Robbery sentencing: individualization of punishment and balancing mitigating factors against aggravating circumstances

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 939 din 23 octombrie 2003 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații G.M.V. și respectiv I.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., pentru primul cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) și art. 80 C. pen., la 6 ani închisoare și, respectiv, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., pentru inculpata I.M. la 5 ani închisoare, ambii cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A dedus prevenția ambilor inculpați de la 11 iulie 2003 la 23 octombrie 2003 și a dispus prelungirea arestării preventive pe o durată de 30 zile, de la 26 octombrie 2003 până la 24 noiembrie 2003.

A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în noaptea de 11 iulie 2003, în jurul orelor 0,45, inculpații au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată A.V., în timp ce se afla în fața scării blocului din Șos. Colentina, sector 2 București, de o geantă ce cuprindea bunuri în valoare de 700.000 lei, fiind prinși în flagrant.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestora coroborându-se cu declarațiile martorilor H.F., V.A.D.I. și D.Șt.A., care i-au imobilizat, precum și cu declarațiile părții vătămate A.V.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul redozării pedepselor sub aspectul cuantumului, arătând că acestea sunt prea mari în raport de fapta comisă și de circumstanțele personale ale acestora.

Prin decizia penală nr. 701 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de cei doi inculpați, apreciind legală și temeinică sentința tribunalului.

Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal au declarat recurs inculpații, care personal și prin apărător au criticat hotărârile pronunțate pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esență, acordarea unei semnificații sporite circumstanțelor atenuante reținute de instanțe și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Recursurile declarate sunt neîntemeiate.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat, se constată că, instanțele au aplicat inculpaților pedepse corect individualizate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpaților, respectiv, conduita bună a inculpatei I.M. înainte de săvârșirea faptei și atitudinea procesuală sinceră a celor doi inculpați în cursul procesului, atunci când au stabilit pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, dar, totodată, au ținut cont și de pericolul social concret al faptei săvârșite, precum și modalitatea în care aceasta a fost comisă, de două persoane împreună, pe timp de noapte și într-un loc public, atunci când au aplicat-o în cuantumul arătat, așa încât, nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia, situație în care, recursurile vor fi respinse, ca atare.

În concluzie, întrucât motivul de recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M. și G.M.V. împotriva deciziei penale nr. 701 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din pedeapsă durata executată în arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la 11 iulie 2003 la 10 februarie 2004.

Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.