Double filtering of civil appeals: admissibility of appeal against an already final filter decision

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1.917 din camera de consiliu de la 24 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 196 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ale art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 şi cu caracterul definitiv al hotărârii atacate.

I.2. Cererea de recurs

La data de 12 ianuarie 2018, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 196 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează decizia pronunţată de către Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru tot într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 12 februarie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru, tot într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării şi dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege (respectiv recursul), aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1.917 din camera de consiliu de la 24 noiembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED