Disciplinary liability for judicial delay: failure to establish the repeated and imputable character of non-compliance with celerity obligations.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată sub nr. x/J/2017 pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din aceeaşi lege.

II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr. 7J din 6 aprilie 2017, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din aceeaşi lege.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de disciplină

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta A., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de disciplină a dat o interpretare greşită normelor de drept material aplicabile litigiului şi a calificat în mod greşit faptele deduse judecăţii, pentru argumentele arătate în continuare.

4. Pentru a reţine incidenţa dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, instanţa de disciplină nu a analiza dacă în speţă sunt întrunite cumulativ cele două condiţii referitoare la caracterul repetat al nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi la caracterul imputabil al acestei nerespectări.

5. În hotărârea atacată, nu sunt menţionate motivele imputabile magistratului de natură a determina temporizarea procedurilor judiciare.

6. În ceea ce priveşte acordarea unor termene de judecată la intervale mari de timp, aspectele reţinute de instanţa de disciplină sunt contradictorii, întrucât, deşi a reţinut existenţa unor dificultăţi de ordin administrativ pentru fixarea şedinţelor de judecată la alte termene decât cele stabilite prin planificarea întocmită la nivelul secţiei, generate de numărul insuficient de grefieri şi săli de judecată, instanţa disciplinară a respins apărările pârâtei referitoare la existenţa unor motive obiective care au influenţat durata de soluţionare Dosarului nr. x/2007. Înlăturarea acestor apărări fără a se arăta care este motivul pentru care acestea nu reprezintă motive obiective nu este de natură a conduce la concluzia că îi este imputabilă magistratului acordarea unor termene de judecată la intervale mai mari de timp.

7. Recurenta-pârâtă menţionează faptul că instanţa disciplinară a reţinut că, potrivit evidenţelor statistice, volumul său de activitate în perioada 2010 - 2011 şi 2014 a fost mai mare decât cel al altor judecători din cadrul secţiei şi că, în perioada 15 iulie 2004 - 1 ianuarie 2012, a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al tribunalului. În acest context, recurenta precizează că nu a solicitat în perioada în care a fost investită cu soluţionarea dosarului menţionat anterior degrevarea de activităţi sau blocarea temporară a completului, iar în dosar au fost acordate 39 de termene de judecată dintre care 15 termene au fost stabilite pentru neîndeplinirea procedurii de citare a părţilor, lipsa acestora ori neprezentarea apărătorilor desemnaţi din oficiu fără ca aceştia să-şi asigure substituirea, împrejurare din care rezultă că şi comportamentul inculpaţilor şi al apărătorilor aleşi ai acestora a contribuit la temporizarea procedurii judiciare, iar dosarul avea un grad mare de dificultate raportat la numărul inculpaţilor şi al martorilor.

8. Pentru aceste argumente, recurenta susţine că au existat motive justificate pentru acordarea termenelor de judecată la intervale mai lungi de timp.

9. În mod nelegal a reţinut instanţa de disciplină caracterul repetat al tergiversării soluţionării cauzelor pentru faptul că, la data de 17 ianuarie 2017, avea pe rol un număr de 5 dosare cu o durată mai mare de 1 an de la data înregistrării. Sub acest aspect, se învederează că analizarea doar la un anumit moment a situaţiei dosarelor mai vechi aflate pe rolul instanţei este un factor aleatoriu şi subiectiv, întrucât parametrii analizaţi suferă permanente modificări în procesul dinamic al judecăţii. Pentru a se fi apreciat corect cu privire la caracterul repetat al tergiversării soluţionării cauzelor, instanţa de disciplină avea posibilitatea să efectueze o analiză comparativă cu privire la complexitatea şi volumul de acte din dosarele aflate în instrumentarea magistratului cercetat. Or, instanţa de disciplină a efectuat o analiză superficială a dosarelor din punct de vedere cantitativ, fără a avea în vedere obiectul acestora.

10. În consecinţă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de disciplină a reţinut în mod nelegal întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, întrucât în cauză nu există latura obiectivă a abaterii disciplinare.

11. Analiza întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare se realizează având în vedere următoarele criterii: durata efectivă a procedurii judiciare, numărul total de cauze mai vechi aflate pe rolul instanţei, complexitatea cauzelor ce constituie obiectul dosarelor menţionate în precedent, numărul total de dosare mai vechi de 1 an aflate în curs de soluţionare şi volumul de activitate al judecătorului cauzei. Cu toate că sunt menţionate în considerentele hotărârii, aceste criterii nu au fost avute în vedere în analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Sub acest aspect, recurenta învederează că dosarele care i-au fost repartizate sunt de dificultate mare sau medie, au un număr impresionant de volume de urmărire penală, se referă la un număr ridicat de inculpaţi şi de părţi şi impun administrarea unei vaste probaţiuni.

12. În raport cu aspectele reţinute de instanţa de disciplină la individualizarea sancţiunii disciplinare, soluţia care se impune este aceea de respingere a acţiunii disciplinare.

13. Totodată, recurenta solicită a fi avute în vedere următoarele circumstanţe: are o vechime în sistem de peste 20 de ani; nu a mai fost sancţionată disciplinar; a obţinut în fiecare an calificativul "foarte bine"; a avut un volum mare de activitate comparativ cu alţi colegi; cauzele au fost de regulă complexe.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

14. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, expunând argumente în combaterea criticilor recurentei, în sensul menţinerii ca temeinice şi legale a hotărârii ce formează obiectul recursului.

V. Procedura de filtrare a recursului

15. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la 26 februarie 2018.

VI. Considerentele Înaltei Curţi

16. Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă A., Înalta Curte constată că recursul este fondat în sensul considerentelor expuse în continuare.

17. Reclamanta Inspecţia Judiciară a învestit instanţa disciplinară cu soluţionarea acţiunii exercitate împotriva pârâtei judecător A. pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor".

18. În acord cu instanţa de disciplină, Înalta Curte reţine că judecătorului îi este impusă obligaţia de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil, conform art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările ulterioare, şi art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, precum şi în considerarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora orice persoană învinuită de săvârşirea unei infracţiuni are dreptul să obţină, într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia şi legalitatea acuzaţiei ce i se aduce.

19. Aşa cum corect a reţinut instanţa disciplinară, angajarea răspunderii disciplinare pentru abaterea în litigiu este necesară îndeplinirea cumulativă atât a condiţiei referitoare la încălcarea de către judecător, în mod imputabil, a dispoziţiilor ce prevăd soluţionarea cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, cât şi a cerinţei caracterului repetat al acestei încălcări imputabile.

20. Din analiza hotărârii recurate, se constată că îndeplinirea condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare a pârâtei judecător pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004 a fost reţinută de instanţa disciplinară, în cvasi-totalitatea considerentelor hotărârii, prin prisma modului de instrumentare a Dosarului nr. x/2007.

21. Într-adevăr, este necontestat faptul că, în primul ciclu procesual, Dosarul nr. x/2007 a fost instrumentat de pârâta judecător pe durata a 5 ani şi 10 luni, cuprinsă între data înregistrării cauzei pe rolul tribunalului - 14 aprilie 2009 - şi data pronunţării Sentinţei penale nr. 62 din 11 februarie 2015.

22. Modul în care pârâta a instrumentat cauza respectivă este reliefat de elementele corect decelate de instanţa de disciplină din probatoriul administrat, referitoare la: acordarea a 39 de termene, stabilite la intervale de 1 - 3 luni, fără a fi fixate termene în perioada vacanţei judecătoreşti (cu excepţia anilor 2011 şi 2014); faptul că, pe parcursul a circa 2 ani şi jumătate, cauza a fost amânată pentru lipsă de procedură şi lipsă de apărare, astfel încât cercetarea judecătorească a început după 2 ani şi 11 luni şi s-a desfăşurat în perioada 12 martie 2012 - 26 noiembrie 2014, timp în care s-a procedat la audierea a 19 inculpaţi, 3 părţi civile şi 12 martori.

23. În deplin acord cu instanţa de disciplină, Înalta Curte reţine că aspectele menţionate reflectă lipsa de fermitate a pârâtei judecător în gestionarea cauzei, ceea ce a generat temporizarea judecăţii pe o durată lungă de timp, fiind evident faptul că magistratul nu a depus diligenţele necesare şi a lipsit de eficienţă dispoziţiile art. 295 alin. (1) şi art. 313 alin. (2) din C. proc. pen. din 1968, referitoare la obligaţiile ce incumbă preşedintelui de complet în soluţionarea cu celeritate a litigiilor ce îi sunt repartizate.

24. În circumstanţele expuse, este evident faptul că durata procedurii judiciare în dosarul respectiv în perioada în care s-a aflat pe rolul completului condus de pârâta judecător nu poate fi considerată rezonabilă în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut încălcarea art. 6 §1 din Convenţie sub aspectul duratei excesive a procedurilor judiciare în litigii care au trenat pe rolul instanţelor o perioadă de circa 9 ani, 12 ani şi, respectiv, 16 ani (Hotărârea din 26 noiembrie 2013, Vlad şi alţii împotriva României).

25. Din perspectiva jurisprudenţei menţionate a Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că dosarul respectiv a fost înregistrat în sistemul judiciar la data de 14.04.2009, iar, prin Decizia penală nr. 1125/A/2016 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanţă, există premisele unei durate excesive a procedurii judiciare, însă, în limitele prezentului litigiu disciplinar, deşi nu este învestită a realiza o atare analiză, Înalta Curte consideră a fi necesar să remarce această realitate de fapt.

26. În context, sunt de observat considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului conform cărora:

"Caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei şi în raport cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor competente şi obiectul litigiului din perspectiva reclamantului […]" (Hotărârea din 26 noiembrie 2013, Vlad şi alţii împotriva României, par. 131).

27. Raportat la considerentele menţionate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în prezentul litigiu disciplinar, fără a nega modul deficitar în care pârâta judecător a gestionat cauza şi fără a minimaliza consecinţele reprobabile ale duratei procedurii judiciare în Dosarul nr. x/2007, în analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, nu se poate face abstracţie de aspectele reţinute inclusiv de instanţa de disciplină referitoare la faptul că dosarul avea un grad mare de dificultate din cauza numărului inculpaţilor şi al martorilor, precum şi a celor referitoare la faptul că, dintre cele 39 termene de judecată, 15 termene au fost determinate de conduita procesuală inadecvată a inculpaţilor şi apărătorilor aleşi ai acestora.

28. Contrar aspectelor reţinute de instanţa de disciplină, acţiunile sau lipsa de acţiune manifestate de pârâta judecător în instrumentarea Dosarului nr. x/2007 nu reflectă, în sensul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, caracterul repetat al încălcării obligaţiei de soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil. Sub acest aspect, se cuvine a fi menţionat faptul că existenţa caracterului de repetabilitate se analizează prin raportare la volumul total de cauze repartizate spre soluţionare magistratului în perioada de referinţă, iar nu prin raportare la o singură cauză.

29. Totodată, Înalta Curte reţine că, în sensul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, caracterul de repetabilitate al nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor nu poate fi reţinut prin prisma celorlalte trei cauze menţionate în hotărârea instanţei disciplinare - Dosarele nr. x/2012, nr. 10389/117/2013 şi nr. 5840/117/2014. Pe de o parte, se constată că în cauzele respective nu este evidenţiată şi argumentată o atitudine imputabilă pârâtei judecător, în contextul în care termenele de judecată au fost stabilite, de regulă, la interval de o lună, cu excepţia vacanţelor judecătoreşti, iar durata procedurii judiciare nu este comparabilă cu cea din Dosarul nr. x/2007.

30. De asemenea, caracterul de repetabilitate al nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor nu poate fi reţinut nici prin prisma datelor statistice avute în vedere de instanţa disciplinară conform cărora, la data de 17 ianuarie 2017, pârâta judecător avea pe rol un număr de 2 dosare cu vechime de 1 - 3 ani şi 3 dosare cu vechime mai mare de 3 ani. Înalta Curte are în vedere faptul că cele 5 dosare reprezintă circa 0,2% din totalul de 2599 de cauze soluţionate de pârâtă în perioada 2012 - 2015 (conform datelor statistice ataşate la fila 608 a Dosarului nr. x/2016, vol. I), astfel că nu se poate reţine existenţa unui caracter de repetabilitate al modului de lucru defectuos al pârâtei judecător din perspectiva dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil.

31. În contextul în care, pentru considerentele expuse, se constată că probatoriul administrat nu reflectă existenţa caracterului repetat al nesocotirii dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, Înalta Curte reţine că nu există latura obiectivă a abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, sub aspectul caracterului repetat al conduitei imputabile, astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare menţionate la pct. 19. Pe cale de consecinţă, nu vor face obiectul analizei aspectele subsidiare reţinute de instanţa disciplinară cu privire la latura subiectivă a abaterii, la consecinţele faptei imputate magistratului, la legătura de cauzalitate şi la individualizarea sancţiunii disciplinare.

32. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A., va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară formulată de reclamanta Inspecţia Judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A., judecător în cadrul Tribunalului Cluj, împotriva Hotărârii nr. 7J din 6 aprilie 2017, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2017.

Casează hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară formulată de reclamanta Inspecţia Judiciară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN