Revision action for contradictory judgments: one-month deadline runs from pronouncement, not communication of reasoning

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1022 din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a reţinut, în esenţă, considerentele arătate în continuare.

În raport cu motivul de revizuire invocat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunţare şi nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în baza acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluţiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute încă de la momentul pronunţării.

În cauză, termenul de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la data de 12 decembrie 2016 (data pronunţării ultimei hotărâri) şi s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2017, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost formulată la 17 februarie 2017, data înregistrării cererii la Curtea de Apel Braşov.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile legale menţionate anterior, devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greşit a fost respinsă cererea sa de repunere în termenul de exercitare a cererii revizuirii, cu neobservarea şi încălcarea prevederilor art. 185 alin. (1) şi art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Instanţa de revizuire în mod greşit nu a luat în considerare că, în situaţia depăşirii termenelor de procedură pentru motive întemeiate, se aplică instituţia repunerii în termen, prevăzută de art. 186 C. proc. civ. Această împrejurare a condus şi la greşita aplicare a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta afirmă că, la data pronunţării Deciziei civile nr. 1863/Ap/12.12.2016, se părea că cererea de chemare în garanţie ce face obiectul căii de atac a fost respinsă în fond, nu în principiu, şi numai după lecturarea hotărârii s-a constatat neabordarea fondului sub aspectul examinării temeiniciei cererii de chemare în garanţie, a probelor pe care se sprijină etc. Or, aşa cum este explicat dispozitivul hotărârii prin prisma considerentelor, hotărârea intră în coliziune cu autoritatea de lucru judecat a deciziei anterioare, de admitere în principiu a cererii de chemare în garanţie, respectiv Decizia nr. 707/Ap din 27 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

În consecinţă, recurenta susţine că, înainte de lecturarea considerentelor hotărârii, care explică dispozitivul şi fac corp comun cu acesta, s-a aflat în imposibilitate de a cunoaşte împrejurarea care justifica formularea cererii de revizuire, iar cunoaşterea considerentelor a avut loc, la data comunicării hotărârii, obligatorie conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta expune argumente referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 707 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2014.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-revizuentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că Decizia civilă nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2014, este potrivnică Deciziei civile nr. 707 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2014.

În mod corect a reţinut instanţa de revizuire că, în privinţa termenului în care poate fi exercitată cererea de revizuire, sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti […] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

În speţă, este necontestat faptul că termenul de o lună a început să curgă la data de 12 decembrie 2016, când a fost pronunţată Decizia civilă nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, şi s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2017, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precum şi faptul că cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 17 februarie 2017, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţinerile prin care recurenta-revizuentă tinde să demonstreze că în mod greşit a fost respinsă cererea de repunere în termen, cu motivarea că termenul se calculează de la data comunicării hotărârii, nu pot fi primite. Sub acest aspect, se reţine că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd expres faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar, în speţă, decizia atacată cu revizuire este definitivă la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceleaşi argumente nu pot fi primite nici susţinerile conform cărora caracterul potenţial potrivnic derivă din considerentele hotărârii, care au fost cunoscute părţii la data comunicării, iar nu la data pronunţării deciziei.

În consecinţă, se constată că sunt temeinice şi legale atât soluţia instanţei de revizuire de respingere a cererii de repunere în termenul de exercitare a revizuirii, cât şi soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei-revizuente subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În condiţiile în care, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a fost reţinută tardivitatea cererii de revizuire, soluţionarea cauzei pe calea acestei excepţii de procedură face inutilă expunerea şi analiza susţinerilor recurentei-revizuente referitoare la caracterul potenţial potrivnic al deciziilor invocate în cadrul cererii de revizuire, critici subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1022 din 7 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN