Recursive appeal against civil revision decision declared inadmissible for lack of statutory admissibility

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1065 din 16 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 655 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Deşi revizuentul nu a indicat temeiul de drept al cererii, instanţa de revizuire a apreciat că, din dezvoltarea criticilor formulate, prin care se invocă existenţa unui înscris care a fost descoperit în ziua de 8 aprilie 2017, respectiv Hotărârea nr. 2 din 16 iunie 1996 emisă de conducerea Micro-întreprinderii B. S.R.L., rezultă că aceste susţineri sunt de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. şi cu faptul că, în cauză, decizia atacată nu îndeplineşte condiţia evocării fondului, fiind o hotărâre prin care a fost respinsă, ca nefondată, calea de atac a contestaţiei în anulare.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, a declarat o cale de atac denumită "recurs efectiv" A., în temeiul prevederilor art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

Cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii, la istoricul pricinii şi al raporturilor juridice dintre părţi, la unele dispoziţii legale, procedurale, constituţionale şi convenţionale, precum şi la anumite reglementări comunitare considerate relevante, autorul recursului a expus punctual şi detaliat o serie de critici de nelegalitate, netemeinicie şi nulitate în privinţa hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în cauză.

III. Procedura de filtrare a recursului

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire a unei decizii de contestaţie în anulare a unei hotărâri date într-un recurs.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 ianuarie 2017, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.

IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succedă.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabileşte că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu prevederile legale anterior menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În speţă, însă, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A. pentru cazul reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În atare situaţie, dispoziţiile care reglementează expres şi limitativ admisibilitatea recursului la Completul de 5 judecători, cuprinse în art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt incidente, deoarece acestea sunt aplicabile doar dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o cerere de revizuire a unei decizii de contestaţie în anulare a unei hotărâri date într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) şi cu cele ale art. 634 alin. (5) din C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării, rezultă că recursul dedus judecăţii nu este admisibil.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1065 din 16 iunie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2018.

Procesat de GGC - NN