Revision for contradictory final judgments: applicability limited to distinct cases, excluding successive rulings within the same litigation cycle

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1.131 din 23 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de revizuire a reţinut, în esenţă, considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Primăria Oradea - Serviciul Imobiliar Taxe şi Impozite, să fie despăgubită cu valoarea de patrimoniu şi a uzufructului apartamentelor vândute către chiriaşi din imobilul situat în Municipiul Oradea.

Prin Sentinţa civilă nr. 750 din 5 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis excepţia prescripţiei extinctive şi a respins, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamanta A.

Prin Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă.

Prin Decizia civilă nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta A., a casat Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, pentru judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, la data de 25 noiembrie 2016, sub nr. x/108/2015*.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A. a susţinut că Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, este contrară Deciziei civile nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la raţiunea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care au fost pronunţate în procese distincte, prin hotărârea pronunţată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat a hotărârii date în primul dosar.

În cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la existenţa unor hotărâri potrivnice în sensul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluţiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Astfel, textul invocat de revizuentă nu este aplicabil dacă cele două hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate, cum este cazul în speţă, în cadrul aceluiaşi proces, dar în cicluri procesuale diferite.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A., în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ. şi invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta formulează criticile expuse rezumativ în continuare cu privire la menţiuni şi considerente ale hotărârii atacate, după cum urmează: (i) instanţa a verificat îndeplinirea condiţiilor de reprezentare a revizuentei de către mandatarul B.; (ii) instanţa a apreciat că excede cadrului procesual al cererii de revizuire depunerea de către revizuentă a înregistrării audio a şedinţei de la termenul din 18 ianuarie 2017 în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Timişoara; (iii) menţiunile referitoare la aspectele reţinute de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Decizia nr. 61 din 6 aprilie 2017 cu privire la noţiunea de evocare a fondului; (iv) considerentele referitoare la faptul că, prin Sentinţa civilă nr. 750 din 5 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis excepţia prescripţiei extinctive, arătând că excepţia se referă la Decretul nr. 167/1958 şi nu a fost invocată de instanţă, ci de către organul fiscal; (v) considerentele referitoare la dispozitivul Deciziei civile nr. 1.823 din 6 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionând că instanţa a omis să consemneze temeiul de drept invocat de reclamantă, precum şi faptul că instanţele de judecată s-au raportat la dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; (vi) instanţa nu a făcut referire la Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017; (vii) instanţa nu a pus în discuţia părţilor, în cadrul şedinţei publice, condiţiile cumulative pentru admiterea cererii de revizuire, reţinute în considerentele deciziei; (viii) prin considerentele deciziei, instanţa nu a lămurit clar şi fără echivoc dacă dispoziţiile procedurale referitoare la hotărârile potrivnice se referă la hotărâri pronunţate în dosare diferite sub aspectul instanţelor sau la faptul că hotărârea pronunţată în al doilea ciclu procesual vizează judecarea după parcurgerea tuturor etapelor procesuale ale primului ciclu procesual, aspecte care sunt reglementate de art. 430 şi art. 431 C. proc. civ. (ix) în concluzie, recurenta critică faptul că instanţa a reţinut că motivul de revizuire invocat vizează hotărâri pronunţate în dosare diferite.

3. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 26 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 23 aprilie 2018.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu prealabil, se constată că susţinerile din recurs nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate formal de către recurentă, întrucât nu sunt expuse critici referitoare la faptul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei ori în sensul că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, criticile formulate de recurentă sunt analizate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în ceea ce priveşte hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire prin care a fost analizată admisibilitatea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se urmăreşte respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

În opinia revizuentei, hotărârile potenţial potrivnice sunt Decizia nr. 15/2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, şi Decizia civilă nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nr. x/108/2015.

În sensul celor reţinute de instanţa de revizuire - expuse la pct. 1 din prezenta decizie - cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi litigiu, respectiv hotărârea prin care Înalta Curte a admis recursul şi a trimis cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, şi hotărârea prin care Curtea de Apel Timişoara a soluţionat recursul.

Ţine de esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faptul ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, însă, aşa cum corect s-a reţinut în hotărârea atacată, hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în acelaşi litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalităţii şi temeiniciei asupra modului în care curtea de apel a soluţionat recursul, instanţa de revizuire ar fi exercitat o competenţă specifică instanţei de control judiciar.

Însă, instanţa de revizuire a procedat în litera şi în spiritul dispoziţiilor procedurale, întrucât, subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu avea competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 1.131 din 23 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED