Judge’s liability for culpable delay in drafting judgments: imputability of repeated statutory breaches in disciplinary proceedings

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5, Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, constând în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

2. Hotărârea instanţei de disciplină

Prin Hotărârea nr. 24J din 28 iunie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5, Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Cererea de recurs

Împotriva Hotărârii nr. 24/J din 28 iunie 2017, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs pârâta A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, solicitând casarea hotărârilor menţionate şi, în fond, în principal, respingerea acţiunii disciplinare, iar, în subsidiar, reindividualizarea sancţiunii disciplinare aplicate.

În susţinerea recursului, magistratul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Autoarea recursului a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind aplicate eronat normele de drept referitoare la elementele constitutive ale abaterii disciplinare imputate, în ceea ce priveşte latura subiectivă, respectiv conduita culpabilă reţinută în sarcina sa, întrucât şi alţi judecători ai instanţei au înregistrat depăşiri semnificative ale termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

4. Apărările intimatei

Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, solicitând motivat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din codul menţionat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum şi condiţiile de admisibilitate, conform prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, prin încheierea din data de 12 februarie 2018, în acord cu concluziile raportului, s-a admis în principiu recursul dedus judecăţii.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatei, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Criticile referitoare la greşita aplicare a normelor prin care se reglementează abaterea disciplinară, expuse din perspectiva ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt lipsite de suport.

Referitor la fapta prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

În ceea ce priveşte existenţa faptelor reţinute sub acest aspect în sarcina judecătorului A., se constată că secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă de disciplină, a stabilit în mod just săvârşirea faptei culpabile, constând în depăşirea termenelor prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor în materie civilă, ceea ce demonstrează cu evidenţă existenţa laturii obiective a abaterii disciplinare.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a rezultat indubitabil că, la data sesizării din oficiu a Inspecţiei Judiciare (7 februarie 2017), magistratul înregistra un număr de 227 hotărâri neredactate, iar la data finalizării cercetării (20 aprilie 2017), acesta figura cu un număr total de 207 hotărâri neredactate, dintre care 64 de sentinţe (din anul 2016 - 11 hotărâri pronunţate în luna septembrie, 8 hotărâri din luna octombrie, 10 hotărâri din luna noiembrie şi 3 hotărâri din luna decembrie, iar din anul 2017 - 10 hotărâri pronunţate în luna ianuarie, 14 hotărâri din luna februarie şi 8 hotărâri în luna martie) şi 143 de încheieri finale de dezînvestire (cele mai vechi fiind pronunţate în luna ianuarie 2016 - 4 încheieri, în februarie 2016 - o încheiere, în martie 2016 - 5 încheieri, în aprilie 2016 - două încheieri, în mai 2016 - 4 încheieri), întârzierea în efectuarea lucrărilor având un caracter repetat.

Susţinerea recurentei, în sensul aplicării eronate a normelor referitoare la latura subiectivă, este infirmată de justeţea considerentelor care au determinat instanţa să aprecieze că este întrunită situaţia legală premisă referitoare la "motive imputabile", în cuprinsul hotărârii fiind analizate în mod detaliat condiţiile angajării răspunderii disciplinare a recurentei judecător.

Pentru a se stabili caracterul imputabil al încălcării dispoziţiilor legale referitoare la respectarea termenelor în care se efectuează lucrările, s-au avut în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă.

În acest sens, s-a acordat o corectă relevanţă faptului că, din datele statistice, sub aspectul volumului de activitate, a rezultat că, în cursul anului 2016, numărul dosarelor rulate şi numărul hotărârilor pronunţate de recurenta judecător s-a situat, comparativ cu datele statistice referitoare la ceilalţi judecători ai secţiei civile, sub valorile medii, în condiţiile în care, de exemplu, media a fost de 831 hotărâri pronunţate, 12 din cei 31 de judecători ai secţiei civile au înregistrat, fiecare, mai mult de 1000 de hotărâri, iar recurenta a pronunţat 613 hotărâri.

Relativ la restanţele în redactare înregistrate şi de ceilalţi judecători ai secţiei civile, susţinerea recurentei nu are semnificaţia acordată de autoare, deoarece, din examinarea datelor statistice, rezultă că acest aspect, real, a fost analizat de către instanţa de disciplină, stabilindu-se cu just temei că judecătorul A. înregistrează cel mai mare număr de restanţe în redactarea hotărârilor şi, de asemenea, cele mai mari depăşiri ale termenului legal de redactare.

Cu referire la încheierile finale de dezînvestire, este de observat faptul că, multe dintre aceste hotărâri au fost pronunţate în cauze având ca obiect contestaţie la executare ori ordonanţă de plată, cauze care, potrivit dispoziţiilor procedurale, se judecă de urgenţă.

Or, în aceste cauze, la data de 1 aprilie 2017, recurenta judecător A. figura cu 203 încheieri neredactate, cu întârzieri de până la 1 an şi 3 luni, în timp ce ceilalţi judecători înregistrau un număr mic de încheieri finale de dezînvestire neredactate şi depăşiri cu durată redusă a termenului de redactare, de exemplu: un judecător - 45 încheieri, cea mai veche fiind din 10 ianuarie 2017(trei luni întârziere), un alt judecător - 31 încheieri, cea mai veche fiind din 2 februarie 2017(două luni întârziere), alt judecător - 17 încheieri, cea mai veche fiind din 28 februarie 2017 (circa o lună întârziere).

Ca atare, examinarea comparativă a datelor referitoare, pe de o parte, la volumul de activitate şi la numărul şi durata restanţelor în redactare, înregistrate de ceilalţi judecători ai secţiei civile, pe de altă parte, a condus la concluzia corectă a existenţei unei diferenţe semnificative în privinţa situaţiei recurentei faţă de cea a colegilor judecători, aspect ce a fundamentat aprecierea că acumularea restanţelor în redactarea hotărârilor de către recurenta pârâtă nu a fost determinată în principal de volumul de activitate. În condiţiile în care ceilalţi judecători confruntaţi cu un volum similar sau mai mare de activitate au reuşit să îşi organizeze activitatea astfel încât să nu acumuleze întârzieri atât de mari şi să acorde prioritate cauzelor urgente, rezultă că situaţia de o asemenea amploare a restanţelor constituie consecinţa stilului de lucru defectuos al magistratului şi a lipsei unei prioritizări adecvate a activităţii.

Maniera necorespunzătoare de organizare a activităţii este confirmată şi de declaraţia dată de pârâta judecător în cursul cercetării disciplinare, aceasta precizând că redactează mai întâi dosarele uşoare şi apoi pe cele mai grele, pentru care alocă mai mult timp, dar şi faptul că nu a reuşit să aibă în vedere încheierile de dezînvestire în ordinea vechimii acestora, "fiind posibil să le fi amestecat cu alte dosare la redactat".

Prin urmare, raportat la durata întârzierilor în redactarea hotărârilor, coroborată cu volumul restanţelor, se vădeşte a fi corectă constatarea secţiei pentru judecători, în sensul că fapta recurentei îi este imputabilă acesteia, neexistând factori de natură a înlătura caracterul culpabil al efectuării cu întârziere a lucrărilor, împrejurarea că şi alţi judecători din cadrul instanţei înregistrează depăşiri ale termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti neputând constitui ipso facto o cauză exoneratoare de răspundere a magistratului.

Situaţia de fapt, anterior expusă şi necontestată în materialitatea ei de către recurentă, constând în întârzierea redactării pe perioade mari de timp, în ceea ce priveşte numeroasele hotărâri examinate, este de natură a pune în discuţie respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil, această consecinţă fiind bine stabilită de către instanţa de disciplină în contextul constatării existenţei răspunderii disciplinare a magistratului cercetat disciplinar.

Mai trebuie avută în vedere, în acest context, şi împrejurarea că valoarea socială ocrotită o reprezintă relaţiile sociale referitoare la justiţie, atât în sensul restrâns, cât şi în sensul larg al acestei noţiuni, aceste relaţii transpunându-se în îndatoriri profesionale şi deontologice ale judecătorilor, a căror încălcare se răsfrânge asupra destinatarilor actului de justiţie.

Se constată că reindividualizarea sancţiunii, solicitată în subsidiar, nu se justifică.

În contextul examinat, se observă că sancţiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni, prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, răspunde criteriului legal de proporţionalitate între abaterea constatată, consecinţele acesteia şi circumstanţele concrete în care a fost săvârşită, precum şi caracterului gradual, prin raportare la împrejurarea că magistratul a mai fost sancţionat disciplinar prin Hotărârea nr. 37/J/25 noiembrie 2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, reţinându-se săvârşirea aceleiaşi abateri disciplinare, şi, de asemenea, a mai fost cercetat disciplinar în alte două rânduri, în lucrările înregistrate la Inspecţia Judiciară sub nr. x/IJ/3331/DIJ/2012 şi nr. x/IJ/1018/DIJ/2014.

În condiţiile în care verificările anterioare efectuate în ceea ce priveşte acelaşi gen de faptă, ar fi fost de dorit să reprezinte pentru recurentă un motiv substanţial şi suplimentar de avertizare şi de conştientizare a obligaţiei de respectare a termenului legal ori cel puţin rezonabil de redactare a hotărârilor, aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, respectiv avertismentul, ar goli de conţinut măsura dispusă.

Se constată, aşadar, pe de o parte, că faptele reproşate recurentei judecător intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum în mod just a fost reţinut de către instanţa de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existenţa faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăţiei, a urmărilor prejudiciabile şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi rezultatul produs, ceea ce susţine legalitatea încadrării lor în abaterea disciplinară prevăzută de textul legal menţionat iar, pe de altă parte, că sancţiunea a fost judicios aplicată.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa de recurs constată că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi, în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 24J din 28 iunie 2017, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2018.

Procesat de GGC - NN