Embezzlement of Intangible Intellectual Property Assets: Criminal Typicity of Unauthorized Registration of Know-How into Corporate Patrimony

Deliberând asupra recursurilor în casaţie declarate de inculpaţii S.C. A. S.A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 106 din 08.03.2017 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2015 s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii:

C. şi D., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad;

I., fără antecedente penale;

B. şi E., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad;

SC A. S.A. - în insolvenţă, persoană juridică română, cu sediul în municipiul Reşiţa, Calea Caransebeşului, reprezentată prin administrator special F., cu sediul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat G., cu sediul în Timişoara, str. H., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (6) C. pen., rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 308 C. pen. şi 309 C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata I., pentru complicitate la infracţiunea de delapidare, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 308 C. pen. şi 309 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

III. În baza 295 C. pen., cu aplicarea art. 308 şi 309 C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de delapidare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

IV. În baza 295 C. pen., cu aplicarea art. 308 şi 309 C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de delapidare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

V. În baza art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 308, art. 309 şi art. 136 C. pen., a condamnat pe inculpata persoană juridică S.C. A. S.A. la 40.000 (patruzeci mii) RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, valoarea unei zile amendă fiind stabilită la 200 RON.

A aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., respectiv interzicerea de a participa la proceduri de achiziţii publice pe o durată de un an.

VI. În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor C. şi B. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28.01.2015, la 18.05.2015, inclusiv.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen., rap. la art. 19 şi art. 20 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 şi art. 1372 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. J. S.A., şi a obligat pe inculpaţii C., B. şi S.C. A. S.A., în solidar, să restituie acesteia documentaţia tehnică privind cele 85 modele industriale şi documentaţia aferentă acestora, create anterior înfiinţării S.C. A. S.A. şi indisponibilizate sub sechestru, la etajul IV, în încăperea denumită arhivă a S.C. A. S.A., iar în cazul în care aceasta nu va putea să fie restituită în natură, a obligat inculpaţii la plata în solidar a sumei de 29.842.419,03 RON.

A respins restul pretenţiilor civile solicitate în cauză de către S.C. J. S.A. şi K., ca nefondate.

A menţinut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele din data de 05.02.2015 şi 18.02.2015 ale Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Caraş-Severin în Dosarul nr. x/P/2014.

În baza art. 398 şi 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii C., B. şi S.C. A. S.A. să plătească statului fiecare suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii C., B. şi S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.691,09 RON, cheltuieli judiciare către partea civilă S.C. J. S.A.

II. Prin Decizia penală nr. 995/A din 20 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, inculpaţii C., I., B., S.C. A. S.A. şi partea civilă S.C. J. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 08.03.2017 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C., I., B., S.C. A. S.A. şi partea civilă S.C. J. S.A. la plata sumei de 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva Deciziei nr. 995/A din 20 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, au formulat recurs în casaţie inculpata persoană juridică S.C. A. S.A. şi inculpaţii C. şi B.

Recurenţii inculpaţi C., B. şi S.C. A. S.A. au invocat în susţinerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie invocat, inculpaţii C., B. şi S.C. A. S.A. au susţinut în esenţă că, faptele reţinute în sarcina acestora - respectiv delapidare, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C. şi S.C. A. S.A., şi complicitate la delapidare, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B. - nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Examinând recursurile în casaţie, se constată că acestea sunt nefondate.

Examinând recursurile în casaţie din perspectiva cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că acesta are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune. Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial, ş.a. ori situaţia dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate ca temei al cererii de recurs în casaţie sunt cele iterate şi în faţa instanţei de apel, în cursul judecării apelului, acestea fiind avute în vedere la pronunţarea hotărârii, conform art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea recursurilor în casaţie, recurenţii inculpaţi critică faptul că infracţiunea de delapidare nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate obiectivă, sub aspectul lipsei calităţii de subiect activ al pretinsei infracţiuni de delapidare, faptul că obiectul material nu este reprezentat de bunurile prevăzute de textul de lege, ci de acel know-how care de altfel nu a fost niciodată în proprietatea U.C.M. Reşiţa; introducerea modelelor în patrimoniul societăţii A. în anul 2013 a fost o consecinţă firească a faptului că A. a devenit proprietara acestor bunuri când angajaţii acesteia au semnat actul adiţional la contractul individual de muncă prin care îşi cedau dreptul de autor asupra lor în favoarea societăţii, fapt care a avut loc. începând din anul 2011, ulterior momentului încetării raporturilor profesionale dintre inculpaţi şi U.C.M. Reşiţa.

În sarcina inculpaţilor, s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului C. de a dispune inventarierea şi înregistrarea în patrimoniul S.C. A. S.A., a documentaţiei de cercetare şi proiectare aferentă modelelor industriale preluată spre folosinţă de la J., reprezintă însuşirea unor bunuri pe care le administra, în interesul S.C. A. S.A.

Fapta inculpatului B. de a pune în executare dispoziţia inculpatului C., înregistrând în patrimoniul S.C. A. S.A. documentaţia tehnică arătată anterior, cunoscând că proprietatea modelelor industriale nu a fost transmisă de J., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la delapidare.

Din probatoriul administrat a rezultat că infracţiunea de delapidare a fost comisă în interesul şi numele S.C. A. S.A., fiind incidente dispoziţiile art. 135 C. pen., de răspundere penală a persoanei juridice S.C. A. S.A.

Analizând motivele invocate de recurenţi, se constată că prima critică a inculpaţilor C. şi B., privind lipsa calităţii de subiect activ al pretinsei infracţiuni de delapidare, este nefondată.

Potrivit art. 295 din C. pen., autorul infracţiunii trebuie să aibă calitatea de funcţionar public, iar raportat la dispoziţiile art. 308 alin. (1) din C. pen. condiţiile de la art. 295 C. pen. privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice.

În ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de delapidare, calitatea de funcţionar sau alt salariat este circumscrisă la acei salariaţi care, în virtutea raportului juridic cu persoana juridică, au atribuţii de gestionare sau administrare.

În cauză, din actele dosarului, a rezultat că inculpaţii au deţinut această calitate când au dispus inventarierea şi înregistrarea în patrimoniul S.C. A. S.A. a documentaţiei în litigiu şi respectiv când au pus în executare această dispoziţie.

Referitor la lipsa dreptului de proprietate al S.C. U.C.M. Reşiţa S.A. asupra documentaţiei în litigiu, se constată că prin contractul de privatizare, aceasta aparţinea S.C. U.C.M. Reşiţa S.A., chiar dacă la aceea dată nu s-au făcut acele evaluări şi înscrieri în contabilitate, situaţie confirmată de inculpaţi prin acel proces-verbal din 28.09.2005 de înfiinţare a S.C. A. S.A., în care recunosc la subpunctul 4.4 că S.C. U.C.M. Reşiţa S.A. deţine know-how-ul în domeniul de cercetare şi dezvoltare.

Referitor la proprietatea asupra documentaţiei în litigiu, se constată că prin contractul de privatizare la art. 19 se prevede:

"Cumpărătorul se obligă faţă de vânzători ca aplicarea tehnologiilor existente în prezent în societate se va face cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia română în vigoare. Cumpărătorul se obligă ca pe perioada realizării programului investiţional, să protejeze, să promoveze şi să nu înstrăineze mărcile de fabrică, de comerţ sau de serviciu, brevetele sau licenţe aflate în patrimoniul societăţii".

Aşa cum rezultă din adresa din 10 aprilie 2014 aflată la dosar, la data privatizării S.C. J. S.A. deţinea know-how-ul în domeniul de cercetare şi dezvoltare, constând în tehnologii, documente, schiţe, manuale, etc., cât şi personalul tehnic specializat în cadrul fostului Institut de Cercetare şi Proiectare situat pe Calea Caransebeşului din Reşiţa, care-i aparţinea. Know-how-ul la nivelul anului 2005 nu era evidenţiat în totalul activelor imobilizate.

Acest know-how face parte din categoria "mărcilor de fabrică" şi "mărcilor de comerţ", iar aceste denumiri au fost modificate prin schimbarea legislaţiei în clasificări NISA. În noua clasificare a produselor şi serviciilor punctul 42 se referă la partea de cercetare/proiectare, aşa cum rezultă din adresa din 12 mai 2014 aflată la dosar.

Se constată că între S.C. J. S.A. şi S.C. A. S.A. nu s-a realizat niciun transfer legal al dreptului de proprietate asupra know-how-ul în domeniul de cercetare şi dezvoltare, constând în tehnologii, documente, schiţe, manuale, etc., care aparţinea S.C. J. S.A.

Astfel, prin Hotărârea în litigiu nr. 28a/28.09.2005 a Consiliului de Administraţie din cadrul J. S.A. se menţionează faptul că S.C. J. S.A. se obligă să pună la dispoziţie acel know-how în favoarea S.C. A. S.A., iar nu la transferul dreptului de proprietate.

Totodată, în contractul de privatizare încheiat în anul 2003 s-a menţionat că pentru o perioadă de 5 ani de la privatizare acţionarul majoritar nu avea voie să propună, susţină sau hotărască în Adunarea Generală a Acţionarilor restrângerea sau modificarea activităţii principale, inclusiv cea de proprietate şi să nu înstrăineze mărcile de fabrică, de comerţ sau de serviciu.

Referitor la critica privind obiectul material al infracţiunii de delapidare, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiect material al infracţiunii de delapidare poate fi: orice bun mobil, susceptibil de sustragere, cu o existenţă materială (care poate fi reflectată material în documentul care le constată), să aibă o valoare economică, să aibă o anumită situaţie juridică, respectiv să se afle în posesia sau detenţia unei persoane juridice.

Bunurile pot fi corporale şi incorporale. Bunurile corporale sunt acelea care au existenţă materială perceptibilă simţurilor umane, în timp ce bunurile incorporale reprezintă valoarea economică ideală cu existenţă abstractă: drepturile reale, altele decât drepturile de proprietate; proprietăţile incorporale - fondul de comerţ, dreptul de autor şi alte drepturi conexe; titlurile de valoare, fiind incluse în această categorie valorile mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), precum şi efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin şi cecul); drepturile de creanţă.

În cauză, se constată că know-how-ul în domeniul de cercetare şi dezvoltare, constând în documentaţia tehnică privind cele 85 modele industriale şi documentaţia aferentă acestora are o valoare economică stabilită prin expertiză, acestea fiind bunuri pe care inculpaţii le-au gestionat sau administrat efectiv, chiar dacă acestea nu au fost înregistrate efectiv în contabilitatea persoanei vătămate.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de delapidare, astfel cum este incriminată de textul art. 295 C. pen., corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpaţilor, săvârşită de inculpaţi în calitate de autori şi complice la delapidare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi se menţionează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie porneşte de la negarea bazei factuale care a condus la reţinerea vinovăţiei inculpaţilor, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie este limitată exclusiv în drept. Aşadar, statuările în fapt ale instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii S.C. A. S.A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B., S.C. A. S.A. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN