Statutory deadline for revision: time-barred filing due to lack of specific request for reinstatement within the cure period

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin Decizia civilă nr. 290 din data de 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva Sentinţei civile nr. 866 din 5 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2016, reclamant-intimat în cauză fiind A.; s-a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 866 din 5 octombrie 2016 a Tribunalului Botoşani, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute cu titlu de impozit din pensie începând cu data de 18 iunie 2015 până la 31 decembrie 2015 (în loc. de 5 octombrie 2016); s-a înlăturat obligaţia pârâtei de a sista reţinerea impozitului din drepturile de pensie ale reclamantului începând cu 6 octombrie 2016; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu erau contrare acestei decizii.

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 iunie 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 290 din data de 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Suceava, pronunţate în dosarul nr. x/2016, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, revizuentul a susţinut, în esenţă, că decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 508 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Soluţia instanţei de revizuire

Prin Decizia nr. 1.389 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 290 din data de 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Suceava.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 181 şi art. 185 din C. proc. civ. şi cu faptul că, în speţă, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii, respectiv de la data de 12 aprilie 2017, iar revizuirea a fost formulată la data de 16 iunie 2017 (data poştei), peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, a declarat recurs revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru a judeca revizuirea cum a fost formulata (sub aspectul admisibilităţii şi pe fond), admiterea cererii de înlăturare a tardivităţii înregistrării cererii de revizuire şi admiterea cererii de repunere în termenul de revizuire pe care înţelege să o formuleze.

Consideră autorul recursului că soluţia instanţei de revizuire a fost pronunţată, în primul rând, fără a se da părţilor posibilitatea să îşi formuleze apărări cu privire la excepţia tardivităţii, pe care instanţa a invocat-o din oficiu şi pe care nu a pus-o în dezbatere, în ceea ce îl priveşte, acest viciu cauzându-i o vătămare a drepturilor sale.

Recurentul a susţinut, pe de altă parte, că prin cererea şi înscrisurile pe care le-a depus la dosarul de revizuire a învederat instanţei că, în perioada 12 aprilie 2017 - 12 mai 2017, s-a aflat într-o situaţie de boală gravă (fiind internat şi suferind o operaţie de anevrism, artera iliacă externă stângă, urmată de o lună de recuperare cu tratament şi monitorizarea zilnică a tensiunii arteriale), pe care o apreciază ca fiind un caz de forţă majoră.

Or, instanţa a ignorat aceste acte, precum şi faptul că nu a avut apărător nici pentru cererea de revizuire, nici în cursul litigiilor anterioare, astfel încât, a depus cererea la poştă la 16 iunie 2017, fără a sesiza, din cauza suferinţei, că aceasta revizuire nu este în termen şi, în acelaşi timp, nu a putut acţiona complet, în sensul de a formula cerere o repunere în termen, prin chiar cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 186 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. civ.

3. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din codul menţionat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum şi condiţiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 12 martie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecăţii.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succedă.

În mod nejustificat se susţine de către recurent că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire vizează dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de faţă, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 12 aprilie 2017.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunţării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situaţia litigioasă.

Deoarece cererea de revizuire în speţă a fost formulată la data de 16 iunie 2017 şi având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Împrejurarea că, în cursul soluţionării cererii de revizuire, revizuentul a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă, motivată de imposibilitatea sa de prezentare la proces, dovedită cu un înscris medical, în absenţa unei solicitări explicite de repunere în termenul de revizuire nu atrage automat incidenţa dispoziţiilor art. 186 din C. proc. civ., care instituie o procedură clară de formulare şi soluţionare a cererii de repunere în termen.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului, în sensul că, în temeiul rolului activ, prevăzut de art. 22 din C. proc. civ., instanţa de revizuire trebuia, din oficiu, să aprecieze că motivele ce au determinat imposibilitatea de prezentare a părţii la termen ar putea constitui temei pentru o eventuală repunere în termen, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., ce reglementează principiul disponibilităţii, "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", iar, la alin. (3) al art. 186 din C. proc. civ., se prevede în mod expres că "cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen" (s.n.).

Având în vedere teza finală a acestui din urmă text procedural citat, se constată că cererea de repunere în termenul de revizuire se poate soluţiona doar de către instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire, în speţă, de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecarea acestei solicitări în recurs excedând competenţa instanţei de control judiciar, care ar fi putut soluţiona doar o eventuală cerere de repunere în termenul de recurs.

Prin urmare, având în vedere cererea de judecare în lipsă şi în absenţa unei cereri de repunere în termenul de revizuire, cu care să fi fost în mod expres învestită, instanţa de revizuire a procedat în mod corect la examinarea şi soluţionarea excepţiei tardivităţii, împrejurarea că părţile nu s-au prezentat la dezbateri şi nu au formulat apărări neputând fi imputată instanţei din perspectiva nelegalităţii.

De asemenea, faptul că, în litigiile anterioare, revizuentul nu a avut avocat care să-i asigure o apărarea eficientă nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii supuse cenzurii pe calea recursului, în condiţiile în care nu se poate invoca necunoaşterea legii şi în care există remedii legale pentru această situaţie, de care partea nu a uzat.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1.389 din 28 septembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED