Admissibility of constitutional challenge to judicial inspector status and disciplinary jurisdiction in magistrates' discipline proceedings

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Încheierea din 4 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a dispus următoarele:

- admite cererea formulată de recurenta A. şi sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) în ceea ce priveşte sintagma "se poate exercita recurs" şi alin. (5) din Legea nr. 317/2004, corelat cu art. 483 alin. (3) şi art. 492 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

- respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, instanţa a reţinut considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere obiectul de reglementare al dispoziţiilor legale criticate, ce vizează organizarea Inspecţiei Judiciare şi statutul inspectorilor judiciari şi ţinând cont de natura concluziilor scrise, ca act de procedură în economia cauzei, cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, instanţa a constatat că această excepţie nu are relevanţă în dezlegarea chestiunilor supuse examinării pe calea celor două recursuri deduse judecăţii în speţă.

Inspectorul şef adjunct are calitatea de înlocuitor de drept al inspectorului şef, conform art. 69 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 317/2004, dar atribuţiile administrative exercitate în această calitate nu echivalează cu cele de inspecţie propriu-zisă efectuate în cadrul procedurii disciplinare.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva încheierii menţionate la pct. 1 a declarat recurs autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, A., exclusiv în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 65 alin. (2) şi (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în măsura în care se interpretează că un inspector judiciar (inclusiv cu funcţii de conducere) care este procuror poate să efectueze un act într-o procedură disciplinară privind un judecător. Recurenta solicită admiterea în tot a recursului, casarea în parte a încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective, în măsura în care se interpretează că un inspector judiciar (inclusiv cu funcţii de conducere) care este procuror poate să efectueze un act într-o procedură disciplinară privind un judecător.

În fapt, recurenta arată că, în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, intimata Inspecţia Judiciară a depus la dosar, pentru termenul din 13.11.2017, concluzii scrise, semnate de adjunctul inspectorului-şef, care este procuror, în sensul admiterii recursului declarat de intimata Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 22J din 31.10.2016 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a constatat nulitatea acţiunii disciplinare exercitate de intimata Inspecţia Judiciară împotriva recurentei - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate.

La 20.11.2017, pentru termenul din 04.12.2017, recurenta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate a ridicat în scris excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

În drept, se arată că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 144 lit. d) din Constituţie, de art. 10 alin. (2) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume: excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o lege; excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care au legătură cu soluţionarea cauzei; excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale; excepţia de neconstituţionalitate este ridicată în cursul unui proces judiciar, în orice fază a acestuia; excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de una dintre părţile procesului; excepţia de neconstituţionalitate este ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti; excepţia de neconstituţionalitate este făcută în scris şi este motivată.

Condiţia de admisibilitate privind legătura cu soluţionarea cauzei a normelor juridice vizate de excepţia de neconstituţionalitate este îndeplinită pentru toate dispoziţiile legislative criticate. Astfel, recurenta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate era parte într-o procedură disciplinară îndreptată împotriva sa, ca judecător, în fază de recurs, în care admiterea recursului Inspecţiei Judiciare împotriva hotărârii de primă instanţă de nesancţionare şi sancţionarea sa disciplinară au fost cerute în scris de Inspecţia Judiciară, reprezentată de adjunctul inspectorului-şef, care este procuror.

Având în vedere faptul că, în dezvoltarea motivului de neconstituţionalitate, s-a solicitat declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legislative într-o anumită interpretare, recurenta - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate arată că, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a considerat admisibile şi a soluţionat pe fond (uneori prin admitere) excepţii de neconstituţionalitate prin care se solicită declararea neconstituţionalităţii unei anumite dispoziţii legislative, într-o anumită interpretare a acesteia (e.g.: Decizia nr. 459/16.09.2014). Nu este vorba, prin urmare, nici de o cerere de interpretare a normelor legislative (atribut al instanţelor judecătoreşti), nici de o excepţie de neconstituţionalitate care ar purta asupra mai multor texte legislative, dintre care fiecare luat izolat să fie constituţional, dar interpretarea lor cumulată să ducă la o soluţie legislativă neconstituţională, deci excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi sub acest aspect.

Fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate avea obligaţia sesizării Curţii Constituţionale, singura competentă să statueze asupra temeiniciei acesteia. Refuzul sesizării Curţii Constituţionale şi respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă o soluţie nelegală.

Prin încheierea recurată nu se contestă susţinerea în fapt a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că semnarea concluziilor scrise depuse la dosar de intimata Inspecţia Judiciară s-a făcut de adjunctul inspectorului-şef, care este procuror.

Instanţa a refuzat însă sesizarea Curţii Constituţionale pe motivul că textele legale criticate nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât concluziile scrise sunt act de procedură, iar semnarea lor nu echivalează cu actele de inspecţie propriu-zisă efectuate în cursul procedurii disciplinare.

Soluţia conţinută în încheierea recurată este nelegală, excepţia de neconstituţionalitate îndeplinind condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, şi anume să vizeze dispoziţii normative care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Textele legale criticate nu se aplică exclusiv în procedura disciplinară a inspecţiei propriu-zise, aşa cum nelegal a reţinut instanţa prin încheierea recurată, ci sunt aplicabile tuturor actelor efectuate de inspectorii judiciari (inclusiv de cei care au funcţii de conducere) în exercitarea atribuţiilor lor în materie disciplinară (atribuţii care nu se reduc doar la efectuarea inspecţiei propriu-zise).

Astfel, Inspecţia Judiciară, prin inspectorii judiciari (inclusiv cei cu funcţii de conducere, care avizează, aprobă etc.), are două tipuri de atribuţii în materia disciplinară privind magistraţii: - efectuează verificările disciplinare prealabile, dispune începerea cercetării disciplinare, efectuează cercetarea disciplinară, dispune clasarea, dispune exercitarea acţiunii disciplinare (toate aceste activităţi se subsumează categoriei denumite în încheierea recurată inspecţie propriu-zisă); - exercită acţiunea disciplinară în prima instanţă în faţa secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, declară calea de atac a recursului, susţine acţiunea disciplinară în recurs în faţa Completului de 5 judecători civil al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, aşa cum atribuţiile procurorului nu se exercită doar în faza de urmărire penală, ci şi în faza de judecată (unde exercită acţiunea penală), şi atribuţiile Inspecţiei Judiciare se exercită atât în faza prealabilă judecăţii disciplinare (verificarea şi cercetarea disciplinară), cât şi în faza judecăţii disciplinare (în primă instanţă şi în recurs, când se exercită acţiunea disciplinară).

Afectarea independenţei şi inamovibilităţii judecătorului (consacrate constituţional) - chestiune de fond în excepţia de neconstituţionalitate - poate avea deci loc, din partea Inspecţiei Judiciare, nu doar în ceea ce priveşte activitatea de inspecţie propriu-zisă (cum o denumeşte încheierea recurată), adică în faza verificărilor şi cercetării disciplinare, ci şi - sau mai ales (ca urmare a efectelor potenţiale) - în faza judecăţii disciplinare (de primă instanţă şi de recurs), când Inspecţia Judiciară exercită acţiunea disciplinară şi solicită aplicarea unei sancţiuni disciplinare unui judecător.

Prin concluziile scrise ale Inspecţiei Judiciare depuse în faţa instanţei disciplinare de recurs în prezenta cauză s-a solicitat admiterea recursului declarat de Inspecţia Judiciară împotriva hotărârii de "achitare" disciplinară pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecinţa sancţionării disciplinare a judecătoarei care este parte în prezenta cauză.

Indiferent deci care este natura procesuală a concluziilor scrise, cererile conţinute în respectivul act de procedură tind la aplicarea unei sancţiuni disciplinare unui judecător. Cum respectivele concluzii scrise reprezintă voinţa juridică a semnatarului lor, adică a adjunctului inspectorului şef, care este procuror, rezultă că un procuror este cel care îşi manifestă o voinţă juridică instituţională în vederea sancţionării disciplinare a unui judecător, ceea ce afectează independenţa şi inamovibilitatea judecătorului, iar textele legale invocate sunt aplicabile în cauză, deci sunt susceptibile de a forma obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În consecinţă, se susţine că excepţia de neconstituţionalitate ridicată are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că respingerea ei ca inadmisibilă este nelegală.

3. Apărările intimaţilor

Intimatele Asociaţia Magistraţilor din România şi Inspecţia Judiciară nu au depus întâmpinare.

4. Considerentele Înaltei Curţi

În raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză, în sensul considerentelor de la pct. 21 - 22 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate de recurentă referitoare la existenţa legăturii de cauzalitate dintre dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Dispoziţiile din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele:

"Art. 65 - […]

(2) Inspecţia Judiciară este condusă de un inspector-şef, ajutat de un inspector-şef adjunct, numiţi prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Inspecţia Judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate.

Art. 66. - […]

(2) Aparatul propriu al Inspecţiei Judiciare este organizat în direcţii, servicii şi birouri. În cadrul aparatului propriu al Inspecţiei Judiciare funcţionează inspectori judiciari, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, funcţionari publici şi personal contractual.

Art. 70. - […]

(1) Inspectorii din cadrul Inspecţiei Judiciare sunt numiţi în funcţie de către inspectorul-şef, în urma unui concurs, pentru un mandat de 6 ani, dintre judecătorii şi procurorii care au o vechime de cel puţin 8 ani în magistratură, care au cel puţin grad de tribunal sau parchet de pe lângă tribunal şi au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare.

Art. 72. -[…]

(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanţelor ori parchetelor unde inspectorul a funcţionat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispoziţiilor art. 73."

Aşa cum în mod corect s-a reţinut în hotărârea atacată, dispoziţiile criticate din perspectiva constituţionalităţii reglementează organizarea Inspecţiei Judiciare şi statutul inspectorilor judiciari, chestiuni care nu sunt supuse examinării în cadrul litigiului disciplinar ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

Condiţia legăturii de cauzalitate dintre dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei este argumentată de recurentă - autoarea excepţiei prin raportare la faptul că, la dosarul cauzei, Inspecţia Judiciară a depus concluzii scrise semnate de inspectorul-şef adjunct, care are calitatea de procuror.

Însă, în litigiul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, nici în cuprinsul hotărârii pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii şi nici în recursurile declarate de A. şi Inspecţia Judiciară împotriva acestei hotărâri, nu sunt identificate chestiuni de drept în privinţa cărora să fie incidente ori a căror soluţionare să depindă de constituţionalitatea dispoziţiilor ce formează obiectul excepţiei.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că este legală şi temeinică soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionale a dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) şi art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 invocată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2017, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 4 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN