A.B., aceştia justificând în faţa martorei că deţin de fapt, imobilul din strada (...) nu urmare a unei convenţii cu O., ci de fapt, unei convenţii cu defuncta H., inculpata nefiind familiarizaţi cu legăturile anterioare ale martorei cu defuncta, la acest moment martora conştientizând că cei doi făcuseră ceva ilegal odată ce intraseră în posesia actelor.

Mai mult decât atât, i-au relatat suma de bani convenită în aşa-zisul antecontract de vânzare-cumpărare, martora întrebând unde este respectiva sumă de bani, dacă într-adevăr i-a fost dată defunctei. Martora precizează că în ianuarie 2008 a aflat de dosarul civil respectiv, de celelalte aspecte aflate la rându-i de martora O., de procedura de citare realizată în cauza civilă, concret, fiind îndeplinită în (...), acesta fiind momentul la care activitatea infracţională a soţilor A.B. a fost descoperită atât de ea, cât şi de martora O.

Imediat după deces a intrat în apartamentul din strada (...), luând în îngrijire animalul de companie, s-a ocupat de înmormântarea numitei H., iar în cursul anului 2009, când martora O. s-a edificat că nu are niciun drept de moştenire asupra bunurilor rămase de pe urma autoarei, şi mai mult decât atât, a aflat de existenţa unor verişori îndepărtaţi, descendenţi ai unor mătuşi aflate în viaţă la momentul decesului, că ar avea dreptul la moştenirea în cauză, a plecat definitiv în Statele Unite ale Americii. În ceea ce o priveşte pe defunctă, martora a menţionat că aceasta era o persoană reticentă chiar şi cu ea, nu făcea vorbire despre sumele de bani pe care le avea în posesie, fiind o persoană zgârcită şi care îşi chivernisea într-atât de mult sumele de bani încât nici costurile medicale nu şi le-a plătit.

- declaraţiile martorei R. din care, cu referire la faptele ce fac obiectul judecăţii, rezultă următoarele aspecte apreciate drept relevante: numita H., cu care era într-o relaţie de amiciţie, s-a mutat din apartamentul din strada (...), într-unul dintre cele situate în (...), împreună cu martora L., care o însoţea permanent. Înainte de a se muta i-a lăsat un rând de chei ale acestui apartament, martora intrând de aproximativ de două ori în acesta, pentru a hrăni respectivul animal; de asemenea, a menţionat că i-a văzut pe soţii A.B., pentru prima oară, după decesul numitei H., când au intrat în apartament şi au afirmat că l-au dobândit de la aceasta din urmă, nemaiavând ulterior tangenţe cu aceştia, în fapt, ulterior mutându-se de la acea adresă. Martora a restituit cheile imediat după înmormântarea numitei H., martorei L., aceasta prezentându-se la acel moment împreună cu o doamnă blondă mai în vârstă, despre care a înţeles că ar fi fost sora numitului P. Martora a precizat că a văzut-o pe H. după operaţia suferită, şi chiar în perioada imediat anterioară decesului acesteia, neprecizându-i nimic de o eventuală convenţie referitoare la acest apartament, mai ales, a menţionat martora, în condiţiile în care cheile erau în posesia acesteia.

- declaraţiile martorei O. din care, cu referire la faptele ce fac obiectul judecăţii, rezultă următoarele aspecte apreciate drept relevante: Avocatul A. i-a fost recomandat de persoană apropiată care o cunoştea pe o anumită W., a sosit în Bucureşti ulterior datei decesului defunctei, a luat legătura ulterior cu avocatul menţionat, i-a predat bunurile şi actele în cauză, conform convenţiei din data de 07.11.2007, l-a cunoscut pe inculpat împreună cu martora L., a aflat de procesul civil când a depistat o citaţie pe numele defunctei, ulterior decesului acesteia, la adresa din (...).

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 24.02.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti şi raportul de expertiză criminalistică din data de 29 februarie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice (opiniile experţilor autorizaţi S., T.) prin care s-a concluzionat în mod concordant că semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul sub semnătură privată din data de 06.07.2007 nu aparţine numitei H. De asemenea, prin raportul de expertiză criminalistică menţionat s-a concluzionat că semnătura de pe Întâmpinarea de la rubrica "pârât" depusă la data de 12 ianuarie 2008 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/299/07 nu aparţine numitei H. şi că se exclude posibilitatea ca semnătura de pe actul intitulat "Întâmpinare" înregistrat sub nr. x/07 la data de 12 ianuarie 2008 să fi fost o semnătură autentică "dată în alb".

Concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. x/18.12.2012 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi ale Raportului de expertiză criminalistică nr. x/17.12.2013 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice au fost înlăturate în condiţiile în care experţii criminalişti autorizaţi au răspuns unor obiective care nu fuseseră stabilite prin ordonanţele procurorului din datele de 19.07.2012 şi 20.02.2013, iar concluziile sunt vădit contrare unei probaţiuni directe. Este de remarcat că aceste concluzii sunt contrarii chiar concluziilor expertului parte al inculpaţilor care prin raportul de expertiză grafică din 15.10.2012, a concluzionat că semnătura de pe înscrisul "întâmpinare" nu a fost executată de H., acesta raliindu-se unui fapt direct şi de necontestat, şi anume, că persoana în cauză era decedată la data înscrisului respectiv, aspectul nefiind contestat nici de către inculpaţi, fiind în fapt proba directă prin care activitatea acestora a fost devoalată. De asemenea, Curtea a înlăturat concluziile raportului de expertiză criminalistică din data de 29 februarie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (opinia expertului criminalist autorizat U.) întrucât sunt vădit contrare unei probaţiuni directe. Curtea a reţinut şi concluziile expertului parte al părţilor civile, concret, cele care sunt în convergenţă cu cele ale specialistului, ale experţilor autorizaţi S., T. şi celelalte probe din dosar.

- încheierea din 03 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin care s-a respins plângerea petentului I. împotriva soluţiei de clasare (cu aplicarea unei amenzi administrative) dispuse prin Rechizitoriul nr. x/2010 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin Ordonanţa nr. 383/II/2/2015 a Procurorului General al aceluiaşi parchet, pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art. 26 C. pen. rap la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat că la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care vin să susţină varianta săvârşirii de către petent a infracţiunii ce a făcut obiectul cercetărilor, soluţia relevând caracterul nesincer al declaraţiilor acestuia. În fapt, inculpatul C., a fost martor în convenţia civilă din data de 06.07.2007 alături de petentul I., aceştia semnând în această calitate actul sub semnătură privată falsificat, spre a întări aparenţa de veridicitate a situaţiei juridice create.

- certificat de legatar din 25 aprilie 2007 încheiat la BNP X. Bucureşti, cu privire la moştenirea defunctului P.

- certificat de calitate de moştenitor din 8 iunie 2010 încheiat la BNP Y. Bucureşti privind moştenirea defunctei M.

- certificat de moştenitor din 16 iunie 2011 încheiat la BNP Z. Bucureşti, privind moştenirea defunctei N.

- certificat de legatar suplimentar din 6.06.2011, emis de B.N.P. Y. Bucureşti, suma de bani de 144.000 euro fiind identificată de către moştenitorii iniţiali, N. şi M., şi împărţită subsecvent de moştenitorii pe tulpini ai acestora.

- convenţie civilă din 07.11.2007 încheiată între avocatul A. şi martora O. în care s-a consemnat bunurile şi modalitatea în care şi pentru care au fost predate acestea de către martoră avocatului A.

- actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare pretins încheiat la data de 06.07.2007 între numita H. şi inculpata B., prin care cea din urmă ar fi dobândit creanţa unei obligaţii de a face privind apartamentul situat în municipiul Bucureşti, strada (...), proprietatea numitei H. Ca aspect esenţial, Curtea a reţinut din ansamblul probator administrat în cauză că inculpatul A., şi implicit inculpata B., au luat cunoştinţă de existenţa numitei H., mai exact de decesul acesteia, şi implicit de existenţa respectivului apartament, după o perioadă de 3 luni de la data inserată în antecontractul menţionat, astfel că era imposibil obiectiv ca numita H. să participe la încheierea şi semnarea unui asemenea înscris. Sesizând importanţa acestui aspect, care putea conduce ab initio la devoalarea întregului plan infracţional, inculpatul A. a încercat cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătoreşti să justifice faptul că o cunoştea pe numita H. prin intermediul socrului său, numitul AA., decedat în anul 2004, care locuiau în aceeaşi zonă a mun. Bucureşti. Curtea a constatat că aşa-zisa apărare reprezintă o simplă afirmaţie în condiţiile în care nu se coroborează cu niciun alt element de probă. În ceea ce priveşte suma 150.000 de euro inserată cu titlu de preţ pentru imobilul în cauză, s-a reţinut că aceasta, dincolo de faptul că inculpaţii nu au justificat-o, reprezintă preţul total al imobilului, deşi este vorba doar de un ante-contract de vânzare-cumpărare, fiind trecută tocmai pentru ca inculpaţii să-şi asigure inexistenţa vreunui rest, pe care ar fi trebuit să-l achite şi să facă proba în faţa instanţei, suma integrală fiind în sine un indiciu în sensul falsului actului respect, în condiţiile în care, având în vedere împrejurările consemnate, se putea încheia direct actul notarial, iar suma de bani nu s-a regăsit la defuncta H., suma de 144.000 de euro, rămasă în contul acesteia, fiind în fapt consemnată în depozitul numitului P. care, fiind predecedat în anul 2006, reprezintă proba directă a preexistentei acestui cuantum în raport de timpul activităţii infracţionale;

- acţiunea civilă formulată la data de 19.12.2007 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti de inculpata B., în contradictoriu cu numita H. prin care a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, având drept fundament juridic antecontractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus. Curtea a constatat turpitudinea maximă a inculpaţilor care, deşi cunoşteau în mod cert că numita H. este decedată, au introdus această acţiune civilă pentru desăvârşirea planului infracţional, fiind obligaţi a ascunde această situaţie de fapt întrucât, neştiind de existenţa moştenitorilor legali, era necesar a chema statul în contradictoriu, în vederea exercitării dreptului de opţiune succesorală, aspect care ar fi echivalat cu descoperirea activităţii infracţionale. Planul infracţional a fost pus în aplicare în continuare cu stricteţe prin indicarea ca adresă a pârâtei (...), întrucât au fost obligaţi să îşi afirme posesia din strada (...) şi nu puteau justifica coabitarea cu pârâta, care avea domiciliul în acelaşi loc.

- întâmpinarea înregistrată la data de 12.01.2008, la Dosarul civil nr. x/2007, trimisă prin poştă. În condiţiile în care pârâta era decedată, aspect cunoscut de inculpaţii A. şi B., trimiterea unei întâmpinări în numele acesteia dovedeşte o mare îndrăzneală infracţională. Mai mult, conţinutul întâmpinării a fost conceput foarte atent, neinserând o recunoaştere explicită a pretenţiilor reclamantei, în numele pârâtei, având grijă spre a crea în faţa instanţei, aparenţa faptului de a fi în viaţă persoana în cauză, prin solicitarea respingerii acţiunii, şi tot pentru a nu crea suspiciuni judecătorului, a inserat o anumită sumă de bani pe care pârâta o pretindea cu titlu de îmbunătăţiri, creând în continuare aparenţa mai sus menţionată, însă în acelaşi timp, având grijă în a recunoaşte suma cu titlu de preţ şi de a solicita judecarea în lipsă, aspect de neînţeles din punct de vedere raţional ca venind din partea unei persoane care la rându-i solicita o sumă de bani în acest litigiu. Inserarea cu privire la o aşa-zisă neînţelegere cu privire la un spor de valoare al imobilului, în cuprinsul întâmpinării falsificate, era menită şi pentru a crea reprezentarea în faţa instanţei că un atare argument ar fi impietat o eventuală prezentare a părţilor în faţa notarului, drept pentru care calea litigioasă ar fi fost singura soluţie. În scopul de a justifica mai multe activităţi de îmbunătăţire întreprinse de inculpaţi la apartamentul din cauză, aspecte derulate ulterior lunii octombrie 2007, şi pentru a corobora menţiunile false din întâmpinare cu privire la acest aspect, aparent contestat de pârâtă, inculpata B. a solicitat încuviinţarea unei expertize tehnice, pentru a crea în plus în faţa judecătorului aparenţa de veridicitate a tranzacţiei încheiate, care împreună cu proba posesiei aşa-zişilor promitenţi-cumpărători asupra imobilului din cauză, ar fi exclus orice suspiciune eventuală pe care magistratul judecător ar fi putut-o avea în cauza de faţă.

- Sentinţa civilă nr. 8338 din data de 18.06.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2007, prin care s-a admis acţiunea formulată de inculpata B., în contradictoriu cu numita H. şi s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea dintre reclamantă şi pârâtă, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

- Decizia civilă nr. 1184 A din data de 09.10.2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/2007, prin care s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, desfiinţând sentinţa civilă şi respingând acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Curtea a reţinut că inculpaţii au avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, negând comiterea faptelor, apărare lipsită de suport faţă de întreg eşafodajul probator administrat în cauză.

Curtea a constatat că prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul C. pen. al României pentru a răspunde necesităţilor practice care reclamau ajustări ale legislaţiei penale, mesajul juridic şi social al C. pen. fiind întemeiat, în esenţă, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor şi o ordonare logică prin condensarea legislaţiei (o serie de infracţiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit art. 5 alin. (1) din acest act normativ, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 757/12.11.2012, a prevăzut că noua legislaţie penală intră în vigoare la data de 01.02.2014.

Cu referire la încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, în lumina aplicării legii mai favorabile în raport de intrarea în vigoare a noului C. pen., Curtea a avut în vedere că, prin Decizia nr. 5 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că: "în aplicarea art. 5 din C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile".

De asemenea, prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/118/2012, constatându-se că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Din această perspectivă, în determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret al inculpaţilor A. şi B., Curtea trebuie să efectueze o analiză comparativă globală a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situaţia acestora.

Legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea nouă, chiar dacă în sarcina inculpaţilor A. şi B. s-au reţinut două infracţiuni, întrucât limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare din C. pen. în vigoare pentru infracţiunea de înşelăciune, închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni (forma tentată a infracţiunii) faţă de închisoarea de la 5 ani la 10 ani (forma tentată a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de C. pen. 1969), în condiţiile în care instanţa se va orienta spre maximul special, conduc la o pedeapsă rezultantă mai mică decât aceea care s-ar aplica potrivit legii vechi, chiar dacă sporul prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracţiuni este obligatoriu, iar limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt mai mari.

Raportat la probatoriul mai sus prezentat, Curtea a constatat că este certă existenţa faptelor ce fac obiectul judecăţii şi că, în afara oricărui dubiu, autoarea infracţiunii de tentativă de înşelăciune prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. este inculpata B., ţinând cont că este titulara antecontractului şi acţiunii civile, iar complice al infracţiunii de tentativă de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 32 C. pen. rap. la art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. este inculpatul A., care prin prisma cunoştinţelor juridice deţinute în calitate de avocat a ajutat şi înlesnit activitatea infracţională a soţiei sale.

De asemenea, din analiza probatoriului cauzei rezultă, cu certitudine, că inculpaţii A. şi B. sunt instigatori la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale). Drept urmare, Curtea a admis cererea reprezentantului Ministerului Public, şi în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor întrucât rapoartele de expertiză grafologice efectuate în cauză nu evidenţiază că aceşti inculpaţi au plăsmuit, personal, cele două înscrisuri - antecontractul de vânzare-cumpărare şi întâmpinarea, însă plăsmuirea a fost realizată în favoarea acestora, pentru a asigura astfel succesul acţiunii de inducere în eroare a instanţei, prin prezentarea ca adevărată a celor două fapte mincinoase, unul substanţial civil, altul procesual civil, de natură a produce o pagubă în dauna terţilor moştenitori ai defunctei, o astfel de plăsmuire, în eventualitatea validării convenţiei de înstrăinare, profitându-le ambilor inculpaţi, A. şi B., ca urmare a dispoziţiilor conforme din materia dreptului familiei.

Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele există, au fost săvârşite de inculpaţi şi constituie cele două infracţiuni anterior menţionate (tentativă de înşelăciune/complicitate la tentativă de înşelăciune şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată), Curtea a pronunţat, în cauză, pentru fiecare dintre acele infracţiuni, condamnarea inculpaţilor.

Pe cale de consecinţă, la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat acestora pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs sau a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracţiunii şi elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.

În raport de aceste criterii instanţa a reţinut că inculpaţii au acţionat în baza unui plan prestabilit, au dat dovadă de o maximă îndrăzneală infracţională pentru atingerea scopului infracţional şi o totală lipsă de consideraţie faţă de actul de justiţie, toate dovedind o periculozitate mai ridicată a inculpaţilor.

De asemenea, s-a avut în vedere motivul săvârşirii infracţiunilor, respectiv obţinerea proprietăţii unui imobil situat într-o zonă centrală a mun. Bucureşti de către o persoană (împreună cu soţia sa) care, prin prisma activităţii sale şi poziţiei sociale, beneficiază de resurse materiale relativ importante faţă de alte categorii de persoane, precum şi prejudiciul consistent ce se urmărea a se crea persoanelor vătămate de cei doi soţi, inculpaţii A.B. Comiterea infracţiunilor nu a fost determinată de vreo trebuinţă deosebită, inculpatul A. alegând să încalce regulile de drept în acest scopul menţionat, dovedind disponibilitatea ca, în ciuda faptului că face parte din categoria persoanelor chemate să asigure respectarea legii, să adopte o conduită infracţională pentru un folos material.

Nu în ultimul rând Curtea a dat eficienţă datelor personale ale inculpaţilor, conduitei procesuale a acestora şi a avut în vedere faptul că inculpaţii şi în prezent ocupă imobilul din cauză, persoanele vătămate fiind deposedate în fapt.

Faţă de toate acestea s-a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, într-un cuantum orientat spre maximul special, câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de înşelăciune/complicitate la tentativă de înşelăciune, şi câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Ţinând cont că infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală anterior menţionată, în baza art. 97 C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 102/F din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 360/A din 15 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse, un spor de 10 luni închisoare, în final 2 ani şi 10 luni închisoare.

Ţinând cont că ambele infracţiuni au fost săvârşite înainte ca inculpata B. să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa concursului de infracţiuni conform art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse stabilite, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat o treime din cea de-a doua pedeapsă, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final 2 ani şi 4 luni închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea executării acestei pedepse, instanţa a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen. pentru suspendarea sub supraveghere. Astfel, raportat la criteriile prevăzute de art. 91 alin. lit. d) noul C. pen. - persoana infractorului, conduita anterioară săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, posibilităţile de îndreptare, instanţa a considerat că simpla aplicare a pedepsei este suficientă pentru ca inculpaţii să nu comită alte infracţiuni. În acest sens, instanţa a dat eficienţă faptului că inculpatul A. prezintă afecţiuni medicale grave potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, iar inculpata B. nu este cunoscută cu antecedente penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. f) comb. cu art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., Curtea constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen. s-a consumat cel mai devreme în cursul lunii octombrie - noiembrie 2007, când inculpatul A. a intrat în posesia actelor defunctei H., şi cel mai târziu la începutul lunii decembrie 2007, când inculpata B. a introdus acţiune la instanţa civilă, Judecătoria Sectorului Sectorului 1 Bucureşti, în vederea validării convenţiei civile falsificate. Momentul de început al termenului de prescripţie pentru toţi participanţii la săvârşirea infracţiunii este data săvârşirii infracţiunii de către autor, astfel că termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni (prevăzut de disp. art. 122 lit. d) C. pen. 1969 rap. la art. 124 C. pen. 1969) a început să curgă cel mai devreme în cursul lunii octombrie - noiembrie 2007 şi s-a împlinit în cursul lunilor aprilie - mai 2015.

Pe latură civilă, Curtea a constatat că în cauză au formulat pretenţii civile persoanele vătămate (constituite părţi civile) D., E., F. şi G. care au solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale, şi 400 euro/lună (pentru toate părţile civile), cu titlu de daune materiale, reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului începând cu luna noiembrie 2007 până la intrarea efectivă în posesia acestuia.

Curtea a arătat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condiţiile prev. de art. 998 - 999 C. civ. în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.

De asemenea, Curtea a reţinut că în ceea ce priveşte daunele materiale potrivit art. 97 din C. proc. pen., este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte latura ei civilă, pe bază de probe.

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabileşte de către instanţă pe bază de apreciere, existenţa daunelor materiale şi a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.

În ceea ce priveşte daunele materiale, părţile civile nu au făcut nicio dovadă cu privire la acest prejudiciu, limitându-se a afirma că pentru închirierea unui apartament cu 3 camere situat în zona Sălii Palatului, din mun. Bucureşti se plăteşte 400 euro/lună, astfel că instanţa nu poate stabili existenţa certă a acestuia.

În ceea ce priveşte daunele morale, Curtea a considerat că acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral ale părţilor civile. În susţinerea cererii privind acordarea daunelor morale, părţile civile au invocat termenul de 10 ani în care au fost "hărţuiţi" în instanţele de judecată. Curtea a reţinut că prezentul dosar se află pe rolul instanţei judecătoreşti din luna aprilie 2015, neexistând astfel perioada invocată, iar pentru existenţa unor alte litigii dintre părţile civile şi inculpaţi nu se pot acorda daune morale în prezenta cauză. De asemenea, nu se poate imputa inculpaţilor termenul de desfăşurare a procesului penal, aceştia formulând cereri şi apărări în conformitate cu prevederile C. proc. pen. Mai mult, soluţionarea procesului penal în primă instanţă a fost întârziată ca urmare a admiterii cererii de efectuare a unei expertize grafologice formulată chiar de părţile civile.

Împotriva Sentinţei penale nr. 190/F din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, au declarat apel inculpaţii A. şi B., precum şi părţile civile E., F., G. şi D.

Apelanţii inculpaţi A. şi B., au criticat sentinţa atacată sub aspectul laturii penale, susţinându-şi nevinovăţia şi solicitând achitarea pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

În motivele de apel, s-a susţinut că infracţiunile pentru care au fost condamnaţi cei doi inculpaţi sunt prescrise astfel încât ar fi trebuit să se dispună încetarea procesului penal astfel cum s-a dispus în situaţia inculpatului C.

Au arătat că Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 442237/24.02.2012, a fost întocmit în condiţii de netemeinicie şi nelegalitate întrucât niciuna din condiţiile prevăzute de art. 112 din vechiul C. proc. pen. nu au fost îndeplinite, respectiv nu a existat pericol de dispariţie a unor mijloace de proba şi nu a fost necesara lămurirea urgenta a unor situaţii de fapt.

În ceea ce priveşte întâmpinarea folosită în cauza civilă înregistrată sub nr. x/299/2007 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, au susţinut că aceasta a fost o foaie în alb semnata de H., iar procesul civil menţionat a fost gestionat de la început la sfârşit de către avocat BB.

Referitor la expertiza extrajudiciară întocmită de către expertul parte al părţilor civile, s-a susţinut că, din moment ce expertul parte este plătit de către părţile civile, este determinat a întocmi raportul aşa cum părţile civile doresc.

Cu privire la martorii audiaţi, respectiv I., L., O. şi R., a considerat că declaraţiile acestora au fost irelevante.

Referitor la probele în apărare a arătat că Raportul de expertiza nr. 402/18.12.2012 întocmit de expert autorizat J. şi expertiza criminalistică cu nr. x/17.12.2013 întocmită de către expertul criminalist K., le sunt favorabile, însă acestea au fost înlăturate în mod nelegal, cei doi experţi fiind puşi sub acuzare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

A mai susţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de martorii I. şi C., iar declaraţiile date de aceştia au fost reale, fapt pentru care au fost puşi sub acuzare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi fals.

De asemenea, a invocat dispoz. art. 4 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora îndoiala se interpretează în favoarea inculpatului, iar condamnare se poate dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În consecinţă, a susţinut că există trei expertize din care două şi o parte din a treia susţin autenticitatea celor două înscrisuri.

Ulterior, prin completarea motivelor de apel (depuse la dosarul cauzei la data de 27.02.2017), apelanţii au făcut mai multe referiri şi critici la rechizitoriul prin care au fost trimişi în judecată.

"Referitor la judecarea în fond a cauzei" a fost criticată expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, solicitându-se anularea acesteia întrucât au fost încălcate dispoz. art. 173 pct. 2 N. C. proc. pen. care prevăd: "Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, desemnează de regulă un singur expert cu excepţia situaţiei în care, ca urmare a complexităţii expertizei sunt necesare cunoştinţele specializate din discipline distincte (...)"

În ceea ce priveşte sprijinul oferit soţiei sale în realizarea rezoluţiei infracţionale, reţinut de către instanţa de fond, a arătat că în anul 2007 a fost despărţit în fapt de soţia sa, aflând despre succesiune când s-a întâlnit cu O. în luna noiembrie 2007. La aceea data acţiunea civilă era deja pornită în instanţă de către avocatul BB., acesta fiind cel care a demarat acţiunea, a susţinut-o şi posibil a completat hârtia în alb devenită întâmpinare.

Cu privire la probele reţinute de către prima instanţă, s-a arătat, în esenţă, că declaraţiile părţilor civile, ale martorelor L., R. şi O. sunt irelevante, acestea neprobând acuzaţiile aduse.

În consecinţă, s-a solicitat a se dispune achitarea apelanţilor inculpaţi în temeiul dispoz. art. 16 lit. a) şi c) C. proc. pen.

Apelantele părţi civile E., F., G. şi D., prin apărător ales, au criticat sentinţa atacată sub aspectul laturii civile.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama şi de faza de urmărire penală care s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, în mod greşit reţinându-se că prezentul dosar se afla pe rolul instanţei judecătoreşti din luna aprilie 2015, în mod greşit argumentându-se că nu există perioada invocată, iar pentru existenţa unor alte litigii dintre părţile civile şi inculpaţi, nu se pot acorda daune morale în prezenta cauza.

De asemenea, s-a mai susţinut că instanta de fond a reţinut, în mod greşit, că nu se poate imputa inculpaţilor termenul de desfăşurare a procesului penal, aceştia formulând cereri şi apărări în conformitate cu prevederile C. proc. pen., iar soluţionarea procesului penal, în prima instanţa, a fost întârziata ca urmare a admiterii cererii de efectuare a unei expertize grafologice, formulată chiar de părţile civile.

Astfel, apelantele părţi civile au susţinut că au solicitat în faţa primei instanţe efectuarea acestei expertize criminalistice grafologice întrucât această expertiză era necesară pentru stabilirea cu certitudine a situaţiei privind semnăturile de pe cele doua acte în discuţie.

În ceea ce priveşte daunele materiale, s-a arătat că, dacă se considera că nu există dovezi îndestulătoare cu privire la cauntumul acestora, instanţa de judecată ar fi trebuit, în baza rolului activ şi în scopul aflării adevărului, să dispună o expertiză pentru stabilirea acestui prejudiciu, putând verifica pe site-urile agenţiilor imobiliare preţurile la care se închiriază un apartament similar cu cel în discuţie.

Cu privire la obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare făcute de părţile civile în faţa primei instanţe, s-a arătat că nu s-a motivat ce reprezintă fiecare cheltuială judiciară făcută de către părţi astfel încât s-a considerat că nu s-au admis toate cheltuielile făcute de acestea la judecarea cauzei.

Examinând apelurile formulate, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil, instanţa va analiza cererile apelanţilor inculpaţi A. şi B. prin care au solicitat constatarea prescripţiei răspunderii penale pentru faptele pentru care aceştia au fost condamnaţi în primă instanţă.

Astfel, în mod corect instanţa fondului a identificat legea nouă ca fiind legea penală mai favorabilă inculpaţilor în considerarea faptului că limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare din C. pen. în vigoare pentru infracţiunea de înşelăciune, închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni (forma tentată a infracţiunii) faţă de închisoarea de la 5 ani la 10 ani (forma tentată a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de C. pen. 1969), în condiţiile în care instanţa se va orienta spre maximul special, conduc la o pedeapsă rezultantă mai mică decât aceea care s-ar aplica potrivit legii vechi, chiar dacă sporul prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracţiuni este obligatoriu, iar limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt mai mari.

Conform art. 154 alin. (1) C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

Conform art. 155 alin. (4) C. pen., termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 1 an la 5 ani (2 ani şi 6 luni - forma tentată, art. 33 alin. (2) C. pen.).

Făcând aplicarea dispoziţiilor mai sus menţionate (art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 155 alin. (4) C. pen.), se constată că termenul de prescripţie în cazul infracţiunii de tentativă la înşelăciune/complicitate la tentativă la înşelăciune este de 10 ani, termen ce se calculează de la începutul lunii decembrie 2007, când inculpata B. a introdus acţiune la instanţa civilă, Judecătoria Sectorului Sectorului 1 Bucureşti, în vederea validării convenţiei civile falsificate astfel încât se constată că termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit, acesta urmând a se împlini în decembrie 2017.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că, potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., infracţiunea anterior menţionată se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (sau amendă), în baza aceloraşi dispoziţii referitoare la prescripţia răspunderii penale mai sus enunţate, termenul de prescripţie este tot de 10 ani.

Având în vedere că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat cel mai devreme în cursul lunii octombrie - noiembrie 2007, când inculpatul A. a intrat în posesia actelor defunctei H., şi cel mai târziu la începutul lunii decembrie 2007, când inculpata B. a introdus acţiune la instanţa civilă, Judecătoria Sectorului Sectorului 1 Bucureşti, în vederea validării convenţiei civile falsificate, de asemenea, se constată că termenul de prescripţie al răspunderii penale nu s-a împlinit nici în cazul infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată ca nefondate motivele de apel ale celor doi inculpaţi referitoare prescripţia răspunderii penale.

În acest moment al analizei hotărârii apelate, Înalta Curte evaluând coroborat probatoriul administrat în cauză constată că instanţa de fond a dat o interpretare corectă materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de condamnare a celor doi apelanţi inculpaţi.

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârşite a fost corectă, astfel că în mod judicios s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la tentativă la înşelăciune şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte criticile apelanţilor inculpaţi referitoare la netemeincia sentinţei penale apelate, instanţa constată că acestea sunt total nefondate întrucât în mod judicios judecătorul de la instanţa de fond a dispus condamnarea celor doi inculpaţi făcând o analiză pertinentă a faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, a mijloacelor de probă administrate, fiind înlăturate motivat probele considerate subiective sau irelevante şi reliefate cele din care reiese vinovăţia celor doi inculpaţi.

De asemenea, judecătorul fondului face o analiză corectă a apărărilor inculpaţilor, arătând în cuprinsul considerentelor probele din care reiese vinovăţia inculpaţilor, precum şi probele a căror valoare subiectivă sau irelevantă nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare.

În consecinţă, se constată că instanţa de fond a respectat dispoziţiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de apelanţii inculpaţi, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele în care au fost comise faptele şi a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă.

În acest sens, Înalta Curte îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte situaţia de fapt cu completările care vor fi făcute referitor la apărările apelanţilor inculpaţi.

Cu privire la susţinerea apelanţilor inculpaţi conform cărora declaraţiile martorilor audiaţi, respectiv I., L., O. şi R., sunt irelevante, instanţa de control judiciar, în mod total contrar constată că acestea dovedesc fără dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi de către instanţa de fond.

Astfel, fără a relua argumentele judecătorului fondului (pe care instanţa de apel şi le însuşeşte, aşa cum s-a arătat mai sus), se constată că declaraţiile martorei L. se coroborează cu declaraţiile martorei O., din cuprinsul acestora reieşind momentul cheie al speţei de faţă, respectiv că abia după decesul numitei H., la aproximativ 3 luni, inculpatul A. a luat cunoştinţă despre situaţia juridică a apartamentului din strada (...), atunci când martora O. s-a prezentat în faţa acestuia în vederea unor consultaţii juridice, respectiv aflării dacă aceasta mai are vreun drept la moştenirea numitei H., având în vedere că aceasta din urmă fusese căsătorită cu fratele său (martorei Ionescu), P.

În aceste condiţii, era imposibil obiectiv ca numita H. să participe la încheierea şi semnarea înscrisurilor care au făcut obiectul raportului de expertiză criminalistică dispus în cursul cercetării judecătoreşti.

De asemenea, declaraţia martorei R. se coroborează cu declaraţiile martorelor L. şi O., aceasta afirmând că i-a cunoscut pe inculpaţi abia după decesul numitei H., iar aceasta din urmă nu i-a detaliat niciodată despre înstrăinarea apartamentului din strada (...), cu atât mai mult cu cât şi ea deţinea chei ale apartamentului.

În ceea ce priveşte apărarea conform căreia întâmpinarea folosită în cauza civilă înregistrată sub nr. x/299/2007 la Judecătoria Sector 1 Bucureşti a fost o foaie în alb semnată de H., iar procesul civil menţionat a fost gestionat de la început la sfârşit de către avocat BB., acesta din urmă fiind răspunzător pentru situaţia juridică cu caracter penal în scopul câştigării procesului civil, instanţa constată că această apărare este nefondată şi nu are niciun mijloc de probă care să o susţină, fiind doar o încercare a inculpaţilor de a evita răspunderea pentru faptele săvârşite, încercând să inoculeze ideea că o altă persoană este cea care trebuie să răspundă penal.

În primul rând, se constată că Raportul de expertiză criminalistică nr. 31 din data de 29 februarie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice (opiniile experţilor autorizaţi S., T.) a concluzionat în mod concordant că semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul sub semnătură privată din data de 06.07.2007 nu aparţine numitei H., precum şi faptul că semnătura de pe Întâmpinarea de la rubrica "pârât" depusă la data de 12 ianuarie 2008 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 25362/299/07 nu aparţine numitei H. şi că se exclude posibilitatea ca semnătura de pe actul intitulat "Întâmpinare" înregistrat sub nr. x/299/07 la data de 12 ianuarie 2008 să fi fost o semnătură autentică "dată în alb".

În al doilea rând, aşa cum s-a arătat, în condiţiile în care inculpatul A. a luat la cunoştinţă despre existenţa situaţiei juridice a apartamentului în discuţie, inclusiv despre existenţa numitei H., abia după decesul acesteia din urmă, nu se poate susţine că ea a fost cea care a semnat în alb înscrisul denumit Întâmpinare.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză criminalistică din data de 29 februarie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice, se constată că susţinerile apărării, conform cărora acesta este lovit de nulitate întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 173 alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate.

Art. 173 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte că "Organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează doi sau mai mulţi experţi.".

Însă, conform art. 173 alin. (3) C. proc. pen., "Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experţi se face de către acea instituţie, potrivit legii."

Or, în cauză, raportul de expertiză criminalistică din data de 29 februarie 2016 a fost întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul de Expertize Criminalistice şi având în vedere că, în cauză, anterior, în faza de urmărire penală fuseseră întocmite mai multe rapoarte referitoare la veridicitatea actelor care au făcut obiectul verificării (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 24.02.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, raportul de expertiză criminalistică din 18.12.2012 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi raportul de expertiză criminalistică din 17.12.2013 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice), s-a dispus ca expertiza criminalistică să fie efectuată de către un număr de trei experţi.

În consecinţă, nu se constată nicio încălcare a dispoziţiilor procedurale care să atragă nulitatea raportului de expertiză mai sus menţionat.

În ceea ce priveşte concluziile acestuia, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut, motivat, ca pertinente opiniile experţilor autorizaţi S., T. prin care s-a concluzionat în mod concordant că semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul sub semnătură privată din data de 06.07.2007 nu aparţine numitei H. De asemenea, prin raportul de expertiză criminalistică menţionat s-a concluzionat că semnătura de pe Întâmpinarea de la rubrica "pârât" depusă la data de 12 ianuarie 2008 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/299/07 nu aparţine numitei H. şi că se exclude posibilitatea ca semnătura de pe actul intitulat "Întâmpinare" înregistrat sub nr. x/299/07 la data de 12 ianuarie 2008 să fi fost o semnătură autentică "dată în alb".

Referitor la nulitatea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 24.02.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, se constată că această nulitate a fost invocată şi în faza camerei preliminare, atunci când, prin încheierea din 28 mai 2015, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile invocate de către inculpaţi şi a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

Pe cale de consecinţă, reiterarea, în faţa instanţei de apel, a unei cereri similare asupra căreia s-a pronunţat în mod definitiv Judecătorul de cameră preliminară, cerere ce face obiectul procedurii de cameră preliminară, nu poate conduce, în lipsa altor elemente, la concluzia că se impune constatarea nulităţii raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 24.02.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti.

În ceea ce priveşte înlăturarea concluziilor rapoartelor de expertiză ce au fost favorabile inculpaţilor, se constată că judecătorul fondului, în mod judicios şi argumentat, a arătat motivele pentru care a înlăturat concluziile raportului de expertiză criminalistică din 18.12.2012 al Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi ale raportului de expertiză criminalistică din 17.12.2013 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi opinia expertului criminalist autorizat U. din cadrul raportului de expertiză criminalistică nr. 31 din data de 29 februarie 2016 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi în primă instanţă este corectă, faptele săvârşite întrunind atât sub aspectul laturii subiective, cât şi sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunilor incriminate.

Aşadar, din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi a făcut o încadrare corespunzătoare în dispoziţiile legii penale.

De asemenea, şi sub aspectul individualizării, instanţa de control judiciar apreciază că pedepsele aplicate de către instanţa fond au fost corect individualizate cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute legea penală, astfel încât nu se impune stabilirea unei alte sancţiuni penale sau a unei alte modalităţi de executare a pedepsei.

În ceea ce priveşte apelurile părţilor civile E., F., G. şi D., acestea urmează a fi respinse, instanţa de apel, fără a nega dreptul acestora de a recupera prejudiciile suferite în urma acţiunilor ilicite ale inculpaţilor, constată existenţa unor alte litigii dintre părţile civile şi inculpaţi astfel încât va respinge apelul părţilor civile privind acordarea de daune materiale şi morale cauzate de infracţiunile săvârşite de inculpaţi.

PENTru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi de părţile civile E., F., G. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 190/F din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C. în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi de părţile civile E., F., G. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 190/F din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C. în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 septembrie 2017.

Procesat de GGC - NN