Limits of revision for contradictory judgments where decisions arose from successive appeal routes in the same litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 213 din 14 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A., pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 567/A din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016 şi l-a obligat pe revizuentul A. să-i achite intimatului B. suma de 357 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a reţinut, în esenţă, următoarele:

În raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 431 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă în privinţa hotărârilor potrivnice există o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză.

În cauză, însă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege menţionate anterior, având în vedere că cele două hotărâri indicate ca fiind contradictorii au fost pronunţate în acelaşi litigiu, în succesiunea firească a căilor de atac diferite exercitate.

Astfel, prin Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantului A. şi, în consecinţă, a fost respins apelul promovat împotriva Sentinţei nr. 48 din 8 iulie 2016 a Tribunalului Specializat Mureş, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă. Această excepţie a fost admisă, în raport cu prevederile art. 478 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a faptului că A. a participat la proces în faţa primei instanţe în calitate de administrator statutar al C. SRL, iar apelul a fost declarat de acesta în nume personal.

Cea de a doua hotărâre indicată şi a cărei retractare se solicită, respectiv Decizia nr. 567A/2016 din 5 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A. în promovarea contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 431/A din 5 august 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, iar, pe fondul contestaţiei, soluţia a fost de respingere. Cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A., instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 448 C. proc. civ., reţinând că acesta are dreptul de a promova calea extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva hotărârii din apel faţă de calitatea sa de apelant, nefiind relevant că apelul a fost respins pentru lipsa calităţii procesuale active.

Problema evaluării calităţii procesuale active a lui A. a implicat analize diferite, respectiv în dosarul nr. x/2016 calitatea procesuală are ca justificare constatarea calităţii de parte în litigiul anterior - apelul - pe când, în dosarul nr. x/2016, evaluarea a presupus verificarea menţinerii cadrului procesual în apel raportat la judecarea cauzei în fond la prima instanţă.

În consecinţă, între cele două aspecte nu poate să existe suprapunerea necesară pentru a se constata existenţa unei contradicţii de natură a aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material de la art. 55 şi art. 458 C. proc. civ., afirmând că, potrivit C. proc. civ., părţile procesului sunt stabilite în faţa primei instanţe, prin stabilirea cadrului procesual, iar motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este aplicabil în situaţia în care instanţa interpretează în mod greşit normele de drept material de o asemenea manieră încât fracturează cadrul procesual stabilit iniţial.

Afirmă recurentul că nu poate fi invocată încălcarea principiului securităţii juridice, aşa cum acesta este definit în jurisprudenţa CEDO, deoarece toate hotărârile pronunţate în cauza dedusă judecăţii suferă de "defectul fundamental" (CEDO, Tishkevich împotriva Rusiei, Protsenko împotriva Rusiei) constând în faptul că societatea nu a fost legal citată şi reprezentată la şedinţa de judecată.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, se reţine că susţinerile recurentului se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nefiind identificate critici care să poată fi încadrate în motivele invocate formal de către recurent, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei cereri de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509 - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

În opinia revizuentului, deciziile potenţial potrivnice sunt Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2016, şi Decizia nr. 567/A din 5 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 431/A din 5 august 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului A., invocată de intimatul B., a respins apelul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 48 din 8 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă şi a obligat pe apelantul A. la plata către intimatul B. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Prin Decizia nr. 567/A din 5 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului A., invocată de intimatul B., şi a respins contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 431/A/05.08.2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2016.

În esenţă, prin cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a susţinut contrarietatea dintre deciziile menţionate anterior în privinţa dezlegării date excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active în cadrul căii de atac a apelului, respectiv în cadrul contestaţiei în anulare.

Ţine de esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faptul ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, însă, aşa cum corect s-a reţinut în hotărârea atacată, hotărârile potenţial potrivnice au fost pronunţate în acelaşi litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ., respectiv în apel şi în contestaţie în anulare.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalităţii şi temeiniciei asupra modului în care Curtea de Apel Târgu Mureş a tranşat chestiunea de drept referitoare la calitatea procesuală activă în apel şi în contestaţie în anulare a revizuentului A., instanţa de revizuire ar fi exercitat o competenţă specifică instanţei de control judiciar.

Însă, instanţa de revizuire a procedat în litera şi în spiritul dispoziţiile procedurale, întrucât, subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu avea competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

Pentru aceleaşi argumente, se reţine că, în actualul cadru procesual, instanţa nu are competenţa de a examina criticile din recurs referitoare la îndeplinirea procedurii de citare în litigiile în care au fost pronunţate deciziile potenţial potrivnice în opinia recurentului-revizuent.

Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23 - 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Având în vedere soluţia de respingere a recursului, conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligat, la cererea intimatului B., la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în justificarea cărora, intimatul a depus la dosar, în copie, factura fiscală nr. x/19.01.2018 şi chitanţa seria CA nr. 004 din 22.01.2018, ambele emise de Cabinet de avocat D., pentru suma de 300 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 213 din 14 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurentul A. la plata către intimatul B. a sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL