Competence of Administrative vs. Civil Sections to Review Central Commission Decisions on Communist-Era Property Compensation

Contestație împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conflict de competență

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială

Index alfabetic : declinare

conflict de competență

excepția necompetenței materiale

competență funcțională

Legea nr. 247/2005, Titlul VII, art. 19, art. 20

Legea nr. 165/2013, art. 35, art. 50

Norma de competenţă aplicabilă acțiunii având ca obiect o contestație formulată împotriva unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este cea cuprinsă în dispoziţiile art. 20 alin. (1) al legii. Aceste prevederi conferă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a litigiului.

Secția I civilă, decizia nr. 89 din 18 ianuarie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.11.2016, reclamanta A. a învestit instanţa cu o contestație împotriva deciziei din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 1222 din 04.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, soluţionarea cauzei fiind declinată Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în motivarea acestei soluţii dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora, competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect contestarea deciziei emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Prin încheierea din 09.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi s-a transpus cauza spre competentă soluţionare Secţiei civile din cadrul Tribunalului Bucureşti, având în vedere că, raportat la dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, incidente cauzei de faţă, soluţionarea acesteia este de

competenţa instanţei civile.

Prin sentinţa civilă nr. 1188/ din 15.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare către Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curţii de Apel București, reţinându-se, în esenţă, că deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate, conform art. 19 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel pe a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Prin încheierea din 10.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin încheierea din 3.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Secţiei I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia I civilă reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 28.11.2016, reclamanta a contestat decizia nr. 15165/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum și unele măsuri adiacente.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată - contestație împotriva unei decizii privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, norma de competenţă aplicabilă în cauză, în vigoare la data sesizării instanţei (28.11.2016), este cea cuprinsă în dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: „competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul (...).”

Faptul că art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a rămas în vigoare şi după adoptarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, rezultă din dispoziţiile art. 50 lit. c) ale acestui din urmă act normativ.

Astfel, potrivit art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, „La data intrării în vigoare a prezentei legi: articolele 13, 14, 141 , 142 , 15 literele a) - d) şi f), articolele 16, 17, 18, 181 , 182 , 183 , 184 , 185, 186 , 187 , 188 , 189 şi articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă.”

Or, art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se regăseşte printre cele menţionate expres în art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 ca fiind abrogate. De asemenea, dispoziţiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu pot fi considerate nici contrare Legii nr. 165/2013, nesuprapunându-se cu reglementările Legii nr. 165/2013, care se aplică numai cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării sale în vigoare (art. 4 alin. 1).

Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X al Legii nr. 2/2013, potrivit cărora „competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul (...).”

Dispoziţiile legale menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Reţinând astfel, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a litigiului revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.