Constitutional challenge to judicial pension forfeiture provisions: admissibility requiring direct link between challenged statute and case outcome

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţionarea cauzei nu depinde de modul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate invocate, nefiind astfel îndeplinite cumulativ cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Instanţa a avut în vedere că textul legal ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevede suspendarea soluţionării cererii magistratului de acordare a pensiei de serviciu în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie, iar criticile de neconstituţionalitate privesc lipsa oricăror referiri la alte infracţiuni de serviciu ori infracţiuni contra justiţiei.

Or, admiterea de către Curtea Constituţională a acestei excepţii şi constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004 printr-o decizie interpretativă, conform criticilor contestatoarei, nu ar fi de natură a determina anularea hotărârii atacate din perspectiva încălcării acestora, atât timp cât din actele dosarului nu rezultă că, la data emiterii Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ("Plenul CSM") nr. 438/2017, împotriva intimatului A. ar fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.

De asemenea, chiar dacă instanţa de contencios constituţional ar constata neconstituţionalitatea textului legal criticat în integralitatea sa, acesta nu ar mai produce efecte juridice (art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992) şi, în consecinţă, nesocotirea dispoziţiilor respective nu ar mai putea constitui temei juridic al nelegalităţii hotărârii atacate.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 1, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, a declarat recurs autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin hotărârea recurată în mod greşit instanţa a reţinut că nu există legătură cu cauzalitate între soluţionarea cauzei şi dispoziţiile criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Susţine recurenta că există legătură între norma criticată şi obiectul cauzei, având în vedere că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 438/25.04.2017, s-a dispus eliberarea din funcţie prin pensionare a procurorului A., deşi prin Încheierea nr. x/19.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2014, s-a stabilit definitiv că acesta, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a comis grave abuzuri şi a încălcat drepturile într-un dosar penal în care recurenta a fost cercetată alături de alţi trei judecători.

Se arată că, deşi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, din motivarea hotărârii rezultă că instanţa ar fi avut în vedere numai dispoziţiile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, deoarece a avut în vedere dispoziţiile referitoare la suspendarea soluţionării cererii magistratului de acordare a pensiei de serviciu în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia.

Raportat la dispoziţiile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004, recurenta arată că efectul eliberării din funcţie prin pensionare a procurorului A. constă tocmai în naşterea dreptului la pensia de serviciu şi la indemnizaţie, în condiţiile în care abuzurile reţinute definitiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004 printre infracţiunile care conduc la decăderea magistratului din dreptul la pensia de serviciu şi la indemnizaţie.

Nelegalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 438/2017 ar fi evidentă în cazul declarării neconstituţional a textului art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, deoarece în cuprinsul acesteia se reţine explicit "că nu subzistă niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor" şi că, "prin Decizia nr. x din data de 23.03.2017, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, au fost stabilite drepturile de pensie ale domnului procuror A.".

Pe de altă parte, argumentul instanţei privind ipoteza declarării neconstituţionale a întregului text legal criticat este absurd, prin raportare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care vizează art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, şi numai în limitele sesizării, respectiv numai cu privire la lipsa unor infracţiuni între cele enumerate de textul legal, ceea ce constituie o încălcare a art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Acest lucru nu poate conduce la situaţia în care textul legal criticat nu ar mai produce efecte juridice, de vreme ce, conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, există obligaţia Parlamentului de a pune în acord prevederile declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

În consecinţă, se afirmă că soluţionarea contestaţiei ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 are legătură, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu dispoziţiile vizate de excepţia de neconstituţionalitate invocată.

3. Apărările intimaţilor

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Considerentele Înaltei Curţi

În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în care se verifică aprecierea instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, examinând criticile formulate de recurentă, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existenţa legăturii cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt următoarele:

"Art. 83<SUP>2</SUP>. - (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83<SUP>1</SUP> şi de indemnizaţia-prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.

(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public.

(3) Dacă se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, acesta este repus în situaţia anterioară şi i se plăteşte pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau, după caz, diferenţa dintre aceasta şi pensia din sistemul public încasată după punerea în mişcare a acţiunii penale.

(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanţa de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Consiliului Superior al Magistraturii cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum şi data de la care se aplică."

În esenţă, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, este criticată lipsa anumitor infracţiuni din sfera celor care elimină beneficiul pensiei de serviciu, aspecte care se circumscriu prevederilor art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Litigiul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect contestaţia formulată de B., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, împotriva Hotărârii nr. 438 din 25 aprilie 2017, prin care Plenul CSM a respins solicitarea formulată de petenta B., judecător la Curtea de Apel Oradea, de amânare a soluţionării cererii de pensionare formulate de A., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, şi a propus Preşedintelui României eliberarea acestuia din funcţie prin pensionare.

La adoptarea Hotărârii nr. 438 din 25 aprilie 2017, Plenul CSM a avut în vedere şi faptul că, prin memoriul formulat, B., judecător la Curtea de Apel Oradea, a solicitat amânarea analizării cererii de pensionare formulate de A., până la soluţionarea definitivă a sesizărilor şi plângerii penale formulate de contestatoare împotriva procurorului respectiv.

În motivarea hotărârii adoptate, Plenul CSM a respins solicitarea doamnei judecător B., reţinând, printre altele, că nu subzistă niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Prin Decizia nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut cu just temei faptul că, raportat la cererea contestatoarei de amânare a soluţionării cererii de pensionare a procurorului A., soluţionarea litigiului se circumscrie ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public".

Contrar susţinerilor recurentei, în mod corect prima instanţă, analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a avut în vedere, în considerentele hotărârii pronunţate, ipoteza reglementată de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, reţinând că, în cauză, nu s-a făcut dovada punerii în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Astfel fiind, rezultă că soluţionarea litigiului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu depinde de sfera infracţiunilor reglementate de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aspect vizat de excepţia de neconstituţionalitate, atât timp cât fondul litigiului a fost tranşat, în sensul celor expuse anterior, prin raportare la împrejurarea că împotriva magistratului nu a fost pusă în mişcare o acţiune penală, prin raportare la dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol.

Cu alte cuvinte, nu se poate reţine existenţa legăturii dintre soluţionarea cauzei şi dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care criticile formulate de autorul excepţiei vizează prevederile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar soluţionarea litigiului depinde de prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol.

În consecinţă, se reţine că prima instanţă întemeiat a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la existenţa legăturii între dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, se reţine că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în acord cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) raportat la alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2018.

Procesat de GGC - ED