Failure to substantiate unconstitutionality exception under Art. 10(2) Law No. 47/1992 precludes reference to Constitutional Court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea formulată de A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 142 din C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a reţinut considerentele arătate în continuare.

Sunt îndeplinite următoarele condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992: (i) excepţia este invocată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti; (ii) excepţia vizează dispoziţii dintr-o lege în vigoare; (iii) dispoziţiile criticate au legătură cu soluţionarea procesului, întrucât constituie temeiul invocării, din oficiu, a excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea cererii de strămutare; (iv) dispoziţiile criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Totodată, însă, instanţa a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este nemotivată, întrucât autorul excepţiei s-a rezumat la susţinerea că art. 142 C. proc. civ. încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 50 din Constituţie României, fără însă a dezvolta în concret critici de neconstituţionalitate.

În aceste condiţii, raportat la prevederile art. 10 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 115/2017 (pct. 19 şi 20), instanţa a reţinut că cererea nu îndeplineşte cerinţa motivării.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recursul A. în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 142 din C. proc. civ.

Prin criticile de recurs, recurentul susţine că nu a cunoscut prevederile Legii nr. 47/1992 în sensul că trebuia să motiveze excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o, astfel că, luând cunoştinţă de conţinutul deciziei recurate, a ataşat la motivele de recurs motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Considerentele Înaltei Curţi

În raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză, în sensul considerentelor de la pct. 21 - 22 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate de recurent, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, în mod corect prin hotărârea recurată s-a reţinut că, pe lângă cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, este necesar a fi îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 10 alin. (2) din aceeaşi lege, în sensul că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". De asemenea, este corectă observaţia instanţei în sensul că această condiţie de admisibilitate a fost reţinută şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, prin considerentele de la pct. 20 din Decizia nr. 115/2017, conform cărora:

"[...] potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte identificarea şi formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie."

Din perspectiva condiţiei de admisibilitate menţionate, cu just temei s-a reţinut în hotărârea recurată că nu este îndeplinită cerinţa motivării în condiţiile în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate s-a rezumat la afirmaţia că art. 142 C. proc. civ. încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 50 din Constituţie, fără a fi explicitată pretinsa relaţie de contrarietate dintre dispoziţiile legale şi constituţionale menţionate de o manieră care să permită identificarea în mod rezonabil a unor critici de neconstituţionalitate.

Susţinerile recurentului în sensul că nu a cunoscut prevederile Legii nr. 47/1992 referitoare la necesitatea motivării excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii recurate.

De asemenea, faptul că recurentul a depus motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale nu este de natură a demonstra nelegalitatea ori netemeinicia Deciziei nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL