Decizia nr. 216/2017 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin sentinţa penală nr. 477 din data de 16 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus următoarele:

A.I.1. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior.

I.2. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept).

I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior.

I.3. În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

I.4. În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

I.5. În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

I.6. În baza art. 15 raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu, secţiunea în drept).

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

I-a fost aplicată inculpatului inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A., reţinerea din data de 3 martie 2015 şi arestarea preventivă de la 4 martie 2015 până la data de 13 august 2015.

II. În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatele B. şi D. la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

A fost aplicată faţă de inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de câte 5 (cinci) ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. anterior.

In baza art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatelor li s-a pus în vedere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Prahova;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Li s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

B. A fost admisă acţiunea civilă, inculpaţii A., B. şi D., fiind obligaţi în solidar, la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti.

C. A fost menţinut sechestrul asigurător instituit în cauză prin ordonanţa nr. 7/P/2014 din 01.04.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor după cum urmează:

1. A.

- cota de 1/2 din imobilul compus din apartamentul nr. 9, cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti - Târgovişte, compus din 3 camere, dependinţe cu o suprafaţă utilă de 85,30 mp, precum şi terasa cu o suprafaţă de 5,10 mp, împreună cu cota parte indiviză din părţile comune şi cu terenul în suprafaţă de 51,09 mp, rezultată din acte, respectiv 50,97 mp rezultată din măsurători, înscris în cartea funciară a Sectorului 1 Bucureşti, nr. cadastral x, precum şi cota parte indiviză de 1,3629 mp din terenul în suprafaţă totală de 11.246,60 mp reprezentând drum de trecere, intabulat în cartea funciară Bucureşti, Sector 1, cu număr cadastral x,

- cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, Sector 1, compus din teren (lotul nr. 7), în suprafaţă totală de 428,08 mp şi construcţia edificată pe acesta, în regim de construite P+E, în suprafaţă construită la sol de 86,20 mp, înscris în cartea funciară x, nr. cadastral x, având la parter: living, dining, bucătărie, cămară, centrală termică, baie, hol, în suprafaţă utilă de 62,75 mp, două terase - 78,08 mp, iar la etaj: trei dormitoare, hol, două băi, în suprafaţă utilă de 63,93 mp, terasă, în suprafaţă totală de 68,95 mp, până la concurenţa sumei de 8.059.161 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu şi obiectul infracţiunii de luare de mită.

2. D.

- apartamentul nr. 5 situat în municipiul Ploieşti, Aleea Paraşutiştilor, judeţul Prahova, compus din trei camere de locuit şi dependinţe, având suprafaţa utilă de 56,56 mp, balcon în suprafaţă de 3,08 mp, precum şi cota indiviză de 2,54 % din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, împreună cu terenul aferent în suprafaţă indiviză de 15,23 mp Apartamentul şi terenul aferent acestuia au numere cadastrale provizorii 854/134D; A;5 şi respectiv 854, achiziţionat la preţul de 22.500 euro şi având o valoare de impunere de 153.907 lei.

- autoturismul marca F., cu numărul de înmatriculare x, culoare verde, an fabricaţie 2006, seria motor x, serie şasiu G., achiziţionat în anul 2009 la preţul de 6600 lei.

- autoturismul marca H., cu numărul de înmatriculare x, culoare albă, an fabricaţie 2004, serie motor x, serie şasiu I., până la concurenţa sumei de 8.000.000 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

3. B.

- cota de 1/2 din autoturismul marca J. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, serie motor x, serie şasiu K., până la concurenţa sumei de 8.000.000 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

D. În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 118 şi art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost confiscată de la inculpatul A. suma de 59.161 lei, reprezentând folos injust.

E. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 15.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de 10.000 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales a rămas în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatele B. şi D. au fost obligate la plata sumei de câte 7.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de câte 2.500 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpate până la prezentarea apărătorilor aleşi au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală a reţinut următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. x/2014 întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti la data de 25 mai 2015, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare contractului de cooperare şi Regulamentului privind punerea în aplicare a prevederilor acestuia) şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi art. 14 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, a semnat contractul de cooperare din 21.01.2013, încheiat între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul privind punerea în aplicare a acestuia, încheiat la 28.06.2013, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând aceste operaţiuni controlului de legalitate, regularitate şi încadrare în creditele bugetare prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 119/1999 şi a dispus plata sumei de 8.000.000 lei (în trei tranşe) către asociaţie, deşi cunoştea că nu este legală, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului local cu suma respectivă, precum şi obţinerea de către Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare;

2. luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în perioada ianuarie - februarie 2013 a pretins denunţătorului M. - reprezentant al Asociaţiei Comunitare "L." Ploieşti, în schimbul derulării contractului de asociere încheiat între aceasta şi municipiul Ploieşti (prin primar) şi a Regulamentului de aplicare a contractului, precum şi a efectuării plăţilor către asociaţie, suma de 300.000 euro reprezentând un comision de 10% din valoarea totală a sumelor ce urmau a fi acordate de unitatea administrativ teritorială jucătorilor echipei de fotbal "O." Ploieşti, ale cărei interese erau reprezentate de Asociaţia Comunitară, din care a primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388, 97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului;

3. efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, în calitate de senator în Parlamentul României şi ulterior primar al municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat în numele SC P. SRL Ploieşti (ale cărei părţi sociale le-a cesionat fictiv după învestirea în funcţia de primar) şi SC FF. SRL Plopeni - la administrarea cărora a renunţat formal în anul 2008 (odată cu obţinerea funcţiei de demnitate publică) activităţi cu titlu oneros, producătoare de venituri pentru sine, astfel:

- contract de servicii publicitare încheiat între SC P. SRL Ploieşti şi SC Q. SRL Bucureşti în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro);

- achiziţia directă prin intermediul SC P. SRL Ploieşti de produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013, a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, pe SC P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013, a imobilului din Ploieşti, str. Praga, pe SC P. SRL Ploieşti, în valoare de 274.705,43 lei;

- cesiunea din octombrie 2013 a mărcii "R." realizată prin intermediul SC FF. SRL Plopeni către SC S. SRL Ploieşti contra sumei de 450.000 lei (fără TVA);

- contracte de servicii publicitare încheiate între SC P. SRL Ploieşti şi SC T. SRL Ploieşti, respectiv SC U. SRL Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA), activităţi incompatibile cu cele două funcţii deţinute succesiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 şi art. 82 alin. (1) lit. a), respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003;

4. folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada campaniei electorale din anul 2012, şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid, prin pretinderea şi primirea de la W. - administrator al S.C. X. SRL Ploieşti, a sumei de 20.000 lei, precum şi a unor bunuri (carne, tricouri, bannere, baloane, servicii de personalizare produse) şi servicii de transport în valoare totală de aproximativ 80.000 lei - destinate distribuirii către alegători, în schimbul promisiunii că după câştigarea portofoliului de primar, să încredinţeze societăţii acestuia lucrări de construcţii pe raza municipiului Ploieşti, finanţate din bugetul primăriei, lucru care - în fapt - s-a şi realizat;

5. folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada campaniei electorale din anul 2012, şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de conducere deţinute în cadrul unei formaţiuni politice, respectiv de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid, prin pretinderea de la Y. - asociat în cadrul S.C. Z. SRL Plopeni, judeţul Prahova, a confecţionării unui număr de 10.000 tocătoare din lemn, din care a primit efectiv 7.400 bucăţi în valoare de 7.432,56 lei, pentru a fi distribuite în scop electoral în campania organizată cu prilejul alegerilor locale pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti;

6. luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în anul 2013, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, a pretins şi a primit de la denunţătorul Y. - asociat în cadrul S.C. Z. SRL Plopeni, judeţul Prahova, foloase materiale necuvenite în valoare de aproximativ 20.000 lei, constând în lucrări de tâmplărie efectuate la locuinţa deţinută în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, judeţul Prahova, în schimbul promisiunii de atribuire către firma acestuia de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) C. pen.

- D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare contractului de cooperare şi Regulamentului privind punerea în aplicare a prevederilor acestuia) şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de secretar al municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu prevăzută de art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale a avizat pentru legalitate Hotărârile Consiliului Local Ploieşti nr. 466 din 20.12.2012 şi nr. 219 din 27.06.2013, prin care s-au aprobat încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul de aplicare a prevederilor contractului, hotărâri adoptate cu încălcarea dispoziţiile legale (art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 4 alin. (3), (5), (6) şi art. 14 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale), contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu 8.000.000 lei reprezentând suma plătită de municipiul Ploieşti Asociaţiei Comunitare, precum şi la obţinerea de către aceasta din urmă a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum.

- B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare contractului de cooperare şi Regulamentului privind punerea în aplicare a prevederilor acestuia) şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director executiv la Direcţia Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului (Anexa - punctele 1, 2 şi 3) a semnat rapoartele de specialitate prin care a propus Consiliului Local Ploieşti, spre aprobare, proiectele Hotărârilor nr. 466 din 20.12.2012 şi nr. 219 din 27.06.2013 privind încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi adoptarea Regulamentului de aplicare a prevederilor contractului, deşi nu erau îndeplinite condiţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale invocate în cuprinsul acestora, iar ulterior a semnat şi contractul şi regulamentul, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu 8.000.000 lei reprezentând suma plătită de municipiul Ploieşti Asociaţiei Comunitare, precum şi la obţinerea de către aceasta din urmă a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum.

II. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 mai 2015 sub nr. x/1/2015.

Procedura de cameră preliminară

Prin încheierea nr. 457 din 24 iunie 2015 judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate excepţiile formulate de inculpaţii A., D. şi B. şi în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. 7/P/2015 emis la 25 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii A., D. şi B.

Măsuri în cursul judecăţii

Prin încheierea din 27 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 27 mai 2015 până la data de 25 iunie 2015, inclusiv. Ulterior măsura arestării preventive a fost menţinută prin încheierile din data de 17 iunie 2015 şi 16 iulie 2015.

În baza art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen. şi alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin O.U.G. nr. 82/2014), a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpata D. pentru o perioadă de 60 de zile, de la data de 27 mai 2015 şi până la data de 25 iulie, inclusiv. Prin încheierea din 3 iunie 2015 dată în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A..

Prin încheierea din 4 august 2015, în baza art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) şi alin. (6) C. proc. pen., a fost înlocuită măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul A. cu măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 348 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen. şi alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin O.U.G. nr. 82/2014), s-a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpatele B. şi D..

Măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţii A., B. şi D. a fost menţinută prin încheierile din 16 septembrie 2015, 14 octombrie 2015, 25 noiembrie 2015, 13 ianuarie 2016 şi 1 martie 2016.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2016 a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpaţii A., B. şi D..

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele probe: declaraţii de inculpaţi: inculpatul A. (a fost audiat în şedinţele publice din datele de 27.01.2016, apoi la 1.03.2016 şi 2.03.2016), inculpata D. (a fost audiată în şedinţa publică din data de 24.02.2016) şi inculpata B. (a fost audiată în şedinţa publică din data de 24.02.2016), declaraţii de martorii:

- în şedinţa publică din 01 martie 2016 au fost audiaţi martorii: M., N., AA., BB., CC.;

- în şedinţa publică din 02 martie 2016 au fost audiaţi martorii: W., DD., EE.;

- în şedinţa publică din 04 martie 2016 au fost audiaţi martorii: GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM.;

- în şedinţa publică din 07 martie 2016 au fost audiaţi martorii: NN., OO., QQ., RR., TT.;

- în şedinţa publică din 08 martie 2016 au fost audiaţi martorii: Y., UU., VV., WW., RRRRR.

- în şedinţa publică din 16 martie 2016 au fost audiaţi martorii: YY., ZZ., AAA., BBB.;

- în şedinţa publică din 22 martie 2016 au fost audiaţi martorii: CCC., DDD., EEE., FEE.;

- în şedinţa publică din 30 martie 2016 au fost audiaţi martorii: GGG., HHH., III., JJJ.;

- în şedinţa publică din 01 aprilie 2016 au fost audiaţi martorii; KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT.;

- în şedinţa publică din 15 aprilie 2016 au fost audiaţi martorii: UUU., VVV., WWW., XXX., TTTTT., YYY. şi ZZZ.;

- în şedinţa publică din 25 aprilie 2016 au fost audiaţi martorii: VVVVV., AAAA., CCCC., DDDD., EEEE., FFEE., HHHH., IIII.

Inculpaţii au formulat cereri de suplimentare a probatoriului. Astfel au fost admişi următorii martori propuşi de inculpatul A.: UUU., FFEE., EEEE., JJJJ., IIII., DDDD., UUUUU., AAAA., LLLL., CCCC. şi HHHH., audiaţi în şedinţele publice din 15 aprilie şi 25 aprilie 2016. Inculpatul a renunţat la audierea martorilor JJJJ., UUUUU. şi LLLL..

Inculpata D. a propus audierea martorelor VVVVV. şi MMMM. Cu privire la audierea celei din urmă, inculpata a renunţat la audierea ei.

Au fost citite declaraţiile martorilor WWWWW. şi NNNN., la solicitarea reprezentantului Ministerului Public.

Din probele administrate, astfel cum au fost expuse mai sus, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedite acuzaţiile formulate în prezenta cauză, privind folosirea influenţei sau autorităţii în partid pentru obţinerea de foloase injuste.

Astfel, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A., în perioada campaniei electorale din anul 2012, şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei municipale Ploieşti a aceluiaşi partid, şi a pretins şi primit de la W., administrator al Societăţii X. Ploieşti, suma de 20.000 lei, precum şi bunuri promoţionale (tricouri, bannere, baloane, servicii de personalizare produse, produse alimentare) şi servicii de transport în valoare totală de aproximativ 80.000 lei, destinate distribuirii către alegători. În schimbul acestor acţiuni a promis ca după câştigarea portofoliului de primar, să încredinţeze societăţii acestuia lucrări de construcţii pe raza municipiului Ploieşti, finanţate din bugetul primăriei, lucru care, în fapt, s-a şi realizat.

De asemenea, în perioada aceleiaşi campanii electorale, inculpatul A. şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de conducere din partid, menţionate anterior şi a pretins de la Y., asociat în cadrul societăţii Z. Plopeni, judeţul Prahova, confecţionarea unui număr de 10.000 tocătoare din lemn din care a primit efectiv 7.400 bucăţi, în valoare de 7.432,56 lei, pentru a fi distribuite în scop electoral în campania organizată cu prilejul alegerilor locale pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că în jurisprudenţa anterioară s-a arătat că: norma incriminează fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite.

Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune:

- subiect activ calificat, persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial;

- element material constând în folosirea influenţei ori autorităţii (fiind fără relevanţă dacă autoritatea se exercită în propria organizaţie sau în afara sa);

- scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

- vinovăţie sub forma intenţiei.

Legea enumeră limitativ subiecţii activi (persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial), descrie într-o manieră clară conduita incriminată (folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite). Faptul că legea nu menţionează că folosirea influenţei ori autorităţii trebuie exercitată doar în propria organizaţie (partid, sindicat, persoană juridică fără scop patrimonial) conduce la concluzia că legiuitorul a considerat conduita ca având un caracter ilicit indiferent de locul sau persoanele faţă de care se manifestă. Dacă legea nu distinge între aceste ipoteze, consecinţa este că cel care interpretează legea nu este îndreptăţit să poată face o atare distincţie şi că, pe cale de interpretare, nu poate fi limitată sfera de aplicare a legii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţa penală, nr. 1039 din 22 noiembrie 2013, dosar nr. x/2013, definitivă prin decizia penală 94 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători).

Folosirea influenţei ori autorităţii reprezintă o conduită ilicită indiferent de persoanele faţă de care este exercitată (faţă de o singură persoană sau mai multe, faţă de o persoană fizică sau faţă de o persoană juridică) în considerarea scopului său (obţinerea de foloase necuvenite).

Elementul material, folosirea influenţei sau a autorităţii, se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, fiind fără relevanţă dacă cei asupra cărora s-a exercitat influenţa au dat curs sau nu cererilor. Caracterul penal şi vinovăţia decurg din fapta persoanei acuzate, care şi-a folosit influenţa sau autoritatea în scopul obţinerii de foloase injuste. Cel care şi-a folosit influenţa răspunde pentru fapta proprie, şi nu pentru fapta aceluia care a acceptat influenţa, astfel încât caracterul penal nu depinde de acceptarea influenţei de către o altă persoană.

Articolul 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie este, de altfel, o infracţiune de pericol. Legea cere ca folosul necuvenit să fie urmărit, neavând relevanţă dacă folosul necuvenit este pentru cel care exercită influenţa sau pentru un terţ. Urmarea prevăzută de lege reprezintă o stare de pericol, fapta pune în pericol valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică (în activitatea desfăşurată de partide, sindicate, persoane juridice fără scop patrimonial), care presupune lipsa oricăror acte de folosire a influenţei pentru obţinerea de foloase necuvenite. Infracţiunea se consumă în momentul în care persoana acuzată şi-a folosit influenţa şi autoritatea în scopul de a obţine un folos necuvenit. În consecinţă, fapta este infracţiune atunci când există scopul obţinerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obţinute. Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu primirea foloaselor sau restituirea acestora, nu are influenţă asupra existenţei infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, putând constitui, după caz, doar o circumstanţă agravantă sau atenuantă personală ori un element în raport de care se examinează incidenţa măsurii de siguranţă a confiscării.

Caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obţinut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise (de exemplu, prin solicitarea unor produse alimentare în schimbul folosirii influenţei de care acuzatul dispunea, dată fiind funcţia deţinută, la nivel local), fie de către o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză. Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop. În consecinţă, caracterul necuvenit al folosului decurge fie din modalitatea în care ar urma să fie obţinut (folosirea unor practici interzise), fie în raport de calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul (o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit), fie poate fi consecinţa naturii bunurilor (bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză). O modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii, indiferent de natura acesteia, realizează scopul infracţiunii, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sentinţa nr. 1039 din 22 noiembrie 2013, dosar nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători).

De asemenea, jurisprudenţa anterioară a atestat că fapta inculpatului care folosindu-se de funcţia publică pe care o deţinea, a stabilit relaţii cu persoane ce ocupau funcţii de conducere în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice atât la nivel central, cât şi la nivel local, demnitari, lideri politici, intermediind prin aceştia rezolvarea în afara cadrului legal a unor interese private vizând, în principal, sprijinul politic pentru accesul în funcţii publice importante (promovarea sau menţinerea în funcţie), în schimbul obţinerii de diverse servicii, realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000.

Din ansamblul materialului probator a rezultat, fără echivoc, existenţa acestor relaţii, pe care de altfel le-a şi invocat în discuţiile purtate cu martorul denunţător, astfel cum rezultă din înregistrările efectuate chiar de martorul denunţător şi de organele de anchetă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sentinţa nr. 92 din 30 ianuarie 2014, definitivă prin decizia penală nr. 48 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători).

Instanţa de fond a constatat că analiza condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii este relevantă şi în prezenta cauză.

Apărarea, în prezenta cauză, a susţinut că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. nu este infracţiune, caracterul penal fiind înlăturat de faptul că bunurile au fost oferite de reprezentanţii societăţilor comerciale fără a exista o legătură directă cu funcţia exercitată în partid de către inculpat. Apărarea a susţinut, totodată, că promisiunea făcută de inculpatul A. se referea la demersuri ce vizau calitatea sa posibilă şi viitoare de primar şi nu cea din partid, neexistând legătură de cauzalitate între aceasta din urmă şi primirea ori pretinderea bunurilor.

Analizând susţinerile formulate de inculpat, instanţa de fond a constatat că apărările prin care a invocat elemente de fapt nu sunt în concordanţă cu probele administrate.

Astfel pretinderea şi ulterior primirea bunurilor s-au realizat în considerarea funcţiei de conducere deţinute de inculpat în partid, care generase şi desemnarea sa pentru funcţia de primar şi în considerarea consolidării poziţiei politice prin ocuparea unei funcţii eligibile.

Totodată, faptul că exercitarea influenţei s-a realizat în considerarea exclusivă a funcţiei deţinute în partid, fără nici o legătură cu candidatura la primărie, a rezultat din următoarele probatorii:

"a existat acea înţelegere generală de sprijin pentru viitor, respectiv oportunităţi pentru secţie şi orice altă oportunitate. De exemplu, în legătură cu o cunoştinţă l-am rugat să pună o "vorbă bună" la partid, respectiv pentru susţinerea acestuia într-o funcţie de conducere, la nivel local, la Inspectoratul Teritorial Silvic Ploieşti. Postul nu a ajuns la decizia partidului din care făcea parte dl A. şi ca urmare, nici această oportunitate nu a fost valorificată". (declaraţie martor Y., 08 martie 2016).

Probatoriul administrat în cauză demonstrează săvârşirea faptei în considerarea funcţiei în partid care generase şi desemnarea sa pentru funcţia de primar.

În cauză, inculpatul A. folosindu-se de funcţia publică deţinută a stabilit legături cu cei doi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale, care cunoşteau apartenenţa sa politică şi prin aceasta potenţialul candidaturii şi care au sprijinit material demersul în cadrul candidaturii pentru primăria Ploieşti, prin furnizarea unor bunuri pe care inculpatul le-a folosit pentru susţinerea campaniei sale electorale.

În acest context relevanţă prezintă declaraţia martorului W., care audiat fiind la data de 02 martie 2016 a arătat:

"În primăvara anului 2012 prin intermediul unor persoane am făcut cunoştinţă cu numitul A., care avea calitatea de candidat la Primăria Mun. Ploieşti. ...Ne-am cunoscut, am discutat şi în schimbul sprijinului pe care urma să i-l acord în perioada campaniei mi s-a promis că voi primi contracte de lucrări pentru societatea ce o conduceam SC X. SRL ce activează în domeniul construcţiilor, construcţii civile, drumuri. Înţelegerea viza atribuirea unor astfel de lucrări. Înţelegerea a decurs în sensul că dacă voi ieşi pe locul întâi la licitaţia la care voi participa şi sunt eligibil, să fiu declarat câştigător. În perioada martie - iunie 2012 ulterior înţelegerii, am sprijinit campania electorală cu sume de bani şi diverse produse, respectiv cu suma de 20.000 lei şi diverse produse: carne, materiale promoţionale (baloane, tricouri). Aceste produse au fost achitate integral de către firma mea prin Ordine de plată către firma furnizoare. Contravaloarea acestor produse nu mi-a fost restituită de dl A... . . contravaloarea produselor şi serviciilor oferite s-a ridicat la de 80.000 lei ... .momentul în care am făcut cunoştinţă cu dl A. coincide cu perioada în care acesta dorea să candideze la Primăria mun. Ploieşti. Promisiunea pentru atribuirea acelor contracte s-a făcut în perspectiva numirii sale în calitate de primar... la momentul în care am făcut cunoştinţă cu A. nu ştiam efectiv ce funcţie deţine acesta în V. ."

În acelaşi sens se reţine şi declaraţia martorul Y. din 08 martie 2016 "...Având în vedere relaţia cu dl A. acesta m-a rugat să-l sprijin în vederea confecţionării acestor tocătoare. Din actele contabile rezultă că am confecţionat 7.700 tocătoare dintr-un total de 10.000 câte erau necesare. Aceasta a fost cererea şi rugămintea domnului A... . .Pentru aceste tocătoare s-au emis facturi şi chitanţe, dar nu au fost plătite nici până în prezent. Înţelegerea a fost ca dl A. în viitoarea poziţie de primar să mă sprijine în eventuale oportunităţi, comenzi pentru secţia de prelucrare a lemnului. În final acest sprijin din partea dl A. nu s-a materializat. Cred că valoarea acelor 7.700 de tocătoare este în jur de 7000 lei ... .a existat acea înţelegere generală de sprijin pentru viitor, respectiv oportunităţi pentru secţie şi orice altă oportunitate ... .".

În ceea ce priveşte pretinderea folosului ilicit, instanţa de fond a reţinut că aceasta a plecat de la inculpat, astfel cum rezultă din declaraţia martorul Y., din data de 08 martie 2016:

"... am confecţionat 7.700 tocătoare dintr-un total de 10.000 câte erau necesare. Aceasta a fost cererea şi rugămintea domnului A... . .Relaţiile dintre noi au apărut reciproc şi spontan în urma discuţiilor purtate. Eram suficient de inteligenţi amândoi ca să se subînţeleagă că eventuale oportunităţi ce apar să fie dirijate către mine. Dl A. chiar a precizat că în funcţie de ce oportunităţi vor apărea le va dirija către mine. ..."

De asemenea, martorul W. a descris o pretindere reciprocă şi spontană în contextul în care nu îl cunoştea anterior pe inculpatul A.:

" prima întâlnire cu acesta a avut loc în incinta restaurantului Bravo... Ne-am cunoscut, am discutat şi în schimbul sprijinului pe care urma să i-l acord în perioada campaniei mi s-a promis că voi primi contracte de lucrări pentru societatea ce o conduceam (declaraţie 02.03.2016).

Martorul W., la întrebarea reprezentantului Ministerului Public: "ţineaţi legătura cu dl A. prin intermediul numitului AAAA. Acesta vă transmitea lunar de la inculpatul A. că are nevoie de diverse sume de bani pentru campania electorală pentru plata diverselor produse pe care le comandau, respectiv carne, ulei, produse publicitare", martorul a răspuns afirmativ arătând cum au fost distribuite pachetele în care se aflau bilete cu menţiunea "votaţi A." şi însemnele V.

Martorul AAAA., propus de inculpat, în apărare, a arătat că în anul 2012 a făcut parte din staff-ul de campanie al inculpatului şi cunoaşte faptul că numitul W. s-a oferit să fie de ajutor (declaraţie 25.04.2016).

Urmare a pretinderii s-au remis bunurile vizate. Astfel, aspectul menţionat consolidează elementele referitoare la consumarea infracţiunii şi demonstrează atitudinea inculpatului faţă de actul ilicit penal.

Se reţine în acest context că martorul UU. a arătat că a aflat la momentul livrării produselor, de la fratele său, că nu se va încasa preţul întrucât "are o înţelegere cu dl. A.; ... Ulterior am aflat despre faptul că urma să ne ajute", confirmând totodată, producerea tocătoarelor şi transportul acestora.

De asemenea martorul AAA. a arătat:

" îmi amintesc despre tocătoare de lemn, fără să ştiu cu exactitate şi data, dar m-a sunat dl. UU., unul dintre patroni, care mi-a spus să merg la fabrică să iau tocătoarele. Am fost şi am luat marfa, am sunat la un număr de telefon ce îmi fusese dat la fabrică, am sunat la acel număr şi mi s-a spus unde să descarc marfa, respectiv la un depozit lângă OOOO.. Acolo au venit nişte băieţi cu o maşină, care au descărcat marfa, iar eu le-am dat avizul de însoţire a mărfii, după care eu am plecat de acolo. Nu îmi amintesc câte tocătoare am transportat, erau multe pachete înfoliate ."(declaraţie 08 martie 2016).

Martora YY. a arătat:

"Am fost angajata SC Z. SRL până în data de 17.11.2014. Mă ocupam cu contabilitatea primară în cadrul societăţii, completam facturile şi chitanţele. Către cele două firme am completat facturile şi chitanţele la solicitarea patronului UU. şi eu personal nu am încasat bani pe chitanţele respective, negocierile le făcea patronul cu clienţii lui ... . . . . . . .Nu mai ştiu ce era trecut pe acele facturi şi chitanţe. Îmi amintesc de nişte tocătoare de lemn."

Martorul W. a fost implicat direct în procurarea produselor, în crearea pachetelor, în transportul şi livrarea acestora. ..."aceste pachete au fost distribuite în cartierul Bereasca ... de către mine şi angajaţii societăţii mele la momentul în care am sosit la depozitul de unde mi s-a indicat ridicarea acestor pachete, în incinta depozitului se afla finul dl A. - dl GG. cu soţia sa. Aceştia mi-au indiciat numărul de pachete ce urma să le ridicăm, însă nu au participat la împărţirea pachetelor în cartierul menţionat. "

Martorul GG. a declarat că "nu cunoaşte nimic despre împărţirea pachetelor în Cartierul Bereasca, însă la întrebarea reprezentantului Ministerului Public "v-a îndrumat A. să achiziţionaţi în numele SC P. SRL, cu facturi, fără a încheia contracte, produse alimentare şi produse de propagandă electorală pentru a fi distribuite alegătorilor în scop electoral", martorul a răspuns că a existat un contract; îşi aminteşte că s-ar fi achiziţionat pixuri, brichete şi nu ştie dacă s-au achiziţionat produse alimentare". Acelaşi martor a arătat că în perioada campaniei electorale, la solicitarea inculpatului a achiziţionat pixuri, brichete, broşuri, tocătoare de lemn, ce au fost însă plătite (declaraţie 4 martie 2016).

Martorul HHHH., propus în apărare de către inculpat, a precizat că în perioada campaniei electorale, pentru o scurtă perioada, a fost încheiat un contract de închiriere pentru un depozit, cu societatea P. (declaraţie 25.04.2016).

Martora VV. a arătat că "Y. i-a relatat că tocătoarele vor fi folosite în campania electorală a dl A... . .nu se plătea totul de dl A. şi atunci era influenţată plata salariilor. Cred că mai degrabă era vorba despre toată lucrarea şi nu neapărat de tocătoare" (declaraţie 8.03.2016).

În declaraţiile sale, inculpatul A. a arătat:

" l-am cunoscut pe dl. DD. în timpul campaniei electorale, ca militant al V., şi ca om care se lăuda că are sute de angajaţi şi că va obţine mii de voturi pentru V... . .menţionez că nu am pretins niciodată dlui Y. confecţionarea de tocătoare de lemn pentru a fi distribuite în scop electoral în campania pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti. Respectivele tocătoare la care face referire dl. Y., au fost achiziţionate de către SC P. şi distribuite în campania ... de promovare a ziarului (7400 tocătoare) ... produsele alimentare şi celelalte produse ca brichete şi pixuri, cumpărate de SC P. în vara anului 2012, nu au fost cumpărate pentru campania electorală a V. Au fost cumpărate exclusiv pentru campania de promovare a ziarului R... . . . Din câte ştiu s-au cumpărat tocătoarele. P. a plătit tocătoarele, am văzut documentele în dosar."

Din înscrisurile la care inculpatul a făcut trimitere în declaraţia sa, respectiv facturile emise de societatea comercială Z. Plopeni către SC FF. SRL Plopeni, facturile şi chitanţa aferente pentru tocătoarele din lemn şi facturile în baza cărora societatea X. Ploieşti a achiziţionat, în perioada aprilie- iunie 2012, de la diverşi furnizori, carne, bannere, tricouri, servicii de personalizare tricouri, baloane ş.a. şi documentele de plată a acestora rezultă data livrării tocătoarelor 29 - 31 mai 2012, valoarea nominală a acestora de cca 1 leu şi perioada achiziţionării, perioada livrării şi preţul celorlalte produse.

Astfel se constată achitate, pentru societatea Z., facturile x cu chitanţa x şi y cu chitanţa z, rămânând neachitate facturile pentru 7400 tocătoare.

Totodată, s-a constatat că în mai 2012, SC SC FF. SRL Plopeni era administrată de GG. care în declaraţia dată în faţa instanţei a arătat că în perioada campaniei electorale, la solicitarea inculpatului, a achiziţionat pixuri, brichete, broşuri, tocătoare de lemn.

În ceea ce priveşte obţinerea de către inculpat a unui folos injust s-a constatat că bunurile primite, pixuri, brichete, broşuri, tocătoare, produse alimentare nu au fost achitate integral.

Astfel unele dintre chitanţele şi facturile pentru plata tocătoarelor de către societatea Z. nici nu menţionează preţul acestora, iar actele contabile emise de societatea X. atestă cumpărarea de produse alimentare şi scoaterea din casierie, la interval de 2 zile, a sumelor de câte 10.000 lei, la sfârşitul lunii mai şi la începutul lunii iunie (dosar urmărire penală vol. XX, fl. 19-26, 66-67,vol. XXI, fl. 210-211, 212-225).

De asemenea, societatea X. a cumpărat peste 2000 baloane şi 2000 tricouri pe care ulterior le-a inscripţionat alături de alte produse . Instanţa a constatat că toate aceste demersuri de cumpărare, inscripţionare, livrare sunt realizate în perioada campaniei electorale pentru alegerile locale (mai-iunie 2012).

Totodată, s-a reţinut că în schimbul oferirii acestor bunuri denunţătorii urmau să Q.ască, din partea inculpatului, un tratament de favoare la momentul obţinerii calităţii de primar. Pentru a reţine acest aspect ca dovedit instanţa a avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi şi înscrisurile depuse în dosar, analizate anterior.

S-a reţinut că natura înţelegerilor este similară în ambele situaţii, atât în cazul martorului W., cât al martorului Y., iar modalitatea desfăşurării raporturilor este de asemenea asemănătoare, justificând concluzia unui mod de operare constant.

În cauză, inculpatul A. îndeplinea, la data săvârşirii faptelor o funcţie de conducere într-un partid, respectiv vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei municipale Ploieşti a aceluiaşi partid.

În esenţă, realizarea unor donaţii ori sprijinirea benevolă a unui candidat nu are valenţe ilicite. Acestea sunt generate de folosirea autorităţii în vederea obţinerii sprijinului material pentru desfăşurarea campaniei electorale.

În cauză se reţine că inculpatul nu a invocat expressis verbis funcţia publică deţinută la momentul perfectării înţelegerilor cu martorii denunţători deoarece nu era necesar, aceasta fiind cea care dusese la nominalizarea sa în campanie şi în exerciţiul căreia acţiona.

De altfel, martorii au arătat că erau în cunoştinţă de cauză despre apartenenţa sa la partidul care-l nominalizase pentru competiţia electorală.

De asemenea, se reţine că înţelegerea dintre inculpat şi martorii denunţători avea la bază, ca premisă esenţială, nu calitatea de om politic, ci funcţia deţinută în partid. Cu alte cuvinte inculpatul a acţionat în contextul funcţie de conducere în partid, în sensul consolidării poziţiei politice prin alegerea sa în calitate de primar. Ca urmare, inculpatul folosindu-se de această funcţie de conducere în partid a obţinut bunuri utilizate în cadrul campaniei electorale.

Instanţa a constatat că inculpatul A. nu a negat primirea şi distribuirea bunurilor, precizând însă că aceasta nu are legătură cu campania electorală pentru Primăria municipiului Ploieşti, ci cu cea pentru promovarea ziarului R.

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului în sensul că bunurile au fost distribuite cetăţenilor în campania de promovare a ziarului R., fără nicio legătură cu funcţia sa publică, instanţa a constatat că perioada în care s-au desfăşurat cele două campanii s-a suprapus; astfel, cea pentru alegerile locale s-a desfăşurat în mai-iunie 2012, alegerile având loc în data de 10 iunie 2012, iar promovarea ziarului conform susţineri apărării a avut loc în mai 2012.

Martorii denunţători, precum şi martorul ce a făcut parte din staff-ul de campanie, au afirmat însă, că demersurile au vizat susţinerea candidaturii inculpatului în alegerile locale. Martorii denunţători au relatat că singura persoană cu care au discutat pentru furnizarea produselor a fost inculpatul, iar distribuirea acestora s-a realizat tot cu concursul acestuia sau al reprezentantului său, martorul GG., într-o zonă aleasă de inculpat pentru potenţialul său electoral.

Instanţa a reţinut că, de altfel, inculpatul era singura persoană interesată în împărţirea bunurilor în cadrul comunităţii, activitate ce profita situaţiei sale de la acel moment, de candidat în alegerile locale.

Instanţa a mai constatat că apărarea nu a furnizat dovada faptului că, în pofida declaraţiilor martorilor menţionaţi, bunurile au fost destinate promovării exclusive a ziarului (ex. pix, brichetă inscripţionate ori cel puţin imagini ale acestora; adrese de la societatea PPPP. care a realizat serviciile de inscripţionare însoţite de imagini ale graficii).

În acest context, instanţa de fond a constatat că declaraţiile denunţătorilor şi celorlalţi martori au fost susţinute de înscrisurile depuse la dosar. Toate aceste bunuri, furnizate prin intermediul celor două societăţi şi neplătite sau neplătite integral au fost folosite în beneficiul inculpatului, respectiv în campania sa electorală, iar nu pentru promovarea ziarului R.. Oricum şi folosirea influenţei sau autorităţii generate de funcţia de conducere din partid în obţinerea de bunuri pentru promovarea ziarului menţionat ar crea aceeaşi formă a ilicitului penal, astfel încât apărarea nu produce niciun beneficiu real situaţiei juridice a inculpatului.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., constând în folosirea influenţei pe care o deţinea în partid în contextul funcţiei de conducere, asupra administratorilor unor societăţi în scopul obţinerii unor bunuri, fără ca acestea să fie plătite integral, pentru a fi distribuite către cetăţenii comunităţii, în apropierea alegerilor/votului, în oraşul în care inculpatul candida la funcţia de primar şi deţinea funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul a acţionat cu vinovăţia sub forma intenţiei directe, dedusă din modul de operare, respectiv din multitudinea actelor de executare focusate către atingerea unui anumit scop.

Din probele administrate, astfel cum au fost expuse mai sus, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedite şi acuzaţiile formulate în prezenta cauză, privind efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia.

Astfel, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2012 - 2013, în calitate de senator în Parlamentul României şi ulterior primar al municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat, în numele societăţilor P. SRL Ploieşti, ale cărei părţi sociale le-a cesionat fictiv după învestirea în funcţia de primar şi P., la administrarea cărora a renunţat formal în anul 2008 odată cu obţinerea funcţiei de demnitate publică, activităţi cu titlu oneros, producătoare de venituri pentru sine, incompatibile cu cele două funcţii deţinute succesiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 şi art. 82 alin. (1) lit. a), respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, respectiv:

- contract de servicii publicitare încheiat între societăţile P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro);

- achiziţia directă prin intermediul P. SRL Ploieşti de produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Praga, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 274.705, 43 lei;

- cesiunea din octombrie 2013 a mărcii "R." realizată prin intermediul societăţii P. SRL Plopeni către S. SRL Ploieşti contra sumei de 450.000 lei (fără TVA);

- contracte de servicii publicitare încheiate între societăţile P. SRL Ploieşti şi T. SRL Ploieşti, respectiv U. SRL Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA).

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că jurisprudenţa anterioară a arătat, cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză, că legiuitorul a incriminat în mod expres în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general, comise în condiţiile şi scopurile prevăzute de acelaşi text de lege.

Legiuitorul a omis în cuprinsul actului normativ precizat anterior să definească termenul de operaţiuni financiare. De altfel, în urma verificărilor efectuate, instanţa de fond a constatat că în legislaţia românească pozitivă nu este definită în nici un act normativ această sintagmă. Prin urmare, pentru a putea stabili dacă faptele reţinute constituie sau nu operaţiuni financiare instanţa de fond a pornit de la înţelesul literar, al termenilor care compun sintagma întrucât juridic aceştia nu sunt definiţi.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 este asimilată infracţiunii de corupţie şi are ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, care impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor care efectuează operaţiuni financiare, ca acte de comerţ... În plan subiectiv, infracţiunea se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop, în sensul obţinerii pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite."

Efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii privitoare la bani sau credite. Pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii, legea impune realizarea a două cerinţe esenţiale:

a) operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ.

În acest context s-a reţinut că art. 3 pct. 11 din C. com. consideră ca fapte, acte de comerţ, operaţiunile de bancă şi schimb (prin operaţiuni de bancă sunt înţelese acele acţiuni care au ca scop final un act de speculaţie sau intermediere în circulaţia bunurilor, făcută într-un mod organizat; operaţiunile de schimb constau în schimbul monedelor, fie sub forma obişnuită, manuală, fie sub forma schimbului aşa-zis tras când moneda de schimb este predată într-un loc, iar moneda schimbată urmează a fi predată în alt loc; fapte de comerţ - potrivit art. 4 din Codul comercial - sunt celelalte contracte şi operaţiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăşi actul în sine; nu sunt considerate ca fapte de comerţ - potrivit art. 5 din C. com., cumpărarea de produse sau de mărfuri ce se face pentru uzul sau consumaţiunea cumpărătorului ori a familiei sale, revânzarea acestor lucruri).

b) operaţiunile financiare ca acte de comerţ pentru a constitui elementul material al infracţiunii, legea impune ca ele sa fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Astfel, simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ nu determină existenţa elementului material al infracţiunii; efectuarea de operaţiuni financiare are, aşadar, relevanţă penală şi poate constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca acte de comerţ şi dacă acestea sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană. Incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege pentru că numai astfel ea condiţionează şi, deopotrivă, determină existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii (decizia nr. 2053 din 26 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianţi cei care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale. În speţă, inculpatul a acţionat în numele SC A.S. SRL şi SC E.T. SRL.

Prin urmare, s-a reţinut că actele comerciale reprezintă o categorie mult mai largă decât operaţiunile financiare, relaţia dintre cele două noţiuni fiind de la parte la întreg, respectiv orice operaţiune financiară realizată de un comerciant este un act de comerţ, dar nu orice act de comerţ, este o operaţiune financiară.

În raport de aceste definiţii, prin operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, instanţa de fond a reţinut că în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi apreciată ca act de comerţ de prevederile art. 3 pct. 11 şi art. 4 din C. com., care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau creditelor.

Susţinerea că sub incidenţa textului incriminator nu ar intra decât operaţiuni ce ţin de bancă nu a putut fi primită, instanţa de fond reţinând că dacă aceasta ar fi fost voinţa legiuitorului, atunci s-ar fi limitat doar la expresia "operaţiuni financiare", fără a mai adăuga şi "acte de comerţ".

Scopul incriminării acestei fapte îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea şi onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei sau calităţii pe care o deţin, trebuie să se abţină de la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ (decizia nr. 1334 din 17 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, incompatibilitatea decurge din modul de exercitare a unui anumit act exterior funcţiei, în afara îndatoririlor de serviciu (respectiv o operaţiune financiară sau o tranzacţie financiară) şi urmăreşte un scop patrimonial care nu trebuie însă efectiv realizat pentru ca fapta să fie infracţiune (decizia penală nr. 179 din 19 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosar nr. x/2012).

În ceea ce priveşte caracterul de infracţiune de pericol şi obţinerea folosului necuvenit, instanţa de fond a reţinut că este relevantă jurisprudenţa indicată în cazul infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/000, analizate anterior (sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/1/201, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 oct. 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători.).

Instanţa de fond a constatat că evaluarea referitoare la noţiunea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, ca şi analiza condiţiilor de tipicitate din jurisprudenţa anterioară evocată sunt relevante şi în prezenta cauză.

Apărarea a susţinut că cedarea părţilor sociale s-a realizat în mod real şi efectiv. Trebuie subliniat de asemenea că apărarea nu a contestat natura operaţiunilor efectuate prin cele două societăţi comerciale de a fi operaţiuni financiare ca acte de comerţ, însă a susţinut că nu au fost realizate prin implicarea inculpatului.

Analizând susţinerile formulate de inculpat, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 12 lit. a) din Legea 78/2000, sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană. Prin urmare, pentru existenţa infracţiunii menţionate este necesară o pluralitate de acte de executare (cel puţin două acte pentru care se poate angaja răspunderea penală), aspect realizat în prezenta cauză.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că inculpatul a realizat, ca administrator în fapt, acte de comerţ ce au implicat un circuit financiar, care în final a produs plusvaloare, în condiţiile în care acesta deţinea simultan şi calitatea de parlamentar sau primar.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie presupune:

- subiect activ calificat, persoana care exercită anumite funcţii ce generează incompatibilitate cu calitatea de comerciant. Potrivit art. 7 din C. com., sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesie obişnuită, şi societăţile comerciale;

- element material constând în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ;

- scop constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite;

- vinovăţie sub forma intenţiei.

Legea descrie într-o manieră clară conduita incriminată (efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană).

Elementul material, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, se examinează strict din perspectiva conduitei persoanei acuzate, fiind fără relevanţă evaluarea celor cu care a intrat în raporturi comerciale. Caracterul penal şi vinovăţia decurg din fapta persoanei acuzate, care a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, în scopul obţinerii de foloase injuste. Cel care a efectuat operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, răspunde pentru fapta proprie.

Art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie reglementează o infracţiune de pericol. Legea cere ca folosul necuvenit să fie urmărit, neavând relevanţă dacă folosul necuvenit este pentru subiectul activ sau pentru un terţ. Urmarea prevăzută de lege reprezintă o stare de pericol, fapta pune în pericol valorile sociale protejate de norma penală referitoare la încrederea publică în activitatea desfăşurată de persoane ce exercită anumite funcţii ori atribuţii, care presupune lipsa oricăror acte de angrenare a funcţiei pentru obţinerea de foloase necuvenite. Infracţiunea se consumă în momentul în care persoana acuzată a efectuat actele de comerţ în scopul de a obţine un folos necuvenit. În consecinţă, fapta este infracţiune atunci când există scopul obţinerii de foloase necuvenite, indiferent dacă foloasele au fost sau nu obţinute. Orice activitate ulterioară acestui moment, nu are influenţă asupra existenţei infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, putând constitui, după caz, circumstanţă agravantă sau atenuantă personală ori un element în raport de care se examinează incidenţa măsurii de siguranţă a confiscării.

Astfel cum s-a arătat şi în cadrul analizei infracţiunii anterioare (art. 13 din Legea 78/2000), caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care ar urma să fie obţinut, respectiv fie prin folosirea unor practici interzise, fie de către o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit, fie cu privire la bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză.

Orice modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii realizează scopul cerut de norma de incriminare, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

În consecinţă, caracterul necuvenit al folosului decurge fie din modalitatea în care ar urma să fie obţinut (folosirea unor practici interzise), fie în raport de calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul (o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit), fie poate fi consecinţa naturii bunurilor (bunuri care nu puteau fi obţinute licit de cei în cauză). O modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii, indiferent de natura acesteia, realizează scopul infracţiunii, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop (sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosar nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 oct. 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători.).

În prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpatul A. a fost parlamentar în legislatura 2008-2012, iar la sfârşitul anului 2012 a fost validată alegerea sa în calitate de primar, fiind şi administratorul de fapt al SC P. SRL şi SC P., calitate în care a desfăşurat activităţi cu caracter comercial apte a spori patrimoniul societăţilor la care era asociat şi a produce beneficii financiare sau a obţinut bunuri, fără legătură cu obiectul de activitate, folosite apoi prin intermediul societăţilor la care era asociat, pentru crearea unui beneficiu ori avantaj de natură electorală.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi ai societăţii cu răspundere limitată pe care o administrează. Numirea administratorilor se face prin Hotărâre a Adunării generale a asociaţilor, când numirea are loc ulterior înfiinţării.

Astfel, potrivit art. 70 din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii societăţii exercită toate operaţiunile necesare ducerii la îndeplinire a obiectului de activitate. Exercitarea atribuţiilor este circumstanţiată de restricţiile prevăzute de lege şi actul constitutiv. Asociatul unic are toate obligaţiile şi drepturile ce revin Adunării Generale a Asociaţilor (A.G.A.) respectiv: desemnează şi revocă administratorul/administratorii firmei; are dreptul şi obligaţia să aprobe şi să verifice situaţia financiară anuală a firmei, să stabilească modalitatea prin care se repartizează profitul net; are obligaţia să depună situaţia financiară a firmei la oficiul Registrului Comerţului în termen de 15 zile de la dată aprobării. Asociatul unic poate fi administratorul societăţii comerciale, însă, în acest caz nu-şi va putea exercita dreptul de control asupra exerciţiului financiar al firmei şi poate deţine calitatea de salariat în cadrul societăţii (art. 199 alin. (5) din Legea societăţilor comerciale).

Potrivit art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor (în prezent art. 16 alin. (2) lit. a) şi art. 82 alin. (1) lit. a) şi 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 61/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, calităţile de senator şi de primar sunt incompatibile cu cea de administrator la o societate comercială.

Interdicţia legii este prevăzută în mod clar şi previzibil şi urmăreşte excluderea beneficiilor obţinute din folosirea expresă ori implicită a autorităţii generate de calităţile de demnitate publică.

Încălcarea interdicţiei generează un caracter ilicit pentru aceste beneficii. Aşadar, depunerea candidaturii pentru o funcţie de demnitate publică eligibilă presupune asumarea ulterioară a unei conduite în limitele exerciţiului acesteia, inclusiv abandonarea activităţilor preexistente ce generează incompatibilităţi.

În condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, asociatul unic poate îndeplini şi calitatea de administrator. Ca urmare, validarea într-o funcţie de demnitate publică presupune renunţarea voluntară şi reală la calitatea de administrator ce generează incompatibilitatea.

Calitatea de administrator de fapt a fost recunoscută de jurisprudenţă, aceasta demonstrând posibila angajare a răspunderii penale şi civile a acestuia (sentinţa penală nr. 272 din 28 ian. 2013 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală).

Caracterul necuvenit al folosului decurge, în cauza de faţă, din modalitatea în care urma să fie obţinut, prin folosirea unor practici interzise, respectiv prin solicitarea unor bunuri ori produse în schimbul acordării unor facilităţi de care acuzatul putea dispune după validarea mandatului de primar, la nivel local, şi din calitatea persoanei care urmărea să obţină folosul, o persoană care nu putea să îl obţină în mod licit.

Instanţa de fond a constatat că apărările prin care se invocă elemente de fapt nu sunt în concordanţă cu probele administrate.

Astfel, cedarea aparentă a părţilor sociale şi continuarea desfăşurării activităţilor comerciale şi financiare prin cele două societăţi comerciale de către inculpatul A. este dovedită cu propria declaraţie a inculpatului, cu declaraţii de martori şi înscrisuri.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că declaraţia martorului GG., poate avea forţă probantă necondiţionată. Cu toate aceasta proba menţionată a fost supusă coroborării cu celelalte declaraţii (de inculpat sau martori) dar şi cu înscrisurile de la dosar ori cu raportul de constatare al specialiştilor DNA .

Deşi a fi evaluată coroborat, în ansamblul probatoriului, instanţa a reţinut că forţa probantă deplină şi necondiţionată a declaraţiei martorului GG. rezidă din poziţia acestuia în prezentul proces penal şi nu este viciată de implicarea sa în nicio o altă cauză penală ca parte, în care să urmărească aplicarea unei cauze de reducere a pedepsei prin furnizarea de informaţii în legătură cu o altă conduită ilicit penală. De asemenea, legăturile personale între martor şi inculpat pot fi caracterizate ca îndelungate, predominant de ordin profesional şi de subordonare, context în care a cunoscut ex propriis sensibus cele relatate. În plus, nu s-a furnizat nicio informaţie aptă a dovedi subiectivismul acestui martor.

Aşadar, a concluzionat instanţa de fond, probele administrate sunt apte a demonstra că în toată perioada în care a deţinut calitatea de senator ori primar, inculpatul A. a avut putere de decizie, fiind cel care orienta activitatea, stabilea priorităţile, negocia contractele încheiate, credita societăţile, păstrând calitatea de administrator de fapt.

Astfel, chiar în declaraţia din faţa instanţei, inculpatul A. a susţinut că puterea decizională era dată de calitatea sa de asociat precum şi de legea în vigoare care "prevedea că niciun administrator de societate comercială nu poate semna un contract de vânzare cumpărare fără hotărârea AGA, iar notarul public nu putea încheia acte de vânzare cumpărare fără această hotărâre. Totodată, mandatul de administrator dat dl GG. prevedea în mod expres obligaţia de a comunica asociatului toate tranzacţiile mai mari de 10.000 lei. ...Erau aduse la cunoştinţă plăţile mai mari de 10.000 lei ... . SC P. - avea un unic asociat în persoana mea. SC P. avea doi asociaţi, respectiv eu şi SC P.

AGA P. era formată din mine în calitate de persoană fizică asociat şi tot din mine în calitate de asociat unic la SC P. asociat al P. Menţionez că P. avea doi asociaţi întrucât conform prevederilor legale nu puteam fi asociat unic la cele două societăţi comerciale în acelaşi timp.

Am luat decizia de a cumpăra imobilul din Aleea Orizont, după ce dl GG. mi-a comunicat preţul pe care l-a discutat cu proprietarul acelei clădiri, decizia fiind concretizată printr-o hotărâre generală AGA, fără de care dl GG. nu putea încheia contractul la notar... Dl. GG. a discutat cu proprietarul clădirii cu privire la preţ, mi-a comunicat preţul agreat de vânzător, preţ cu care am fost de acord. De altfel, informaţia cu privire la vânzarea casei respective eu am aflat-o, şi l-am rugat pe dl GG. să ia legătura cu proprietarul acelui imobil pentru a efectua acea discuţie. După ce a efectuat discuţia mi-a comunicat preţul cu care am fost de acord şi am emis hotărârea AGA amintită mai sus, act în baza căruia dl GG. a semnat acea promisiune bilaterală de vânzare cumpărare.

Cu dl QQQQ. am discutat dacă imobilul este de vânzare. Ulterior am discutat cu dl GG. despre situaţia financiară a firmei şi despre suma pe care am putea-o indisponibiliza pentru o eventuală tranzacţie şi atunci l-am mandatat pe dl GG. ca în limita acelei sume să poată discuta despre vânzarea acelui imobil cu dl QQQQ. sau cu administratorul acelei societăţi. Suma disponibilă am determinat-o în baza situaţiei financiare prezentată de dl GG., respectiv o prognoză a încasărilor viitoare. Suma a fost evaluată la valoarea de 250.000 euro, posibilităţile noastre de la acea dată. SC P. deţine două imobile pe raza mun. Ploieşti închiriate la acea dată, în evaluările noastre intrând şi vânzările mărcilor aflate în proprietatea societăţii.

Bunurile societăţilor nu-mi aparţin mie ca persoană fizică, ci aparţin persoanei juridice P. - persoană juridică ce plăteşte impozite şi taxe pentru închirierea bunurilor mult mai mari, decât dacă acestea ar fi exploatate de către o persoană fizică, plecând de la impozitele locale pe proprietate, până la impozitele pe profit, dividende, TVA şi alte costuri indirecte ce ţin de buna exploatare a acestora. ..."

În calitate de unic asociat la P. inculpatul A. şi-a exprimat acordul pentru vânzarea mărcii "R.": i-am dat dl PP. numărul de telefon al dl GG., domnia sa dorind să-şi promoveze afacere în jud. Prahova. Societatea P. precum şi dl GG. prin firma sa de la acea dată ocupându-se de activităţile de promovare în toate mijloacele media. Alte aspecte nu am discutat cu dl PP. Din câte am văzut în dosar, dl GG. a avut o corespondenţă mai lungă cu acesta."

Inculpatul A. a mai arătat că produsele promoţionale ca brichetele şi pixurile, achiziţionate de SC P. în vara anului 2012," nu au fost cumpărate pentru campania electorală a V.. Au fost cumpărate exclusiv pentru campania de promovare a ziarului R. Pe acele produse (brichete, pixuri) era inscripţionat, cred "Ziarul R.", nu era precizat numele meu. Pentru ziarul R. am mai avut campanii de promovare, aceasta fiind însă cea mai puternică. Rezultatul a fost unul spectaculos, întrucât P. a obţinut un profit foarte mare în acel an (2012), profit de care s-a bucurat, din punct de vedere financiar, dl GG. care a preluat în acel an acţiuni la această societate. Nu îmi amintesc perioada altor campanii promovate pentru ziarul R.(...)."

În legătură cu achiziţionarea imobilului (apartamentul) din str. Domnişor, inculpatul a arătat:" la acea dată a cumpărării (cred că în 2013) societatea nu îmi aparţinea. Sprijinul meu a constat în a-l împrumuta pe dl GG. dat fiind faptul că dl DD. era prietenul nostru." O poziţie similară a avut inculpatul în legătură cu imobilul din str. Praga, acesta susţinând că nu mai deţinea nicio calitate în societatea P.

În legătură cu tocătoarele de lemn inculpatul a susţinut:" cred că i-am spus dl GG. să i-a legătura cu dl Y. Aceştia au luat legătura şi au discutat. Din câte ştiu s-au cumpărat tocătoarele. P. a plătit tocătoarele, am văzut documentele în dosar(...)."

Martorul GG. a arătat că, în fapt, inculpatul A. nu a transferat prerogativele administrative, iar în ceea ce priveşte conţinutul activităţii desfăşurate de către martor, acesta nu s-a schimbat după transformarea calităţii sale din consilier de marketing în administrator:

" începând din anul 2008 dl. A. a devenit senator în cadrul Parlamentului României şi mi-a propus să preiau administrarea firmelor P. şi P. SRL. La SC P. era acţionar 90% A. şi 10 % P. SRL. În anul 2012 dl. A. a devenit Primarul municipiului Ploieşti fapt pentru care mi-a propus să preiau acţiunile SC P. SRL. Am convenit ca preţul de preluare al celor 90 % părţi sociale să fie de 200.000 lei noi. I-am povestit că nu deţin aceşti bani, fapt pentru care acesta mi-a remis suma de 200.000 lei, pe care i-am depus în contul meu şi i-am virat înapoi dlui A., în contul personal, mai puţin suma poprită la sursă, impozitul. În urma acestei acţiuni am devenit acţionar majoritar al SC P. SRL cu 92,8 %, urmând ca diferenţa, cei 10 % pe care îi avea P.s la P. să fie cesionată către numitul EE. După această perioadă în activitatea firmei nu s-a schimbat practic nimic din punct de vedere al derulării activităţilor, eu rămânând tot cu partea de administrare.

După o perioadă de timp au fost nişte discuţii cu numitul DD., în sensul că banca îi scotea apartamentul la licitaţie, fapt pentru care A. a hotărât să mergem la acel executor judecătoresc să îi cumpărăm apartamentul. I-am transmis acestuia că nu aveam toţi banii necesari în firmă pentru achiziţionarea acestui apartament, iar acesta mi-a dat diferenţa, nu îmi amintesc exact cât, pentru achiziţionarea acelui apartament.

La scurtă perioadă am fost sunat de către A., care mi-a spus că la un alt executor judecătoresc există o casă la vânzare. Am fost şi m-am interesat despre acea casă şi i-am adus la cunoştinţă care este valoarea acesteia la executorul judecătoresc, iar acesta a hotărât să o cumpărăm.

Referitor la activitatea SC P. SRL menţionez că aceasta avea două surse de venit, respectiv din publicitate şi din contracte de abonament la Ziarul R., marea majoritate a contractelor fiind încheiate de A. pe perioada când acesta nu era senator, ulterior nefăcând decât prelungirea prin acte adiţionale a acelor contracte. Alte contrate le încheiam în urma primirii unui telefon de la A. care îmi spunea să merg să închei contract cu X sau cu Y.

La începutul anului 2012 a început campania electorală şi au început să apară o serie de contracte de publicitate, într-un volum mai mare, care prevedeau la obiectul contractului "prestarea de servicii de publicitate în Ziarul R.".

Cu toate că nu se prestau acele servicii, valoarea acelor contracte era încasată, iar sumele de bani le foloseam ori să plătesc alte facturi, ori aveam sarcină să îi remit personal dlui A. (... .)."

Martorul EE. a precizat că este prieten cu inculpatul A. din 2007, arătând că a preluat în mod formal acţiunile de la societatea P. fără a se implicat în activitatea desfăşurată.

Martorul UU. a arătat că "dl GG. i-a fost indicat de dl A. ca fiind persoana care se ocupa de facturi." (declaraţie 8.03.2016).

Înscrisurile depuse la dosar, transmise de birouri notariale, demonstrează că în cursul anului 2013 inculpatul A. în calitate de asociat al societăţii P. l-a desemnat pe martorul GG. să "perfecteze actele" notariale privind achiziţionarea imobilului din Ploieşti, bulevardul Republicii, înscrisul purtând exclusiv semnătura inculpatului, pentru ca la data de 12.03.2014, inculpatul să prelungească termenul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, împuternicindu-l pe martorul GG. să semneze în faţa notarului actul adiţional conţinând menţiunea prelungirii .

Totodată instanţa de fond a reţinut că în perioada analizată, la societatea P. director a fost RRRR., soţia inculpatului, martorul GG. fiind administrator. Contractele încheiate de societăţile P. şi P. în vara şi toamna anului 2013, pentru efectuarea de finisaje interioare (uşă exterioară, uşi interioare, placări scări, mână curentă, montaj parchet) ori exterioare la imobilul locuit de inculpat din cartierul Albert, ca şi achiziţionarea mobilierului, aparaturii electrocasnice, obiectelor sanitare, ş.a. demonstrează menţinerea puterii de decizie şi administrare în cele două societăţi pe numele cărora s-au facturat lucrările.

Astfel, de exemplu, mobilierul, electrocasnicele au fost cumpărate de către P. în perioada 2013-2014 şi folosite la finalizarea locuinţei inculpatului A.; corpuri de iluminat, produse pentru finisaje interioare şi exterioare, instalaţii şi obiecte sanitare au fost cumpărate de către P. în perioada 2013-2014 şi folosite la finalizarea aceleiaşi locuinţe, sumele de bani, în ambele situaţii, fiind importante (fl. 25 -30, 33-37, 39-43, 45-49, 56, 58, 76-78, 80, 84-86, 91-92, 205-şi urm.; raport de constatare fl. 1 şi urm. vol. 38 dosar urmărire penală).

Valoarea bunurilor achiziţionate prin societatea P., în perioada 2012-2013 este de 326.582 lei, reprezentând, în principal, mobilier şi aparatură electrocasnică şi valoarea bunurilor achiziţionate prin societatea P. este 78.370 lei, reprezentând, în principal, materiale de construcţie, mobilier şi aparatură electrocasnică.

Raportul de constatare întocmit de specialistul DNA atestă că, pentru aceeaşi perioadă 2012-2014, asociaţii au creditat cele două societăţi cu o sumă de peste 600.000 lei, mai mare decât cea cheltuită în modalitatea arătată anterior. Pentru societatea P., pentru perioada 2013-2014, s-au depus cca 295.000 lei, în total, Această creditare a societăţilor de către inculpat, în opinia instanţei de fond subliniază implicarea sa în activitatea celor două societăţi.

În acest context, s-a reţinut că în ceea ce priveşte societatea P., inculpatul A. cedase părţile sociale deţinute, către martorul GG. la data de 25 iulie 2012; cu toate acestea ulterior a beneficiat de lucrări la imobilul casă de locuit în modalitatea expusă, plătite de P. În fapt, prin ambele societăţi P. şi P., în calitate de contractanţi, sunt plătite bunuri şi servicii ce profită inculpatului A. şi familiei sale, materializate în finalizarea şi dotarea casei de locuit.

În cadrul societăţii P., asociat unic era inculpatul A. pentru ca la P. tot acesta să fie asociat alături de societatea P. Această situaţie juridică a dus la cumularea calităţilor de asociat şi for decizional uninominal, inculpatul fiind singurul care lua decizii, semna hotărârile adunărilor generale şi îl împuternicea pe martorul GG., în anumite limite, să le pună în executare, păstrându-şi calitatea de administrator de fapt.

Această punere în executare de către martor presupunea că, actele juridice ori de administrare aveau la bază negocierile purtate anterior ori concomitent de către inculpat.

Astfel martorul a arătat, în cadrul audierii sale de către instanţă, că după ce a devenit administrator, a continuat să exercite aceleaşi atribuţii sau însărcinări ca şi în perioada anterioară când deţinuse calitatea de consilier marketing.

De asemenea, a reţinut instanţa de fond, o operaţiune similară de cedare a părţilor sociale s-a realizat şi faţă de martorul EE. care a declarat:

" preluarea de acţiuni a fost una formală între mine şi GG. Num-am implicat în activitatea acelei societăţi, nici nu ştiam cum se numeşte."

Conform hotărârii asociatului unic A., în cadrul P., la data de 12 decembrie 2012 a fost prelungită calitatea de administrator a martorului GG. pe perioadă nedeterminată (fl. 185, vol. 20).

Instanţa de fond a reţinut, totodată, că în perioada anului 2013, soţia inculpatului a îndeplinit calitatea de director general al societăţii P., semnând o serie de contracte (contract cesiune marcă din 28.10.2013, fl. 258 şi urm. vol. 20;), fiind implicată în achiziţii de mobilier pentru societatea P. (utilizate pentru propria locuinţă) şi purtând corespondenţă electronică legată de plăţi cu furnizorul (285 şi urm., fl. 306 vol. 20).

Astfel, înscrisurile atestă, în cadrul societăţii P., o relaţie de subordonare a administratorului GG. faţă de directorul general, RRRR. (e.g. astfel la data de 4.04.2011, numita RRRR. îi transmite martorului GG. următoarele:

" scoate anexa 2, semneaz-o ştampileaz-o, şi în plus trimite-mi şi factura aferentă, cu data de azi, pe suma specificată. Anexa+factura pe P. Pe factură să fie specificat: servicii conform anexei 2 la contractul din 12 septembrie 2010, prestate în perioada ianuarie- martie 2011"- fl. 306, 300, 286-289, vol. 20).

În raport de probatoriul administrat, astfel cum a fost evidenţiat în cele ce preced, instanţa de fond a considerat relevante şi natura cheltuielilor şi a achiziţiilor efectuate prin societatea P., respectiv mobilă, produse electrocasnice, multiple şi variate materiale pentru amenajarea grădinii, finisaje interioare şi exterioare, instalaţii sanitare, lucrări fier forjat, toate în valoare totală de 326.582 lei, reprezentând mobilier 147.767 lei şi 73.077 lei electrocasnice, concluzionând că martorul GG. a fost numai administrator de drept în cadrul ambelor societăţi.

Totodată, instanţa de fond a constatat că înscrisurile analizate susţin concluzia referitoare la existenţa unui singur decident şi administrator de fapt pentru ambele societăţi comerciale în persoana numitului A., ulterior momentului la care se afirmă cedarea părţilor sociale sau renunţarea la calitatea de administrator.

În cauza de faţă, însă funcţia de demnitate publică (parlamentar, primar) ar fi impus renunţarea la calitatea de administrator datorită incompatibilităţii generate. Renunţarea a fost parţială, inculpatul A. păstrând calitatea de administrator de fapt. Din perspectiva angajării răspunderii penale nu are relevanţă dacă şi martorul GG. putea şi chiar a realizat acte de administrare sau dispoziţie atât timp cât sunt dovedite operaţiuni financiare ca acte de comerţ în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte contractul de servicii publicitare încheiat între societatea P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti, în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro) instanţa a reţinut că au fost invocate de apărare declaraţiile martorilor PP., GG. şi corespondenţa de mail depusă de primul martor.

În acest context, instanţa de fond a constatat că apărările formulate de inculpatul A. prin care se invocă elemente de fapt nu sunt în concordanţă cu probele administrate. Astfel, inculpatul A. care avea şi calitatea de senator în Parlamentul României a fost implicat în mod activ şi real în stabilirea limitelor contractuale. Apărarea a achiesat la declaraţia martorul PP. (dosar urmărire penală vol. XX, fl. 327), invocând acest probatoriu în apărare, aspect ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 374 alin. (7) din C. proc. pen.

Astfel, martorul PP. a susţinut că negocierile s-au purtat cu inculpatul A., iar forma scrisă a contractului s-a încheiat cu martorul GG. Acesta din urmă a confirmat susţinerile referitoare la modalitatea derulării negocierilor şi la persoanele implicate, respectiv martorul PP. şi inculpatul A., susţinând că nu este cel ca a negociat contractul, şi că a fost pus în legătură cu reprezentantul SC Q. de către inculpat pentru ca ulterior să poarte corespondenţa pe mail.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că înscrisurile depuse la dosar atestă trimiterea de către martorul GG. a contractului în format electronic alături de mesajul: "Aveţi contractul completat. Aştept OK-ul dvs" şi solicitarea directorului societăţii Q. din aceeaşi zi care atenţiona proprii salariaţi cu privire la facturarea în baza acestui contract (fl. 332-333, vol. 20). Înscrisurile depuse la dosar au dovedit facturarea la data de 7 mai 2012, în baza contractului din 3 mai 2012 a sumei de 54.614,56 lei pentru societatea beneficiară a activităţii de publicitate, Q.

În ceea ce priveşte contractele de servicii publicitare încheiate între P. şi T. Ploieşti, respectiv U. Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA), apărarea a susţinut că inculpatul A. nu a fost implicat, invocând declaraţia martorului CCC.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti martorul CCC. a arătat, în legătură cu derularea acestui contract, că a fost sunat în cursul anului 2012 de către inculpat care i-ar fi spus: "vezi că te caută GG." (declaraţie 22.03.2016); inculpatul fiind la curent cu demersurile martorului GG.

Martorul CCC., administrator al societăţii T. şi U. a susţinut în faţa instanţei:

" din anii 2004-2005 am avut contracte de publicitate cu GG., în mod repetat, în diferite publicaţii pe care acesta le-a condus/administrat. Am fost contactat în anul 2012 de către acesta pentru un contract de publicitate. Au fost încheiat mai multe contracte în perioada 2004 - 2012. Am încheiat contracte numai cu numitul GG. Îl cunosc pe dl. A., însă nu am încheiat contracte cu acesta niciodată şi nici nu am purtat discuţii în legătură cu astfel de contracte ... .Din 2004 dl. GG. venea la sediul firmei şi lăsa ziare, diplome de participare la saloanele pe care le organiza. Aceste evenimente erau organizate împreună cu Camera de Comerţ. Martorul a mai arătat că: drafturile le aducea dl. GG., cu dumnealui negociam preţul şi tot dumnealui se ocupa de tot ce înseamnă derularea contractului."

Depoziţia acestui martor confirmă poziţia martorului GG. care a susţinut că după ce a devenit administrator (în anul 2012), a continuat să exercite aceleaşi atribuţii sau însărcinări ca şi în perioada anterioară când deţinuse calitatea de consilier marketing. Martorul a mai susţinut că elementele esenţiale contractului, ca preţul, erau stabilite de inculpat şi înainte şi după obţinerea calităţii de parlamentar.

Înscrisurile depuse la dosar au dovedit încasarea sumelor de bani de la societăţile beneficiare ale activităţii de publicitate.

Instanţa de fond a constatat relevant faptul că structura şi conţinutul contractelor de publicitate încheiate în perioada 2008-2012, depuse la dosar sunt similare, diferenţele înregistrându-se sub aspectul beneficiarului, perioadei de desfăşurare a contractului şi a preţului.

Instanţa a constatat, totodată, că, în cursul anului 2008, inculpatul A. a semnat contracte de prestări servicii publicitare în calitate de director general (fl. 88-105, vol. 18), anterior validării mandatului său de parlamentar, perioadă în care şi martorul GG. a semnat în aceeaşi calitate de director general, la aceeaşi societate P., contracte cu acelaşi conţinut, însă având beneficiari diferiţi şi perioade distincte (fl. 106 şi urm., vol. 18).

Existenţa contractelor negociate şi semnate de inculpat şi prelungite de către martorul GG. sau încheierea contractelor şi prelungirea direct de către martor sub coordonarea inculpatului explică poziţia constantă a beneficiarilor (CCC., DDDD.), în sensul că au încheiat contractele vizate de actul de sesizare cu martorul GG.. Astfel martorul DDDD., administrator al societăţii TTTT., propus de apărare şi audiat în şedinţa publică din data de 25.04.2016, a arătat:

" am avut contracte de publicitate pe care le-am încheiat cu dl GG.. Perioada de derulare a fost de lungă durată şi înainte de 2012, când am încheiat contractele tot cu dl. GG.".

Martorul CCC., administrator al societăţii T. şi U. a făcut precizări similare:

"Din anii 2004-2005 am avut contracte de publicitate cu GG., în mod repetat, în diferite publicaţii pe care acesta le-a condus/administrat. ... Au fost încheiat mai multe contracte în perioada 2004 - 2012. Am încheiat contracte numai cu numitul GG.. Îl cunosc pe dl. A., însă nu am încheiat contracte cu acesta niciodată şi nici nu am purtat discuţii în legătură cu astfel de contracte... drafturile le aducea dl. GG., cu dumnealui negociam preţul şi tot dumnealui se ocupa de tot ce înseamnă derularea contractului."

Instanţa de fond a constatat că apărarea nu a dublat susţinerile martorilor săi de administrarea unor înscrisuri, respectiv contractele aferente perioadei îndelungate descrise, altele decât cele vizate de acuzaţia formulată şi care să susţină teza apărării.

Evaluând coroborat ansamblul datelor oferite de acest probatoriu Înalta Curte a reţinut că în societate era conturat un mod sau modalitate de încheiere a contractelor, preexistent dobândirii de către inculpat A. a calităţii de parlamentar, menţinut ulterior şi care presupunea că negocierile sau stabilirea elementelor esenţiale ale contractului, ca preţul, s-au realizat prin implicarea inculpatului A., martorul GG. asigurând forma scrisă a înţelegerii. Se reţine, totodată că şi în situaţia în care martorul ar fi avut mandat de negociere pentru cazuri punctuale, aceasta nu ar exclude răspunderea inculpatului pentru situaţiile dovedite în care a acţionat ca administrator de fapt.

În ceea ce priveşte achiziţia directă prin intermediul societăţii SC FF. SRL Plopeni de produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei apărarea a susţinut că au avut în vedere promovarea ziarului R., iar decizia a aparţinut în totalitate martorului GG.

Martorul GG. audiat cu privire la acest aspect a susţinut că produsele au fost achiziţionate prin societatea P., la solicitarea inculpatului A. pentru a fi folosite în campania sa electorală.

De asemenea, martorul UUU., propus de apărare şi audiat în şedinţa din 15 aprilie 2016, a susţinut cele relatate de primul martor menţionat arătând că a discutat în campania electorală cu numitul A. aspecte legate de strategia electorală şi că "nu sunt sigur, dar cred că P. a livrat bunuri în campania electorală".

Inculpatul însuşi a recunoscut achiziţia şi utilizarea produselor însă în campania de promovare a ziarului, iar nu în propria sa campanie electorală.

Instanţa a constatat că bunurile achiziţionate pentru activitatea de promovare sunt dovedite şi cu facturile depuse la dosar care au fost evaluate şi în cadrul raportului de constatare întocmit de specialistul DNA şi au o valoare de peste 500.000 lei (pagina 11 raport, vol. 38).

Coroborând toate aceste date Înalta Curte, secţia penală a reţinut că acţiunea a vizat susţinerea candidaturii inculpatului A. în alegerile locale. Instanţa a evaluat, în subsidiar şi corelat cu concluzia anterioară, şi faptul că societatea ce a achiziţionat produsele menţionate avea ca principal obiect de activitate editare ziare, context în care pare mai facilă distribuirea chiar a ziarului ca metodă de promovare spre deosebire de cumpărarea, inscripţionarea, ambalarea, împărţirea bunurilor menţionate în cadrul unei campanii de publicitate. Ca urmare, instanţa nu a mai putut valorifica apărarea formulată, aceasta nefiind dovedită, simpla afirmaţie a inculpatului nefiind suficientă.

În ceea ce priveşte achiziţionarea unui imobil prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013 respectiv a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, de către societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro, apărarea a susţinut că decizia a aparţinut în totalitate martorului GG. şi implicarea inculpatului A. a constat exclusiv în împrumutul acordat martorului pentru achiziţionarea imobilului.

Martorul DD., audiat fiind a declarat în cursul judecăţii că la momentul cumpărării imobilului la licitaţie, prezent a fost martorul GG., însă ştie că ulterior, contractul de închiriere a fost încheiat, pentru acest imobil, cu societatea P.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că achiziţia s-a realizat pentru societatea P. (fl. 6 dosar 17 dosar urmărire penală), că inculpatul a recunoscut susţinerea financiară la momentul achiziţiei, cedarea părţilor sociale fiind fictivă, inculpatul menţinând puterea decizională şi calitatea de administrator de fapt.

În aceste condiţii a fost apreciat ca relevant că inculpatul A. a urmărit intrarea în patrimoniul P. a imobilului menţionat. Instanţa de fond a avut în vedere condiţiile de gratuitate, cel puţin temporară, în care s-a încheiat contractul de închiriere, susţinând financiar familia martorului DD., reţinând că acest demers nu exclude sporul patrimonial pentru cumpărător şi fructele viitoare posibile din valorificarea imobilului. Cu toate acestea, singular sau alăturat unui alt act de executare fie şi dovedit, nu ar fi impus o soluţie de condamnare datorită gradului extrem de redus de pericol social.

În ceea ce priveşte achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Praga, de către societatea SC FF. SRL Plopeni, în valoare de 274.705, 43 lei, apărarea a susţinut că decizia a aparţinut în totalitate martorului GG., iar, la momentul achiziţiei, inculpatul nu mai avea nicio calitate în societate.

Potrivit adresei emise de Primăria municipiului Ploieşti, P. figurează în evidenţele fiscale cu imobilul din str. Praga şi cel din str. Domnişori (fl. 3, vol. 17, dosar urmărire penală).

Astfel, deşi în societatea P. inculpatul cedase părţile sociale deţinute către martorul GG. la data de 25.07.2012, probatoriul demonstrează o implicare activă, susţinută. Păstrarea influenţei şi puterii de decizie în cele două societăţi, astfel cum s-a demonstrat anterior, susţin cele afirmate de martorul GG. referitoare la implicarea activă a inculpatului în cumpărarea imobilelor prin luare hotărârii în acest sens şi identificarea mijloacelor financiare necesare demersului.

În plus, a reţinut instanţa de fond, apărarea nu a dovedit propria afirmaţie în sensul că martorul avea puterea financiară de a achita, cel puţin, contravaloarea imobilului din strada Praga, pentru care nu s-a susţinut şi recunoscut un sprijin financiar similar ca pentru imobilul din strada Domnişori.

În ceea ce priveşte ascultarea în calitate de martor a numitului UUUUU. Dumitru, în favoare căruia s-a încheiat ulterior contractul de închiriere, prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2016, Înalta Curte, a luat act de poziţia inculpatului A. de renunţare la audiere.

În ceea ce priveşte cesiunea mărcii "R." din octombrie 2013 s-a reţinut că aceasta a fost realizată prin intermediul societăţii P. către societatea S. pentru suma de 450.000 lei (fără TVA), apărarea a susţinut că inculpatul A. şi-a dat acordul pentru înstrăinarea acesteia către martorul GG.

Instanţa de fond a constatat că acest act material este dovedit cu declaraţiile inculpatului A. şi martorului şi cu înscrisurile depuse.

Astfel, audiat fiind în legătură cu acest act de executare inculpatul A. a declarat:

"Marca "R." a fost cesionată cu acordul meu către o firmă care îi aparţinea dlui GG. şi soţiei acestuia, numită S., astfel domniile lor devenind proprietari pe marca ziarului pe care îl editau prin intermediul SC P. Practic P. edita ziarul "R." fără să aibă marcă şi plătind către P. contract de folosire a mărcii. Nu au vrut să mai plătească această licenţă, ci să devină proprietarii mărcii pe care o foloseau, au cumpărat astfel marca, devenind proprietari. La această dată nu au plătit preţul integral al mărcii, termenul fiind până la sfârşitul anului 2016, dar au comunicat deja administratorului P. că nu vor să mai plătească şi o să-şi bage firma în insolvenţă."

Martorul GG. a confirmat prin audierea sa cele relatate de inculpat: arătând că inculpatul i-a comunicat că doreşte să vândă marca R., de încheierea contractului de cesiune şi de procedura în faţa OSIM ocupându-se un avocat.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că în societatea P., asociatul unic A. a deţinut calitatea de administrator până în luna decembrie 2008, când l-a numit pe GG.

Obiectul principal al societăţii era activitatea de studiere a pieţei şi sondarea opiniei publice.

Contractul de cesiune a mărcii "R." a fost încheiat în luna octombrie 2013 între societatea P. SRL Plopeni şi societatea S. SRL Ploieşti, înscrisul fiind depus la dosar. Contractul de cesiune pentru P. a semnat în calitate de director RRRR., soţia inculpatului, iar pentru S., martorul GG.

Instanţa de fond a reiterat concluzia anterioară referitoare la păstrarea de către inculpat a puterii de decizie şi a calităţii de administrator de fapt în societatea P.

Ca urmare, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că acuzaţia vizând desfăşurarea de activităţi cu titlu oneros, constând în cesionarea mărcii "R.", prin intermediul societăţii P., pentru suma de 450.000 lei este susţinută probator.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că pentru întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru acest act material nu are relevanţă faptul că preţul nu a fost achitat integral de către societatea cesionară.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului A. constând în implicarea în activităţile comerciale apte a genera plusvaloare, desfăşurate de societăţile Boompress şi P., ca factor de decizie şi administrator de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi a art. 5 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale).

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul A. a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dedusă din modul de operare, respectiv din multitudinea actelor de executare şi scopul urmărit.

Din probele administrate, instanţa de fond a reţinut ca dovedită acuzaţia de luare de mită cu privire la bunurile primite de la martorul-denunţător Y.

Astfel, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A., în anul 2013, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, a pretins şi a primit de la denunţătorul Y., asociat în cadrul societăţii Z. Plopeni, judeţul Prahova, foloase materiale necuvenite în valoare de aproximativ 20.000 lei, constând în lucrări de tâmplărie efectuate la locuinţa deţinută în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, judeţul Prahova, în schimbul promisiunii de atribuire către firma acestuia de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei.

Jurisprudenţă relevantă

Infracţiunea de luare de mită presupune pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani foloase care nu i se cuvin în legătură însă cu un act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului. Atunci când inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul actului de serviciu, nu este îndeplinită condiţia legăturii cu actul de serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia penală nr. 676 din 26 februarie 2013, dosar nr. x/2011).

Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune;

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri.

c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contra echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă şi anume pentru îndeplinirea neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracţiunea de luare de mită întră în concurs cu acea infracţiune (Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 3839/1970);

Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin ori în momentul în care nu a respins o asemenea promisiune. Este suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, predarea banilor sau a foloaselor putând să aibă loc anterior sau chiar să nu se mai realizeze (Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 1032/1968).

Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu refuzul primirii folosului promis sau restituirea acestuia, ori cercetarea celui care a dat mită pentru infracţiuni similare celei pentru care au fost primiţi banii nu are influenţă asupra existenţei luării de mită, putând constitui doar o circumstanţă atenuantă personală (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală decizia penală nr. 2348 din 03 iulie 2012, dosar nr. x/2007).

În altă cauză s-a arătat că dovedirea următoarelor elemente:

- executarea, la imobilul deţinut de inculpat, de către salariaţi ai S.C. YYYYY. S.R.L., a următoarelor lucrări: construcţie metalică cu acoperiş din tablă..., prevăzut cu tavan fals din rigips şi pardoseală din gresie, sub forma unei terase situată în partea din spate a imobilului cu destinaţie de locuinţă; placarea cu tablă zincată a gardului din plasă sudată. Materialele folosite proveneau de la S.C. YYYYY. S.R.L. şi au fost transportate cu o autoutilitară condusă de martorul MD, angajat al S.C. YYYYY. S.R.L.

- executarea, la imobilul deţinut de soacra inculpatului, de lucrări de către angajaţi ai S.C. YYYYY. S.R.L. Aceste lucrări au constat în modificarea acoperişului şi montarea unei învelitori de azbociment.

- realizarea, la proprietatea fiicei inculpatului, de către o echipă formată din angajaţi ai S.C. YYYYY. S.R.L., a următoarelor lucrări de amenajare: placare pereţi exteriori cu plăci; placarea pereţilor interiori şi a tavanelor interioare cu rigips; montare parchet laminat, gresie şi faianţă; lucrări de zugrăvire cu var lavabil; executare instalaţie electrică de iluminat; învelitoare cu tablă şi jgheaburi; montare sobe din teracotă; confecţionare şi montare de ferestre şi uşi cu geam termopan, ce au fost transportate şi montate de alţi angajaţi ai societăţii... (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia penală nr. 3113 din 9 decembrie 2014, dosar nr. x/2013), sunt suficiente pentru o soluţie de condamnare.

În raport de argumentaţia ce precede Înalta Curte, secţia penală constată că analiza condiţiilor de tipicitate din jurisprudenţa anterioară evocată este relevantă şi în prezenta cauză.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că apărarea a susţinut că faptele relatate în denunţul şi ulterior în declaraţiile martorului Y. nu sunt susţinute de alte mijloace de probă. Totodată, apărarea a susţinut că martorii audiaţi (ZZ., YY., RRRRR., WW., VV., UU.) nu pot dovedi legătura între lucrările efectuate la locuinţa inculpatului şi promisiunile celui din urmă în sensul acordării sprijinului în valorificarea unor oportunităţi contractuale pentru denunţător.

Instanţa de fond a constatat că apărările formulate nu sunt susţinute de probele administrate care fac dovada pretinderii şi primirii de bunuri şi acceptarea de lucrări în interes propriu de la firma care urma să beneficieze de atribuire de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei, în contextul exercitării mandatului de primar. Totodată, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt este dovedită cu declaraţiile de inculpat, martor-denunţător, martori salariaţi ai firmei producătoare ori furnizoare de bunuri şi lucrări, înscrisuri.

În acest context, instanţa de fond a apreciat ca fiind relevantă declaraţia inculpatului A. care a declarat:

" referitor la acuzaţia de primire a unor foloase materiale necuvenite în valoare de aproximativ 20.000 lei, constând în lucrări de tâmplărie, efectuate la locuinţa deţinută de SC P. SRL din Municipiul Ploieşti, fac precizarea că nu i-am pretins niciodată dlui Y. aşa ceva, singura convorbire pe acest subiect cu domnia sa fiind aceea în care îl rugam să grăbească efectuarea lucrărilor pentru că trebuia să mut copiii şi soţia la Ploieşti, cu şcoala, respectiv grădiniţa, pentru a nu mai face naveta. Nu am discutat niciodată despre preţ sau alte chestiuni cu domnia sa. Singurul lucru pe care mi l-a comunicat a fost acela că nu mai este proprietar pe deplin al societăţii, vânzând o mare parte din acţiuni. Aceste lucrări s-au plătit în integralitate de către SC P. SRL, respectiv de dl. GG., administratorul societăţii.

Acest pretins folos necuvenit fiind în accepţiunea anchetatorilor diferenţa dintre aşa-zisul preţ real şi preţul de vânzare."

În legătură cu situaţia juridică a societăţii P., instanţa de fond a reţinut că asociatul unic A. a deţinut calitatea de administrator până în luna decembrie 2008, când l-a numit pe GG.; mandatul acestuia fiind prelungit pentru o perioadă nedeterminată în data de 12.12.2012. Obiectul principal al societăţii îl reprezintă activitatea de studiere a pieţei şi sondarea opiniei publice .

Instanţa de fond a constatat că în perioada anului 2013, soţia inculpatului a îndeplinit calitatea de director general al societăţii P., semnând o serie de contracte (contract cesiune marcă din 28.10.2013, f. 258 şi urm. Vol. 20), fiind implicată în achiziţii de mobilier pentru societatea P. şi purtând corespondenţă electronică, legată de plăţi, cu furnizorul (285 şi urm., f.306, vol 20).

Totodată, instanţa de fond a reţinut că înscrisurile atestă, în cadrul societăţii P., o relaţie de subordonare între aceasta şi martorul GG. (f.306, 300, 286-289, vol. 20; e.g. la data de 4.04.2011 numita RRRR. îi transmite martorului GG. următoarele:

" scoate anexa 2, semneaz-o ştampileaz-o, şi în plus trimite-mi şi factura aferentă, cu data de azi, pe suma specificată. Anexa+factura pe P. Pe factură să fie specificat: servicii conform anexei 2 la contractul nr. 25/12 septembrie 2010, prestate în perioada ianuarie- martie 2011"(fl. 306, vol. 20).

Martorul Y. a arătat că:

" au mai existat nişte lucrări efectuate la casa dl A., din câte cunosc, situată în cartierul Albert din Ploieşti. Aceste lucrări au constat în parchet, pardoseală, scări interioare, uşi şi alte lucrări de acest gen ce se fac într-o casă. Acestea se află într-un deviz şi au fost facturate. În final lucrările ar fi în valoare de 79.000 lei. Din câte cunosc această sumă nu a fost plătită integral, aşa cum rezultă din actele contabile.

Când am demarat aceste lucrări a existat acea înţelegere generală de sprijin pentru viitor, respectiv oportunităţi pentru secţie şi orice altă oportunitate. Am mai avut în vedere şi potenţialul de marketing al lucrării efectuate în casa dl A., având în vedere numărul mare de persoane cu potenţial financiar care intrau în casa acestuia şi care puteau fi interesate de lucrările în lemn efectuate de societatea mea.

În ceea ce priveşte valoarea lucrărilor efectuate la domiciliul dl A., arăt că cea declarată în faza de urmărire penală (200.000 lei) este eronată şi am rectificat-o ulterior, chiar în cursul urmăririi penale, aproape de realitate fiind cea declarată astăzi (79.000 lei). Datorită potenţialului de marketing al lucrării şi relaţiei mele cu dl A. le-am spus lucrătorilor mei să facă un discount semnificativ, mai mare de 20%, cât aplicăm în mod obişnuit. Ideea a fost aceea că prin prisma funcţiei, a relaţiilor şi cercurilor în care se mişcă dl A. pot apărea în viitor oportunităţi pentru secţia de prelucrare a lemnului."

Martorul UU., asociat şi administrator în cadrul societăţilor Z. şi UUUU. a susţinut că lucrările executate în anul 2013 la imobilul deţinut de inculpatul A. în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, de către angajaţii săi, nu au fost facturate în totalitate, ca urmare a unei înţelegeri dintre fratele său Y. şi primarul A.:

"Fratele meu a avut în perioada 2013, pentru că el avea legături cu dl A., o lucrare de tâmplărie la casa dl A.. Am mers acolo împreună cu un coleg - numitul ZZ., am luat măsurători. Am efectuat uşi de interior, uşa de exterior, o placare de scară interioară cu mână curentă, parchet - 250 mp., şi la mansardă, grinzi îmbrăcate în lemn. Valoarea lucrărilor din calcule a fost discutată cu dl A. şi apoi am convenit cu acesta ca materialele cum sunt adezivi, lacuri, spumă poliuretanică să le achiziţionăm separat, iar nu pe firmă pentru a ajunge la un cost mai mic. Aceste materiale le-am achiziţionat eu şi colegii mei. Lucrarea s-a efectuat pe o perioadă de 4-5 luni. În afară de materialele susmenţionate - lucrarea s-a ridicat la valoarea de 57.000 lei, respectiv valoarea uşilor, parchetului, scării interioare şi grinzilor, împreună cu manopera de montaj.

Lucrarea din casa dl A. a fost achitată parţial, întrucât ţineam legătura foarte greu cu acesta, întrucât era foarte ocupat şi comunicam mai mult prin intermediul fratelui meu. Am încasat în jur de 20.000 lei, existând documente la dosar. La un moment dat fratele meu mi-a spus, la insistenţele mele de a primi restul de bani, s-o las aşa că ştie el şi să nu mai comentez. Relaţia dintre noi era una în care el avea ultimul cuvânt. Când fratele meu decidea ceva eu nu aveam nimic de spus."

Martora YY., audiată în şedinţa din data de 16 martie 2016, a arătat:

"Am fost angajata SC Z. SRL până în data de 17.11.2014. Mă ocupam cu contabilitatea primară în cadrul societăţii, completam facturile şi chitanţele. Către cele două firme am completat facturile şi chitanţele la solicitarea patronului UU. şi eu personal nu am încasat bani pe chitanţele respective. Negocierile le făcea patronul cu clienţii lui. Pe dl A. nu l-am cunoscut. (…)

Nu mai ştiu ce era trecut pe acele facturi şi chitanţe. Îmi amintesc de nişte tocătoare de lemn. Facturile emise au fost întocmite conform contractelor. Am auzit discuţii în birou în sensul că cele două firme P. şi P. aveau legătură cu dl. A. Nu îmi mai amintesc câte facturi am întocmit pentru aceste firme."

Martora VV., angajată a societăţilor Z. şi coordonator al Secţiei de producţie tâmplărie a relatat în ce au constat lucrările executate pentru A. atât în anul 2012, cât în anul 2013. "În legătură cu lucrările efectuate la imobilul din cartierul Albert arăt că am primit comanda de la vânzări şi pe comenzi întotdeauna se specifica a cui este comanda. Aceasta era a domnului A.. Pe parcursul realizării produselor am trimis băieţii de la montaj să le monteze. Am placat o scară, uşi interioare, am placat nişte grinzi în mansardă şi cred că şi parchet. Valoarea lucrării iniţial când s-a făcut preţul era 1.200.000.000 lei nu reţin dacă era cu sau fără TVA. În acest preţ intra inclusiv montajul. Ştiu că preţurile se negociau. Eu în rapoartele de producţie scriam doar preţurile iniţiale."

De asemenea, martorii WW. şi RRRRR., angajaţi în cadrul societăţii Z. au specificat lucrările pe care le-au executat la imobilul lui A. în cursul anul 2013.

Martorul ZZ., agent de vânzări în cadrul societăţilor Z., a relatat împrejurările în care, din dispoziţia numitului UU., a trecut în contractele de execuţie societăţile P. şi P. În faţa instanţei, martorul a declarat următoarele:" Am reprezentat societatea Z. la încheierea unor contracte, respectiv între SC Z. SRL şi o altă societate pe care nu mi-o amintesc. Eu am redactat acel contract, datele le-am primit de la dl. Y., care era patronul. Eu m-am ocupat mai mult de partea tehnică, iar de partea financiară s-a ocupat dl. Y. pentru că se cunoştea mai bine, probabil, cu dl. A. Dl. Y. mi-a spus că era vorba despre dl. A. ca şi client. (…).

Contractele de execuţie lucrări se refereau la tâmplărie, parchet şi montarea scării de la imobilul din Ploieşti, respectiv o casă rezidenţială, o locuinţă. M-am deplasat la locuinţa respectivă unde am discutat cu dna A., am luat măsuri pentru ceea ce trebuia executat de firma noastră şi am purtat discuţii privitor la acest lucru."

La dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost ataşate:

- contractele de execuţie lucrări nr. 30, 37/2013 încheiate la datele de 18.06.2013, de societatea UUUU. SRL Plopeni cu P. şi SC FF. SRL Plopeni pentru lucrări de tâmplărie (uşi, ferestre, elemente finisate - vol. 20, filele 34-38, 40-44);

- facturile emise de UUUU. SRL Plopeni către P. şi SC FF. SRL Plopeni şi chitanţele aferente pentru lucrările de tâmplărie;

- factura emisă de S.C. UUUU. SRL Plopeni către persoana fizică RRRR. (soţia lui A.) pentru parchetul din imobil;

- situaţiile de producţie întocmite pentru lunile iulie, august şi septembrie 2013 din care rezultă lucrările executate în realitate de S.C. UUUU. SRL Plopeni pentru A. .

Analizând înscrisurile conţinând situaţia producţiei, la nivelul lunilor iulie - august 2013, la societatea Z., instanţa de fond a constatat că valoarea însumată a produselor destinate inculpatului A. în contextul lucrărilor la imobilul casă de locuit, parţial facturate pe numele P. şi Blom Press Ploieşti, se ridică la cca. 34.000 lei, reprezentând cca. 7500 euro (la cursul de schimb de 4,43).

La dosar au fost depuse chitanţe reprezentând plăţi pentru 2x5000, 2.486 lei de către P., şi 3777 de către P. Au mai fost emise facturile din 23.08.2013, pentru suma de 3.588 lei; factura din 26.04.2013, emisă pentru RRRR., pentru suma de 4.464 lei reprezentând parchet; 2.000 lei reprezentând c/val mână curentă evaluate ca achitate prin raportul de constatare.

Totodată, martorul denunţător Y. a evaluat în faţa instanţei lucrarea (produse şi valoarea manoperei) la cca 79.000 lei, reducând drastic şi fără o motivare pertinentă, valoarea menţionată în cursul urmăririi penale, precizând şi faptul că s-au achitat efectiv 19.839 lei (diferenţă neachitată 59.161 lei).

Martora VV. însă a susţinut că preţul producţiei, inclusiv manopera, era 1.200.000 lei.

Prin urmare, a concluzionat instanţa de fond, folos injust, ce îl constituie diferenţa dintre valoarea totală a lucrării şi valoarea achitată, urmează a face obiectul confiscării.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că probatoriile enumerate şi analizate, susţin concluzia că achiziţiile ori lucrările erau evaluate de inculpatul A. şi soţia sa în privinţa utilităţii, au fost contractate prin cele două societăţi şi achitate parţial. La data săvârşirii faptei inculpatul deţinea calitatea de primar. Primirea bunurilor ori lucrărilor s-a realizat în considerarea înţelegerii preexistente referitoare la atribuirea de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei către firma denunţătorului.

În concluzie, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale, reţinând că în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în anul 2013, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, a pretins şi apoi a primit de la martorul denunţătorul Y., asociat în cadrul societăţii Z. SRL Plopeni, judeţul Prahova, foloase materiale necuvenite constând în lucrări de tâmplărie efectuate la locuinţa deţinută în municipiul Ploieşti (Aleea Orizont), în schimbul promisiunii de atribuire către firma acestuia de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dedusă din modul de operare, respectiv din multitudinea actelor de executare şi scopul urmărit. Instanţa constată existenţa legăturii directe între beneficiile obţinute şi exerciţiul funcţiei deţinute, aceea de primar, de altfel funcţia deţinută a constituit premisa conceperii şi derulării activităţii infracţionale.

În ceea ce priveşte acuzaţia de luare de mită de la denunţătorului M., Înalta Curte, secţia penală a reţinut următoarele:

În actul de sesizare s-a reţinut că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, în perioada ianuarie - februarie 2013, inculpatul A. a pretins denunţătorului M. - reprezentant al Asociaţiei Comunitare "L." Ploieşti, în schimbul derulării contractului de asociere încheiat între aceasta şi Municipiul Ploieşti (prin primar) şi a Regulamentului de aplicare a contractului, precum şi a efectuării plăţilor către Asociaţie, suma de 300.000 euro reprezentând un comision de 10% din valoarea totală a sumelor ce urmau a fi acordate de unitatea administrativ teritorială jucătorilor echipei de fotbal "O." Ploieşti, ale cărei interese erau reprezentate de Asociaţia Comunitară, din care a primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388, 97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului.

Sub aspectul probatoriului instanţa de fond a reţinut că acesta se cantonează în jurul declaraţiilor martorului denunţător M. şi al apropiaţilor acestuia, respectiv Vrânceoroveanu Maria Clarisa şi N., concubina şi fratele celui dintâi.

Astfel, în faţa instanţei, martorul M., audiat în şedinţa din data de 01.03.2016, a declarat următoarele:

"... După finele campionatului de fotbal 2011-2012, în vara anului 2012, s-a schimbat edilul oraşului, şi anume noul primar a fost dl. A. Tot în acea perioadă am avut o discuţie de a lua în consiliul de administraţie pe numitul BBB., în funcţia de preşedinte, fără prerogative executive, ci onorifice. Tot în acea perioadă, am purtat câteva discuţii cu BBB. legat de contractul de premiere al jucătorilor O., care urma a fi aprobat de Consiliul local. Menţionez că acest proiect a fost propus printr-o hotărâre a Consilului Local de vechiul edil, domnul VVVV.

Am luat la cunoştinţă că urma să se semneze acest contract între Primăria Mun. Ploieşti şi o asociaţie non-profit, pe care urma să o înfiinţăm într-un viitor apropiat, la îndemnul dl. BBB., în urma discuţiilor avute cu dânsul şi cu dl. A., aceasta fiind modalitatea găsită de a se plăti de către Primărie către fotbalişti sumele care ulterior au fost stabilite conform unui grafic de performanţă.

În iarna anului 2012-2013, lunile ianuarie- februarie echipa de fotbal a efectuat un stagiu de pregătire în Turcia - Antalya, unde eu împreună cu BBB. ne-am deplasat în cantonamentul echipei, iar la câteva zile s-a alăturat şi primarul A., însoţit de câţiva amici, ocazie cu care am avut o discuţie într-una din serile respective din acel sejur legat de un comision pe care ar trebui să îl plătesc pentru sumele care vor fi plătite jucătorilor, în cazul în care se vor atinge acele performanţe.

În apartament, BBB. a deschis subiectul acelui comision de 10%, pe care ar trebui să îl plătesc eu. Cu acea ocazie, în replică, dl. A. mi-a spus că de obicei dânsul percepe comision de 20 % din contractele pe care le semnează primarul.

Am avut un moment în care am avut o reacţie puţin mai ieşită la adresa dlui BBB., întrucât dânsul a fost cel care a avut ideea şi care a propus acest comision. În replică, BBB. a încercat să mă calmeze şi m-a făcut să accept, spunând că este mai bine aşa pentru ambele părţi, pentru toată lumea. Situaţia am acceptat-o în final.

Procentul de 10 % din sumele care s-ar fi plătit în funcţie de performanţă, la finele campionatului, peste 4-5 luni. Dacă terminam pe locurile 1-5 s-ar fi încasat 2 milioane de euro, pe locurile 6-10 s-ar fi încasat un milion de euro, iar dacă s-ar fi câştigat Cupa României se mai plătea un milion de euro (în total 3 milioane euro). S-a terminat Campionatul, echipa de fotbal O. a terminat pe locul 3 şi a câştigat Cupa României.

După acele evenimente, l-am contactat personal pe primarul A. pentru a-mi spune când se va face plata către jucători, conform performanţelor respective. Dânsul mi-a spus să mai avem puţină răbdare că se va rezolva, s-a întârziat puţin, dar până la urmă s-a plătit în luna iulie o sumă în lei, echivalentă cu 1,2 milioane euro, reprezentând prima tranşă, urmând ca pentru diferenţa până la 3 milioane euro să ni se comunice când se va face plata. Jucătorii au pus o presiune majoră pe mine şi trebuia să le dau un răspuns.

La un moment dat am conştientizat că trebuie să mă ţin de cuvânt şi să plătesc acel comision pentru prima tranşă de bani plătită de Primărie. Acel comision, pentru prima tranşă ar fi trebuit să fie 120.000 euro, reprezentând cei 10%. Din păcate nu am reuşit să strâng cei 120.000 de euro, dar am strâns 100.000 de euro, i-am schimbat în bancnote mari şi l-am contactat pe dl. A. pentru a-i da acest comision. Ne-am întâlnit de vreo două-trei ori să îi dau acei bani, chiar dacă îi aveam la mine, datorită faptului că nu era singur nu am reuşit să îi remit. La un moment dat l-am chemat la restaurantul pe care îl administra familia mea, iar cu acea ocazie i-am dat dlui. A. suma de 100.000 de euro, care era compusă din două pachete a câte 50.000 de euro. I-am pus-o în acea borsetă pe care o purta dânsul. Întâmplător la a doua masă distanţă soţia mea mai era cu o cunoştinţă. Soţia mea a sesizat momentul când i-am dat banii şi ştia. Tot atunci i-am spus dlui A. că rămâne să îi mai dau 20.000 de euro şi o să îl anunţ când o să îi am.

Cealaltă diferenţă de bani bugetată, aproximativ 600.000 de euro s-a plătit în două tranşe, până la finele lunii decembrie 2013, rămânând de plată 1,2 milioane euro, pentru ca suma totală să fie de 3 milioane euro, conform performanţelor atinse.

Am luat legătura de nenumărate ori cu dl. A., precum şi alte persoane din club, pentru a da banii jucătorilor, pentru ca jucătorii să performeze şi în sezonul următor.

După ultima plată, în luna decembrie 2013, am discutat cu dl. A., tot la mine la restaurant, ocazie cu care era şi echipa într-unul din cantonamente şi i-am spus să mă păsuiască cu diferenţa de comision, respectiv 20.000 euro plus restul aferent ultimei tranşe, respectiv 10 % din 600.000 euro, până la finele lunii februarie, când se închide perioada de transferuri, cu precizarea că dacă voi vinde vreun jucător voi avea bani să pot să onorez datoria respectivă.

Precizez că plăţile s-au făcut de către Primărie în lei.

În lunile ianuarie- februarie 2014, m-am deplasat tot în Turcia, în cantonamentul echipei, împreună cu directorul executiv şi cu primarul A. pentru a ne spune dânsul când va fi plătită cealaltă sumă de bani aferentă campionatului trecut, respectiv 1,2 milioane euro.

Acolo nu am făcut decât câteva poze, am discutat două seri la rând, după care dânsul a plecat în ţară. Eu am rămas în continuare, iar tensiunea a continuat la club în ceea ce priveşte acea sumă neonorată de primărie. Din acel moment nu s-a mai plătit niciun ban. În mare parte pentru mine a fost evident că unul dintre motive ar fi neonorarea acelei diferenţe din comision.

În ceea ce priveşte cele două deplasări în cantonament în care primarul A. a fost prezent precizez că au fost suportate de către O., dar dânsul mi-a cerut şi pentru primul şi pentru al doilea cantonament factură cu chitanţă, ca şi când ar fi plătit dânsul aceste servicii. Eu am eliberat factură şi chitanţă şi le-am trimis dlui. A.

În legătură cu suma de 100.000 de euro pe care am remis-o precizez că o parte o aveam de la BBB. şi o parte de la două persoane care se ocupă cu acordarea de împrumuturi cu dobândă şi nu aş putea să le dezvălui acestora identitatea.

Precizez că suma am schimbat-o în bancnote mari, în mod neoficial, lângă casele de schimb valutar, la "schimbaşi". Nu am nici un document pentru această sumă. Am devenit acţionar la O. cumpărând pachetul de la foştii acţionari, prin ordin de plată, plătind 27.000 de euro.

Cu BBB. am avut o relaţie de prietenie. Acesta m-a mai împrumutat şi în alte dăţi cu sume mari, de ordinul sutelor de mii de euro, de regulă pentru plata jucătorilor. În urma vreunei tranzacţii, cum ar fi vânzarea unui jucător, restituiam sumele împrumutate.

Am fost ascultat ca martor în cauza care îl vizează pe BBB. a cărei urmărire penală este instrumentată de către DIICOT.

În faţa instanţei, martorul N., audiat în şedinţa din data de 01.03.2016, a declarat următoarele:

"Cunosc faptul că fratele meu i-a dat dlui A. suma de 100.000 de euro, reprezentând comisionul stabilit de către aceştia într-unul dintre cantonamentele echipei de fotbal.

Eu nu am participat niciodată la discuţii, tot ceea ce ştiu cunosc de la fratele meu, el povestindu-mi cele întâmplate. Pe dl. A. îl ştiu de la meciurile de fotbal şi de la restaurantul "WWWW.", administrat de soţia mea, unde mai venea câteodată.

Am văzut când s-a remis suma de bani de către fratele meu dlui A.. Cunosc faptul că erau 100.000 de euro, întrucât în dimineaţa respectivă fratele meu mi i-a dat să îi număr şi erau două fişicuri de câte 100 bucăţi a câte 500 euro, în total 100.000 de euro.

Banii au fost remişi pe terasa restaurantului menţionat anterior. De faţă eram eu şi cumnata mea, numita AA..

Fratele meu i-a remis numitului A. un plic în care se aflau banii, iar acesta din urmă, i-a băgat într-o borsetă. Din câte îmi amintesc eu dl. A. s-a uitat în plic şi apoi i-a introdus în propria borsetă."

În faţa instanţei, martora AA., audiată în şedinţa din data de 01.03.2016, a declarat următoarele:

"În vara anului 2013, august- septembrie, dl. A. s-a prezentat la restaurantul "WWWW.". Eu mă aflam întâmplător la restaurant. Dl. A. frecventa des restaurantul şi îl cunoşteam. De obicei parca în acel loc.

S-a aşezat la masă pe terasă împreună cu M.. Am ieşit să îl salut şi în acel moment soţul meu a scos din buzunar un plic cu bani, a scos banii din plic şi i-a dat dlui A. Precizez că erau două fişicuri formate din bancnote de câte 500 de euro. Suma totală era de 100.000 de euro. Cunosc despre cuantumul sumei de la soţul meu, care îmi povestea de ceva timp că urmează să îi plătească dlui A.. Mi-a mai spus că au avut nişte discuţii în cantonamentul din anul 2013 referitoare la plata comisionului, în schimbul plăţilor pe care trebuia să le facă către jucători sau asociaţie."

Înalta curte, secţia penală a reţinut că aceste probatorii sunt concentrate pe aceleaşi elemente de fapt şi relatează elemente constante. Aceste declaraţii nu pot avea însă forţă probantă necondiţionată, toţi martorii fiind interesaţi în valorificarea declaraţiilor în contextul unei cauze de reducere a pedepsei de care să beneficieze intr-un alt dosar penal, în care au calitatea de inculpaţi, cu privire la acuzaţii referitoare la infracţiuni economice.

În acest context instanţa de fond a făcut referire la poziţia martorului W. care a precizat că este cercetat într-o cauză penală împreună cu fraţii N.. A fost trimis în judecată prin rechizitoriu. La momentul formulării denunţului în prezenta cauză se afla în procedura de cameră preliminară în acel dosar şi în stare de deţinere în Penitenciarul Mărgineni. A mai precizat că în faza de urmărire penală a formulat un denunţ la DIICOT Ploieşti care a fost înaintat către DNA Prahova (declaraţie din 2.03.2016). Precizări similare au făcut şi martorii N. şi M..

Declaraţiile celor trei martori conţin date mediate, adică furnizate de o unică sursă şi anume, denunţătorul. Astfel de exemplu, deşi se remite un plic cu bani, martorii cunosc de la denunţător motivul remiterii.

În ceea ce priveşte existenţa sumei de bani, instanţa de fond a constatat că actul de sesizare nu conţine trimiteri la probatorii care să susţină faptul că martorul denunţător dispunea, la momentul şi în modalitatea descrisă, de suma de bani pe care pretinde că ar fi remis-o în numerar şi în cupiura menţionată (bancnote de valori mari - 500 euro). Instanţa a evaluat acest aspect inclusiv prin solicitarea adresată martorului de a detalia persoanele implicate şi împrejurările în care a obţinut această sumă, martorul precizând că nu înţelege să arate numele celor doi "împrumutători cu camătă".

Testarea la poligraf nu este mijloc de probă apt a se corobora cu declaraţiile menţionate.

Pentru a avea forţă probantă aceste declaraţii trebuie să se coroboreze cu alte probatorii. Se constată că martorul denunţător, în declaraţia sa, face trimitere la numitului BBB., care cunoaşte date esenţiale, participând la momentele perfectării înţelegerii şi cunoscând, ex propriis sensibus, elemente utile dovedirii remiterii banilor. Acesta audiat de instanţă însă nu a susţinut cele relatate de denunţător, negând înţelegerea infracţionlă referitoare la plata comisionului, plata cheltuielilor de transport şi cazare în Turcia, remiterea sumei de bani.

În legătură cu suportarea cheltuielilor celor două deplasări în Antalya, susţinerea martorului anterior este concordantă cu cea a inculpatului potrivit căreia:

"În 2014 eu am făcut plata, iar în 2013 plata a fost făcută de către dl. BBB. prin firma YYYY., eu cerându-i să plătesc pentru acea deplasare, însă nu mi-a acceptat solicitarea, spunând că sunt invitatul său, cu ocazia zilei de naştere a acestuia (şedinţa din data de 27.01.2016). În ian.-febr. 2014 la aceeaşi invitaţie am răspuns afirmativ, punându-i însă în vedere lui N. că nu există discuţie cu privire la plata acelei deplasări, mai ales în contextul că începuse urmărirea penală in rem, adică am plătit eu. Am chitanţă şi factură emisă pentru O., întrucât aceasta a achiziţionat pachetul hotelier la acel moment şi pe numele acestuia s-a făcut plata. Fac dovada că eu am achitat banii aferenţi deplasării mele prin faptul că acea chitanţă şi factură s-au găsit la mine cu ocazia percheziţiei ...eu am dat banii dlui N., şi nu îmi amintesc să fi fost cineva de faţă. Îmi aduc aminte că parcă au fost 4.000 lei şi trebuia să Q.sc un rest de aproximativ 20 lei" (şedinţa din data de 1.03.2016).

Declaraţia martorei CC., angajată la S.C. O. SA în funcţia de casier, atestă împrejurările în care a emis în numele societăţii chitanţele referitoare la cazarea şi deplasarea în Turcia.

La rândul său martorul BB. a arătat referitor la emiterea unor facturi şi chitanţe pentru dl. A. precizez că mi-a fost cerut de către dl. M. ca acestea să fie emise de către Serviciul Contabilitate, în două rânduri, în prima parte a anului 2013 şi în prima parte a anului 2014. S-au emis facturile şi chitanţele de către Servviciul Contabilitate şi s-au remis dlui M. pentru a fi înaintate dlui. A. Ştiu din povestirile dlui M. că i s-a solicitat un comision din suma de bani pe care Primăria urma să o plătească ca premiere către O.. Personal nu am asistat şi nu am văzut nimic. Îmi amintesc că pe o factură era trecută suma de 4-500 euro şi au fost emise trei facturi. Una în anul 2013 şi două în anul 2014. În casierie la noi facturile au fost achitate de către dl. M.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că datele conţinute de declaraţiile acestor ultimi doi martori, referitoare la plata efectuată din venituri proprii de către martorul M. pentru inculpatul A. provin de la o unică sursă, denunţătorul M. (în contextul în care ambii afirmă faţă de acesta o relaţie de subordonare), astfel încât au caracter mediat şi sunt insuficiente şi ineficiente pentru dovedirea acuzaţiei.

În acest context instanţa a avut în vedere declaraţia martorului BBB. care a combătut susţinerea denunţătorului arătând că "din câte îmi amintesc cazarea (n.n. în Antalya) cred că am plătit-o eu. La data respectivă eu am împlinit vârsta de 50 de ani, era ziua mea şi am plătit eu, fiind vorba de maximum 500 de euro, o cameră pentru vreo două nopţi cât a stat. Cred că am plătit camera şi pentru dl. M., însă nu şi pentru consilierii şi ziariştii care îl însoţeau pe dl. A."

Ca urmare, instanţa de fond a reţinut că probele administrate nu sunt apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie, în favoarea inculpatului reţinându-se incidenţa principiului in dubio pro reo, ce impune soluţia de achitare, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

Din probele administrate, Înalta Curte, secţia penală a reţinut ca dovedită acuzaţia de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave

În actul de sesizare s-a reţinut, faţă de inculpatul A. că, în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi prin încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 5 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art. 14 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale a semnat contractul de cooperare din 21.01.2013 încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul privind punerea în aplicare a acestuia încheiat la 28.06.2013, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând aceste operaţiuni controlului de legalitate, regularitate şi încadrare în creditele bugetare prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 119/1999 şi a dispus plata sumei de 8.000.000 lei (în trei tranşe) către asociaţie deşi cunoştea că nu este legală, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului local cu suma respectivă, precum şi obţinerea de către Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare.

Totodată, faţă de inculpata D., s-a reţinut că, în calitate de secretar al municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu prevăzută de art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale a avizat pentru legalitate Hotărârile Consiliului Local Ploieşti nr. 466 din 20.12.2012 şi nr. 219 din 27.06.2013, prin care s-au aprobat încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul de aplicare a prevederilor contractului, hotărâri adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale (art. 36 alin. (7) lit. a) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, art. 4 alin. (3), (5), (6) şi art. 14 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale), contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu 8.000.000 lei reprezentând suma plătită de municipiul Ploieşti Asociaţiei Comunitare, precum şi la obţinerea de către aceasta din urmă a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum.

De asemenea, faţă de inculpata B., s-a reţinut că, în calitate de director executiv la Direcţia Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului (Anexa - punctele 1, 2 şi 3) a semnat rapoartele de specialitate prin care a propus Consiliului Local Ploieşti, spre aprobare, proiectele Hotărârilor nr. 466/20.12.2012 şi nr. 219/27.06.2013 privind încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi adoptarea Regulamentului de aplicare a prevederilor contractului, deşi nu erau îndeplinite condiţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale invocate în cuprinsul acestora, iar ulterior a semnat şi contractul şi regulamentul, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu 8.000.000 lei reprezentând suma plătită de municipiul Ploieşti Asociaţiei Comunitare, precum şi la obţinerea de către aceasta din urmă a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum.

Jurisprudenţă relevantă anterioară a susţinut că în cazul acuzaţiei de abuz în serviciu în formă calificată trebuie dovedite, din punct de vedere obiectiv următoarele:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu prejudiciul: cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos (de exemplu dacă semnează acte de serviciu după expirarea mandatului de director, dacă trimite un funcţionar să obţină oferte de servicii pentru propria instituţie de la firma la care lucrează prietena soţiei respectivului funcţionar, dacă ofertele de servicii depuse de mai multe firme au un caracter fictiv, fiind întocmite de directorul firmei declarată ulterior câştigătoare şi de prietena soţiei funcţionarului firmei beneficiare, dacă evaluarea ofertelor depuse pentru prestări servicii sau serviciile prestate nu se realizează, în mod constant, prin omisiunea unor funcţionari ai firmei beneficiare, deşi firma beneficiară dispunea de aparatul tehnic necesar pentru a efectua operaţiunile de evaluare menţionate, dacă sunt aprobate în mod constant plăţi pentru lucrări fictive la firma beneficiară în considerarea unor lucrări executate la locuinţele funcţionarilor firmei beneficiare şi care nu au fost plătite de aceştia fiind incluse în lucrările plătite din bani publicii etc.);

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri (de exemplu semnarea unui contract la un an de la data începerii executării contractului, omisiunea evaluării calităţii şi realităţii lucrărilor pentru care se efectuau plăţi de către beneficiar, emiterea de documente de plată pentru beneficiar în care sunt incluse lucrări realizate pentru directorii instituţiei beneficiare, încălcarea oricărei proceduri de achiziţie a bunurilor şi serviciilor, respectiv de evaluare a modului de derulare a contractelor).

c) legătura dintre prejudiciul produs şi atribuţiile de serviciu, respectiv cuantumul prejudiciului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia penală nr. 3113 din 9 decembrie 2013, dosar x/2013).

În apărare, în prezenta cauză, s-au invocat: existenţa a unui contract similar şi anterior la nivel local, respectiv continuarea raporturilor contractuale preexistente (încheiate de primarul anterior cu aceeaşi asociaţie); existenţa unor contracte similare la nivel naţional; poziţia Curţii de Conturi a României în legătură cu contracte de cooperare similare (hotărâre privind aprobarea Raportului 9/2012 al comisiei pentru aplicarea unitară a prevederilor legale aplicabilă în activitatea Curţii de Conturi); faptul că plăţile au constat doar în premieri, iar nu în plata salariilor sau altor cheltuieli, iar echipa de fotbal a plătit către primărie sume rezultate din folosirea bazei sportive aflate în administrarea sa.

Apărarea a susţinut, în esenţă, că încheierea contractului şi avansarea sumelor cu titlu de premiere din fonduri publice au fost demersuri perfect legale, iar fotbalul de performanţă este o activitate de interes public.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că, în procedura adoptării Q.i hotărâri de consiliu local a fost întocmită expunerea de motive semnată exclusiv de către primarul A. şi raportul de specialitate al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte semnat de B., prin care se propune cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L. . Raportul Comisiei de Buget Finanţe, Control, Administrarea Domeniului Public şi Privat, Studii, Strategii şi Prognoze prin care a fost avizat proiectul H.C.L. nr. 466/20.12.2012, semnat de preşedinte ZZZZ. şi secretar LLL. .

În procedura adoptării celei de a doua hotărâri de consiliu local a fost întocmită expunerea de motive semnată exclusiv de primarul A. şi raportul de specialitate comun al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte şi Direcţiei Economice, prin care s-a propus adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a prevederilor contractului de cooperare, semnat numai de către inculpata B.. În cadrul acestui raport este menţionat şi numele directorului economic fără a fi aplicată semnătura .

Raportul Comisiei pentru Învăţământ, Sănătate, Ştiinţă, Cultură, Culte, Tineret şi Sport prin care a fost avizat proiectul H.C.L. nr. 219 din 27.06.2013, a fost semnat de preşedinte HHH. şi secretar HH. şi conţine exclusiv menţiunea aviz favorabil .

Înalta Curte, secţia penală a reţinut ca fiind relevante următoarele mijloace de probă:

Înscrisurile depuse la dosar susţin modalitatea în care s-a derulat etapa scrisă, anterioară adoptării celor două hotărâri de consiliu local şi etapa punerii în executare a dispoziţiilor contractuale prin efectuarea plăţilor:

- procesul verbal al şedinţei Consiliului Local Ploieşti din 20.12.2012;

- hotărârea Consiliului Local nr. 466 din 20.12.2012 prin care s-a aprobat încheierea contractului de cooperare cu Asociaţia Comunitară "L." şi contractul de cooperare din 21.01.2013;

- hotărârea Consiliului Local Ploieşti nr. 142 din 08.04.2013 privind aprobarea bugetului local pe anul 2013 şi actele referitoare la adoptarea acesteia;

- documentele prin care Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti a justificat utilizarea sumelor primite de la Primăria Municipiului Ploieşti .

- procesul verbal al şedinţei Consiliului Local Ploieşti din 27.06.2013 şi Hotărârea Consiliului Local Ploieşti nr. 219 din 27.06.2013 prin care s-a aprobat Regulamentul de punere în aplicare a prevederilor contractului de cooperare şi Regulamentul de punere în aplicare a prevederilor contractului de cooperare încheiat la 28.06.2013, înregistrat la Primăria Municipiului Ploieşti sub numărul din 10.07.2013;

- referatele din 26.06.2013 şi din 27.06.2013 întocmite de martora DDD., director al Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti privind motivarea refuzului semnării raportului de specialitate şi dispoziţia nr. 2508/26.06.2013 emisă de primarul A. prin care a solicitat directorului economic semnarea raportului de specialitate;

- dispoziţiile din 09.07.2013 emise de primarul A. prin care a solicitat martorei EEE., şeful Serviciului Buget - Împrumuturi, semnarea regulamentului şi a ordinului de plată nr. 1590 din 09.07.2013 şi referatele din 09.07.2013 întocmite de martoră prin care a motivat refuzul semnării regulamentului şi acordării vizei de control financiar preventiv;

- dispoziţia din 09.07.2013, emisă de primar; privind efectuarea plăţii pe proprie răspundere şi referatul din 31.10.2013 întocmit de martora EEE. privind refuzul acordării vizei de control financiar preventiv pentru plata în cuantum de 1.300.000 lei din 31.10.2013;

- dispoziţia nr. 5351 din 31.10.2013, emisă de primar, privind efectuarea plăţii pe proprie răspundere şi ordinul de plată din 31.10.2013;

- documentele de plată din 09.07.2013, 31.10.2013 şi 17.12.2013, în valoare totală de 8.000.000 lei;

- adresa nr. 135 din 27.01.2014 a AAAAA. prin care se comunică faptul că urmare performanţelor sportive din anul competiţional 2012-2013, S.C. O. SA a beneficiat de suma de 3.998.759,80 lei şi adresa nr. 190 din 24.01.2014 transmisă de BBBBB. din care rezultă că S.C. O. SA a beneficiat, pentru participarea şi câştigarea Cupei României ediţia 2012/2013, de suma totală de 1.108.501, 60 lei, iar pentru participarea la cupele europene de 420.000 euro;

- fişele posturilor corespunzătoare funcţiilor deţinute în perioada 2012-2013 de către inculpata B. şi martorele DDD., EEE. .

Apărarea a invocat actele de control ale Camerei de Conturi Prahova încheiate la Primăria Municipiului Ploieşti în perioada 2010-2013 şi raportul de audit financiar din anul 2014 precum şi actele de control ale Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova .

Actele de control ale Camerei de Conturi Prahova au vizat şi activitatea desfăşurată de primarul anterior.

În acest context au fost analizate contractele de asociere cu instituţii medicale cu asociaţii caritabile de sprijinire a persoanelor asistate social .

Referitor la O. au fost evaluate la nivelul anului 2010 achiziţiile de mărci şi operaţiunile financiar contabile subsecvente (fl. 91, vol. 4).

De asemenea, a fost evaluat modul de derulare al asocierii cu O. SA Ploieşti, a fondurilor alocate de la bugetul local reţinându-se existenţa unor nereguli constând în plăţi ce exced obiectul contractului constând în salarii şi cheltuieli cu alimentaţia ori medicaţia sportivilor ori cheltuieli mai mari decât cele aferente asocierii, prejudiciul ridicându-se la cca 1.351.000 lei (fl. 118, vol. 4).

În cadrul raportului de control al Camerei de Conturi Prahova din 24 sept 2012, după validarea în funcţie a primarului A., s-a constatat că asocierea cu SC O. SA Ploieşti, în vederea finanţării şi derulării în comun de acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, a fost votată în unanimitate de consilierii locali la nivelul anului 2009 şi prelungită cu câte un an prin hotărâri de consiliu local.

Cheltuielile prevăzute în contract se refereau la cantonamente, echipamente, deplasări, salarii, medicamente, taxe FRF, organizări de meciuri şi alte cheltuieli similare (fl. 2015 şi urm. Vol. 4).

Deşi temeiul de drept era acelaşi ca în cazul contractului ce face obiectul analizei în prezenta cauză penală, raportul de constatare nu stabileşte o încălcare a textului art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

Curtea de Conturi a României, în Raportul nr. 9/2012, a dezlegat următoarele probleme astfel:

1. ...s-a invocat H.G. nr. 1447 din 28 noiembrie 2007, privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă, cap. 5, art. 25, Premii pentru sportivi - Pentru performanţele deosebite obţinute în competiţii sportive, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ministerele şi alte instituţii centrale care au în subordine structuri sportive pot acorda sportivilor, în funcţie de valoarea performanţei, de importanţa şi amploarea competiţiei, de contribuţia personală şi în limita bugetului aprobat, premii/recompense în lei şi/sau în obiecte, până la valoarea sume precizate în acelaşi act normativ, concluzionându-se în sensul că această dispoziţie legală nu este aplicabilă consiliilor judeţene.

Curtea de Conturi a arătat în continuare că art. 91 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. a); art. 97 alin. (1); art. 104 alin. (1) lit. c), alin. (4) lit. a); art. 106 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale constituie temeiul în baza căruia din rezerva bugetară constituită la dispoziţia CJ Maramureş s-a realizat premierea echipei de rugby CCCCC. Baia Mare pentru performanţa obţinută în 2010. Curtea de Conturi a mai arătat că nu a fost vorba de o premiere individuală, ci colectivă ce nu intră sub incidenţa H.G. nr. 1447/2007.

2. ... s-a arătat că Legea nr. 215/2001 şi Legea nr. 69/2000 dau dreptul la asociere, însă fondurile trebuie cheltuite potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi, chiar dacă fondurile transferate trec din sectorul bugetar în sectorul privat.

Înalta Curte, secţia penală a constatat în plus, că, la data de 27 06 2014, prin raportul de audit financiar al Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova s-a constatat că plăţile nerambursabile, efectuate în cursul anului 2013, către Asociaţia DDDDD., constând în materialele şi servicii cu caracter funcţional sunt nelegale. Această constatare a intervenit în cursul procesului penal ce a început in rem în februarie 2014, însă înainte de dobândirea calităţii de suspect a inculpatului în martie 2015.

Lipsa observării în cadrul activităţii de audit a nelegalităţii contractului de cooperare nu exclude răspunderea penală a semnatarilor contractului sau iniţiatorilor demersului.

Înscrisuri analizate anterior nu susţin integral apărarea în contextul în care se contestă însăşi posibilitatea de asociere între părţi în considerarea faptului că fotbalul de performanţă nu se circumscrie noţiunilor de acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local.

Problema legalităţii contractului în baza căruia se efectuau plăţile era antamată cu severitate de către directorul financiar, martora DDD., cel puţin la momentul adoptării regulamentului şi efectuării plăţilor, iar participanţii au cunoscut toate opoziţiile şi argumentele de drept şi au continuat demersul.

În aceste condiţii, Înalta curte, secţia penală constata că nu poate fi invocată eroarea asupra normei civile deduse din interpretarea eronată a acesteia. Eroarea asupra normei extrapenale produce consecinţa juridice numai în situaţia în care persoana nu cunoştea în momentul săvârşirii faptei existenţa unei stări, situaţii, împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei.

Astfel, martora DDD., director al Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, audiată în şedinţa din data de 22.03.2016, a relatat împrejurările în care a refuzat, în scris, să semneze Raportul comun de specialitate, arătând în referatele întocmite încălcarea dispoziţiilor legale prin finanţarea de la bugetul local a Asociaţiei comunitare, aspecte pe care le-a şi discutat cu inculpaţii din prezenta cauză:

"Am constatat în rapoartele de control sau audit ale Curţii de Conturi nereguli, prejudicii vizând mai multe contracte.

Unul dintre contracte a fost contractul de asociere încheiat cu SC O. SA.

Menţionez că la acest contract, Curtea de Conturi a stabilit nereguli şi prejudicii în fiecare an.

. . . în urma analizării contractului de cooperare încheiat în decembrie 2012, conform HCL 466 din dec. 2012, ... ţinând cont de constatările din procesele verbale ale Curţii de Conturi, am solicitat punct de vedere directorul Directorului Administraţie Publică Juridic Contencios, punctând câteva aspecte pe care le-am apreciat şi considerat ca nelegale.

Printre acestea aş menţiona faptul că respectivul contract de cooperare încheiat în data de 21.01.2013 avea printre clauze finanţarea din bugetul local cu titlu de salarii, rate contractuale, premii sau Q. jucătorilor echipei O. şi staff-ului acestei echipe. De asemenea, contractul conţinea clauză privind acordarea din bugetul local sub formă de sponsorizări pentru sprijinirea acestei echipe. ... legislaţia în domeniu privind plata salariilor şi efectuarea de sponsorizări din bugetul local, conform legii sponsorizărilor, este interzisă.

De asemenea, contractul invocă, ca bază legală, Legea nr. 273/2006 şi Legea nr. 215/2001.

Potrivit Legii 273/2006 autorităţile deliberative pot aproba încheierea de contracte de asociere între autorităţi ale administraţiei publice cu precizarea contribuţiei fiecărei autorităţi privind finanţarea. Or, în cazul de faţă, nu vorbim de o asociere între două autorităţi, nu sunt prevăzute sursele de finanţare, contribuţia fiecărei autorităţi, fiind vorba de o asociere între o autoritate şi o asociaţia, respectiv Asociaţia Comunitară "L." 2012, scopul final fiind finanţarea echipei de fotbal şi a societăţii comerciale O. SA.

Atât Legea nr. 273/2006, cât şi Legea nr. 215/2001, fac referire la asociere, respectiv cooperare pentru finanţarea unor servicii, lucrări de interes public local. Analizând legislaţia privind serviciile publice locale am apreciat că finanţarea echipei de fotbal O., respectiv a clubului privat, nu reprezintă un serviciu public de interes local, aşa cum este definită legislaţia, respectiv nu este înfiinţat organizat de către o autoritate publică şi nu are ca scop obţinerea unui criteriu de eficienţă în funcţionarea serviciului public.

În solicitarea făcută de Direcţia Juridică am făcut referire şi la aplicarea legislaţiei în domeniu privind finanţarea structurilor sportive şi mai ales am insistat pe aplicarea Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice acordate asociaţiilor nonprofit.

De asemenea, contractul sau regulamentul conţinea prevederi referitoare la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata conform normelor privind finanţele publice.

Pornind de la aceste considerente şi având dubii asupra legalităţii contractului, am solicitat punctul de vedere la care am făcut referire. Am insistat în a obţine un punct de vedere scris, revenind în nenumărate rânduri verbal, iar în cursul lunii iunie, revenind în scris în câteva rânduri.

În perioada februarie- iunie am avut discuţii, în repetate rânduri, cu subalternii, cu Juridicul, cu administratorul public al oraşului, numita TTTTT., am sunat colegii din alte primării pentru a cere un punct de vedere.

Din presa scrisă am constatat nereguli în finanţarea mai multor echipe de fotbal din ţară, cum ar fi Galaţi, Timişoara, Tulcea, Iaşi, chiar în judeţul nostru Filipeşti de Pădure. Am fost sunată chiar de viceprimarul unui oraş pentru a fi întrebată ce soluţie am găsit de finanţare a echipei de fotbal, eu la rândul meu am sunat la Primăria Iaşi, în prezenţa şefei Serviciului buget, pentru a cere lămuriri. Toate acestea le-am făcut deoarece aveam dubii privind legalitatea finanţării.

În cursul lunii iunie, la solicitarea Comisiei de buget finanţe, m-am prezentat, în prezenţa secretarului Municipiului Ploieşti şi a directorului Administraţiei Publice, Juridic Contencios, şi am adus la cunoştinţă, verbal, cele prezentate mai sus.

În nenumărate rânduri am solicitat administratorului public, doamna TTTTT., să informeze primarul despre cele prezentate şi, de regulă, mi se aducea la cunoştinţă că "nu a avut timp să discute, că nu este dl. primar, că mai avem timp". Până în cursul lunii mai sau iunie am fost chemată în cabinetul dlui primar, în prezenţa dnei secretar D., şi am prezentat, pe scurt, dubiile pe care le aveam.

Începând cu 15 iunie, ştiind că la sfârşitul lunii urma şedinţa de consiliu local, în care trebuia supus aprobării regulamentul privind punerea în aplicare a contractului de cooperare, respectiv stabilirea modalităţii de alocare de sume din bugetul local către această asociaţie, am procedat la întocmirea unui referat în care prezentam pe scurt cele expuse.

Între timp, am revenit la Serviciul Juridic, după ce primisem răspuns la email-ul din februarie 2013 pentru clarificări, întrucât nu eram încă lămurită.

În data de 26 iunie am definitivat referatul şi l-am prezentat administratorului public, doamnei Anca Agapie, după ce verbal îi spusesem că nu am să semnez raportul de specialitate la proiectul de hotărâre.

Referatul am dorit să îl înregistrez la Registratura instituţiei, însă mi-a fost refuzat acest lucru de personalul ce lucra la registratură. Personal m-am deplasat în secretariatul Primarului şi al administratorului public, şi de asemenea, mi s-a refuzat înregistrarea referatului. Am fost nevoită să-l înregistrez în registrul de corespondenţă internă, neavând altă posibilitate.

Un exemplar al referatului l-am prezentat dnei administrator public. În dimineaţa zilei de 27 iunie am primit dispoziţia primarului nr. 2508, vizată de legalitate, datată 26 iunie, prin care se dispunea semnarea raportului de specialitate aferent regulamentului.

În aceste condiţii, când deja îmi exprimasem punctul de vedere în scris, am fost nevoită să procedez la întocmirea celui de-al doilea referat, respectiv nr. 11042 din 27.06.2013, prin care făceam referire expresă la primul referat, menţionam că l-am prezentat doamnei administrator public, l-am anexat din nou la cel de-al doilea referat şi mi-am menţinut punctul de vedere privind refuzul la semnare a raportului de specialitate.

Menţionez că şi pentru acest referat mi s-a refuzat înregistrarea la Registratura instituţiei, şi am fost nevoită să îl depun în calitate de cetăţean al oraşului, fapt care rezultă chiar din aceea că are pe el CNP-ul meu, întrucât a trebuit să mă prezint cu buletinul, funcţionarii de acolo având dispoziţie să nu înregistreze referatul ... .

Menţionez că regulamentul, în baza căruia s-au făcut plăţi, nu este semnat nici în prezent de niciun reprezentant al Direcţiei economice, nu are viză de control financiar preventiv.

Refuzând semnarea raportului de specialitate, urmând a se efectua plăţile aferente acestui contract, în cursul lunilor iulie- august au fost emise două dispoziţii, prin care s-a dispus semnarea regulamentului şi a primului ordin de plată către Asociaţia "L.". Menţionez că şefa de serviciu buget contabilitate, doamna EEE., a refuzat, motivând în scris, semnarea acestuia.

Tribunalul Prahova, în sentinţa pronunţată, prin care dispune reintegrarea în funcţie, plata drepturilor salariale şi a cheltuielilor de judecată ... .

Până la votarea hotărârii nr. 466 din 20.12.2012 în care s-a aprobat alocarea sumelor de 1 milion de euro dacă echipa O. câştigă Cupa României şi 2 milioane euro dacă se clasează în Q.le 5 locuri şi 1 milion euro dacă se clasează între locurile 6-10. A fost aprobată alocarea acestei sume printr-o hotărâre de Consiliu local în luna iulie 2012. De fapt despre introducerea acestor sume arăt că în prima variantă s-a încercat printr-o modificare a contractului de asociere existent şi prin încheierea unui act adiţional la vechiul contract, dar în perioada iulie- decembrie 2012 s-a stabilit finanţarea echipei de fotbal, de fapt a SC O. prin intermediul Asociaţiei comunitare "L.".

În bugetul local pe anul 2013 a fost prevăzută suma de 8 milioane lei, din eroare şefa de Serviciu buget a prevăzut această sumă pentru O. După aprobarea bugetului am realizat, după ce ne-am uitat în buget, că de fapt finanţarea nu ajunge la SC O., ci în conturile Asociaţiei comunitare "L.", asociaţie nou înfiinţată.

După ce am constatat menţiunea din buget am insistat asupra lămuririi aspectului juridic privind aplicarea sau nu a Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile către o asociaţie nonprofit. Verbal şi în scris mi s-a răspuns că nu se aplică această prevedere. Precizez că verbal mi s-a răspuns de secretarul municipiului, întrucât a spus că vorbim despre un contract de colaborare. Directorul Direcţiei juridice împreună cu un subaltern, numitul GGG., care era sau nu şef de serviciu juridic la acel moment, nu ştiu exact, cerându-le lămuriri cu privire la modalitatea de efectuare a plăţilor mi-a spus că este foarte simplu, plătesc acele milioane de euro în contul asociaţiei şi "ce nu îmi este clarş".

De asemenea, în momentul în care am refuzat să semnez raportul de specialitate, după ce s-a prezentat în birou directorul Direcţiei juridice cu raportul semnat de către dânsa, mi-a solicitat semnarea raportului, iar eu am refuzat verbal. La puţin timp, în birou a revenit directorul Direcţiei juridice, respectiv dna B., însoţită de şefa Serviciului Relaţia consiliului local doamna EEEEE. şi mi-a solicitat în mod expres semnarea raportului, întrucât a fost trimisă de doamna secretar D. Am refuzat, le-am adus la cunoştinţă că am întocmit acele referate şi că nu voi semna.(…)"

Declaraţiile de martori, respectiv funcţionari publici şi consilieri locali, au explicat conjunctura în care au fost votate cele două hotărâri de consiliu şi au fost efectuate plăţile.

Martora EEE., şef Serviciu Buget - Împrumuturi din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, a expus motivele pentru care a refuzat semnarea Regulamentului de aplicare a Contractului de cooperare şi acordarea vizei de control financiar preventiv pe documentele de plată. "Eu i-am comunicat doamnei administrator public că nu voi semna ordinul de plată, întrucât aveam dubii asupra legalităţii contractului. Am cerut în data de 8 iulie 2013 să fiu primită de domnul primar, sens în care am făcut şi un referat în care mi-am arătat îndoielile, suspiciunile privitoare la articolele din preambulul contractului. Am convenit cu dânsul să facem o adresă către juridic prin care să solicităm confirmarea legalităţii contractului şi am primit răspuns chiar în aceeaşi zi, în sensul că este legal. A doua zi am primit dispoziţie prin care mi se solicita să semnez regulamentul şi o altă dispoziţie prin care mi se cererea să dau viză CFP pe ordinul de plată 1590 din 9 iulie. Tot în 9 iulie eu am refuzat şi am întocmit un referat pe care l-am şi înregistrat în acea zi. În data de 10 iunie am făcut adresă prin care am înştiinţat Curtea de Conturi şi Direcţia Finanţe Publice de refuzul meu. Apoi, în 31 octombrie am mai primit o dispoziţie să semnez ordinul de plată 2507 în sumă de 1.300.000 lei şi la fel am dat refuz."

Declaraţiile martorei FEE., şef Serviciu Administraţie Publică la Primăria Municipiului Ploieşti sunt relevante sub aspectul întocmirii rapoartelor de specialitate, expunerilor de motive şi proiectelor de hotărâri din 20.12.2012 şi 27.06.2013, din dispoziţia secretarului D. În faţa instanţei, martora FEE., audiată în şedinţa din data de 22.03.2016, a declarat următoarele: Referitor la prima hotărâre de consiliu, cea de cooperare cu Asociaţia "L.", înainte de şedinţa de consiliu din decembrie am fost chemată de doamna secretar D., pentru a întocmi un proiect de hotărâre privind cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L." în temeiul art. 36 alin. (7) din Lege nr. 215/2001 privind administraţia publică locală. Am întocmit draft-ul de raport de specialitate, expunerea de motive şi proiectul de hotărâre, le-am dus la verificat, am luat toate semnăturile, după care am urmat procedurile referitoare la luarea avizului din partea comisiilor Consiliului local. Acest a fost pus pe ordinea de zi. La nivelul Municipiului Ploieşti au mai fost proiecte de cooperare, m-am consultat şi cu doamna D. (…)

Dna secretar D. mi-a indicat că trebuie să fie un raport comun. Eu am dus raportul la semnat, iar dumneaei (n.n. dir fin.,dna DDD.) mi-a spus "Lasă-l aici, nu-l semnez". Eu m-am dus mai departe la doamna secretar D. şi i-am spus acest lucru..."

Martorului GGG., jurist în cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, a relatat condiţiile în care a redactat draft-ul contractului de cooperare, la solicitarea secretarului D. În faţa instanţei, martorul, audiat în şedinţa din data de 30.03.2016, a declarat următoarele:

"Precizez că sunt consilier juridic. Am fost rugat de către dna secretar D. să redactez un draft al unui contract de cooperare cu Asociaţia comunitară "L." prin modificarea şi adaptarea contractului deja existent încheiat între Mun. Ploieşti şi SC O., astfel încât să corespundă noilor solicitări ale conducerii.

În acest sens trebuiau schimbate părţile, în sensul că se înlocuia O. cu Asociaţia comunitară "L.", se modifica, perioada contractuală de la 1 an la 5 ani, iar plata trebuia să se facă condiţionat de clasarea echipei pe unul din locurile din competiţiile naţionale. De asemenea, trebuia să am în vedere şi dispoziţiile Noului C. civ., care intrase între timp în vigoare.

La redactarea acestui draft am introdus o clauză privind denunţarea unilaterală, care din câte îmi amintesc nu se regăsea în contractul anterior, şi am făcut referire la dispoziţile art. 1203 N. C. civ. ulterior redactării acestui draft, prin modificarea contractului deja existent, l-am prezentat dnei secretar pentru a-i verifica conţinutul draft-ului în sensul celor solicitate. În data de 19 decembrie acest draft era finalizat ... . Din câte îmi amintesc nu cred că ulterior au existat modificări la forma pe care am prezentat-o, ci doar modificări de titulatură, nu de conţinut, la solicitarea dnei secretar D.

Mi s-a solicitat să modific modalitatea de efectuare a plăţii, în sensul că plata se va face în funcţie de performanţe, pentru sume determinate ... . . . . . . ."

De asemenea, relevante au fost apreciate şi declaraţiile martorei ZZZ., şef Serviciu Financiar în cadrul Direcţiei Economice din Primăria Ploieşti care a refuzat semnarea contractului de cooperare, explicând motivele acestui refuz, declaraţia martorei XXX., şef Serviciu Contabilitate la Primăria Ploieşti în legătură cu acordarea vizei de control financiar preventiv pentru plata din 17.12.2013.

În ceea ce priveşte declaraţiile de martori, consilierii locali, instanţa de fond a reţinut că aceştia au susţinut faptul că încheierea contractului era de interes local şi ca urmare votul a fost dat pe criterii de oportunitate, nu au cunoscut opoziţia directorului financiar ori lipsa vizei de legalitate. (martorii HHH., III., JJJ., II., JJ., NNNN., KK., LL., MM., HH., S.C. ZZZZZ. S.R.L., S.C. AAAAAA. S.R.L., OO., QQ., RR., TT., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR. şi ale viceprimarilor TTT. şi SSS., referitor la şedinţele Consiliului Local Ploieşti din 20.12.2012 şi 27.06.2013).

Instanţa de fond a constatat, totodată, că existenţa mapelor de şedinţă, studiul documentelor ataşate de către participanţii la şedinţe, votul pe criterii de oportunitate, lipsa observării unor vicii de fond sau formă ale actelor adoptate, sunt acte proprii ale consilierilor locali, participanţi la şedinţele consiliului. Acestea nu sunt elemente utile evaluării conduitei infracţionale deduse judecăţii ce-i vizează pe funcţionarii publici, secretarul unităţii administrativ teritoriale, directorul direcţiei juridice ori pe primar, respectiv cei ce au iniţiat şi elaborat actele supuse analizei şi votului şi care vor răspunde, fiecare în parte, pentru fapta proprie. În contextul analizei declaraţiilor martori consilieri locali, instanţa de fond a analizat doar declaraţiile martorilor III. şi JJJ.

Astfel, în faţa instanţei, martora III., consilier local, audiată în şedinţa din data de 30.03.2016, a declarat următoarele:

"În legătură cu şedinţa din decembrie 2012 îmi amintesc de faptul că în acea şedinţă am fost de acord ca premierea jucătorilor să aibă loc, în contextul în care aceştia obţinuseră Cupa României.

Ştiam că la bugetul local sunt alocaţi bani pentru premierea jucătorilor şi nici eu, nici colegii mei nu am ştiut dinainte că nu există un aviz de legalitate, că este ceva ilegal.

Despre lipsa avizului de legalitate am aflat foarte târziu. Când am fost de acord ştiam că performanţa trebuie recompensată întotdeauna şi mi s-a părut normal ca sportivii să fie premiaţi... Eu am votat la cele două şedinţe de consiliu oportunitatea întrucât mi s-a părut că este oportun ca jucătorii de fotbal să fie premiaţi pentru performanţa obţinută. .

Precizez că nu am avut la dispoziţie mapă de şedinţă, numai preşedinţii de comisii beneficiază de acest drept.

În legătură cu şedinţa din 27 iunie 2013 îmi amintesc că nu am ştiut că nu există viză de legalitate şi am considerat că nu era de competenţa mea să verific existenţa acestei vize. Niciunul dintre consilieri nu a observat lipsa vizei de legalitate. Pentru şedinţa din 27 iunie am citit proiectul de hotărâre, respectiv regulamentul de aplicare şi am fost de acord cu acesta pentru transparenţă. Eu nu am înţeles să fie vreo problemă. Cunosc doar că poziţia consilierilor, în şedinţă, a fost unanimă."

Martora a mai susţinut că a luat cunoştinţă de contractul de cooperare în timpul şedinţei şi nu a cunoscut opoziţia directorului financiar.

De asemenea, în faţa instanţei, martorul JJJ., audiat în şedinţa din data de 30.03.2016, a declarat următoarele: "În ceea ce priveşte şedinţa din 20 decembrie 2012 arăt că s-a făcut convocarea legal, cu 5 zile înainte, cum prevede legea, ne-am prezentat în consiliu local şi am dezbătut proiectele respective. Nu îmi aduc aminte câte proiecte erau, de obicei sunt 40-50-60 de proiecte. Nu a fost nimic ieşit din comun sau ceva care să mă determine să am vreo reacţie la vreunul din proiecte. Totul era supus plenului şi dezbaterile, de obicei au şi o nuanţă politică. Am citit proiectul de contract, care ca şi celelalte proiecte avea actele necesare, raportul de specialitate şi expunerea de motive, pe care le-am citit şi ulterior, am votat proiectul de contract.

Referitor la şedinţa din iunie 2013 arăt că nu mi s-a părut nimic anormal, în sensul să fi fost vreo ilegalitate. Documentele sunt dezbătute din timp în comisii, iar când se ajunge în plen doar se votează. Am citit regulamentul pentru acea şedinţă. Acesta avea ataşate expunerea de motive şi raportul de specialitate. Precizez că am citit raportul de specialitate, însă nu îmi amintesc dacă acesta purta semnăturile necesare.

Privitor la opoziţia dnei DDD. arăt că nu am ştiu nimic, nu am fost anunţaţi despre această poziţie. M-am uitat pe site, unde se află foarte multe documente. Faptul că au fost ataşate expunerea de motive şi raportul de specialitate m-au făcut să nu contest legalitatea. Personal am primit mapă de şedinţă. De obicei liderii de grup au mapă ... ."

Referitor la martorii propuşi în apărare de inculpaţi (GGGG., HHHH., VVVVV., EEEE.) instanţa de fond a constatat că aceştia nu au invocat elemente utile în raport cu acuzaţiile formulate, aceştia evaluând utilitatea contractului de susţinere a fotbalului pe plan local, aspecte legate de apariţia raporturilor contractuale în timpul primarului ce îi încetase mandatul, modalitatea dezbaterii celor două proiecte de hotărâri în şedinţa Consiliului Local.

În acest context, instanţa a făcut referire şi la declaraţia martorul M., care audiat în şedinţa din data de 01.03.2016, a arătat că:

"Am luat la cunoştinţă că urma să se semneze acest contract între Primăria Mun. Ploieşti şi o asociaţie non-profit, pe care urma să o înfiinţăm într-un viitor apropiat, la îndemnul dl. BBB., în urma discuţiilor avute cu dânsul şi cu dl. A., aceasta fiind modalitatea găsită de a se plăti de către Primărie către fotbalişti sumele care ulterior au fost stabilite conform unui grafic de performanţă."

Inculpaţii, audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, nu au contestat situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, însă au considerat ca fiind legale, atât contractul de cooperare, cât şi regulamentul de funcţionare.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că aspectul referitor la lipsa atacării în instanţă a actului administrativ de către instituţia prefectului, nu produce nicio consecinţă asupra conduitei infracţionale deduse judecăţii. Nelegalitatea actului administrativ constituie un viciu de fond supus evaluării prezentei instanţe, lipsa cenzurii în contencios neputând constitui un fine de neprimire.

În acest context au fost evaluate declaraţiile martorei YYY., consilier juridic în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova - Serviciul Controlul Legalităţii, ce a efectuat verificarea legalităţii hotărârilor Consiliului Local Ploieşti ce fac obiectul cauzei, fără a observa vicii de fond. În acelaşi sens trebuie evaluate şi declaraţiile martorelor VVV. şi WWW., din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, audiate în şedinţa publică din data de 15.04.2015 în legătură cu modul de efectuare a controlului regularităţii şi legalităţii operaţiunilor pentru care s-a refuzat acordarea vizei controlului financiar preventiv propriu.

În fapt, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că la data de 12 decembrie 2012 s-a modificat statutul asociaţiei pentru a se putea încheia contractul.

La data de 18 decembrie 2012 s-a pronunţat încheierea Judecătoriei Ploieşti prin care s-a luat act de modificarea statutului Asociaţiei comunitare L., conform celor stabilite în AG a asociaţiei din 12 decembrie 2012 (fl. 71 şi urm. vol. 1 dosar urmărire penală).

La data de 19 decembrie 2012 a fost înregistrată la primărie adresa nr. 022345 prin care Asociaţia L. solicita încheierea unui contract de cooperare având drept scop susţinerea financiară pentru promovarea sportului de performanţă desfăşurat de Echipa O.

În data de 20 decembrie2012 s-a aprobat Hotărârea C.L. nr. 466/2012 privind cooperarea între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia L. 2012.

Conform procesului verbal al şedinţei, au fost prezenţi inculpatul A., în calitate de primar şi inculpata D. în calitate de secretat.

În legătură cu acest proiect nu au existat luări de poziţie.

În ceea ce priveşte funcţionarea consiliului local, în şedinţă ordinară, în art. 44 din Legea nr. 215/2001, se prevede că proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, termene ignorate de inculpaţi.

La data de 21 decembrie 2012 contractul a fost semnat de primarul A., pentru directorul Direcţiei Management Financiar Contabil, Contracte de către EEE. şi pentru directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic, Contencios, Achiziţii Publice şi Contracte de către B., iar din partea Asociaţiei Comunitare "L." de către director general, M.

Contractul a fost încheiat pentru 5 ani competiţionali, începând cu sezonul 2012 - 2013.

Conform art. 4 pct. 4 din contractul de cooperare, Municipiul Ploieşti s-a obligat să asigure din bugetul local sumele ce urmau a fi achitate jucătorilor şi staff-ului F.C. O. (antrenor, maseur, medic, asistent, kinetoterapeut, preparator fizic, manager sportiv), cu titlu de salarii, rate contractuale, premii şi/sau sponsorizări .

La data de 27 iunie 2013, a fost adoptată Hotărârea nr. 219/2013, prin care s-au aprobat Regulamentul privind punerea în aplicare a contractului de cooperare încheiat între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." şi lista jucătorilor şi staff-ului O. îndreptăţiţi a fi premiaţi. Acest demers a avut la bază expunerea de motive întocmită de primarul A. şi raportul de specialitate comun al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte şi al Direcţiei Economice, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti. Raportul de specialitate comun la proiectul de hotărâre a fost semnat doar de către B., directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte, fără a fi aplicată semnătura directorul financiar. Conform procesului verbal al şedinţei, au fost prezenţi inculpatul A., în calitate de primar şi inculpata D., în calitate de secretat. În legătură cu acest proiect au existat luări de poziţie ce nu au antamat aspecte de fond, cei doi inculpaţi prezenţi omiţând să pună în discuţie aspectele susţinute de directorul financiar şi lipsa semnăturii sale de pe raport .

Directorul Direcţiei Economice, martora DDD., a formulat un refuz de a semna acest raport de specialitate, adus la cunoştinţa primarului, secretarului şi şefului Direcţiei juridice, atât oral cât şi în scris.

Astfel, prin Referatul înregistrat cu nr. 1/2013, întocmit la data de 26.06.2013, martora a arătat că apreciază ca nelegală efectuarea de plăţi către Asociaţia Comunitară "L.", întrucât nu sunt respectate prevederile textelor de lege invocate ca temei de drept, în preambulul contractului, respectiv Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.

Martora a concluzionat în referat în sensul că:

"... prin acest contract se finanţează de la bugetul local Asociaţia Comunitară "L." fără a se respecta procedura prevăzută de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice, iar în realitate sumele de bani alocate finanţează (prin intermediul unui ONG) o societate pe acţiuni, deci care are ca scop obţinerea de profit şi care prin lege nu poate primi sponsorizări sau finanţări de la bugetul local. Există suficiente elemente pentru ca aceste nereguli de natură economico-financiară să poată fi încadrate drept infracţiuni prevăzute de legea penală" (fl. 140-141, vol. 1).

În această împrejurare, inculpatul, în calitate de primar, a emis dispoziţia nr. 2508 din 26 iunie 2013 prin care i-a solicitat martorei, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, semnarea raportului de specialitate la proiectul de hotărâre referitor la aprobarea Regulamentului privind punerea în aplicare a contractului de cooperare încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L.", invocând prevederile art. 45 din Legea 199/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

Prin referatul înregistrat sub nr. 11042 din 27 iunie 2013, martora DDD. a menţinut refuzul şi s-a opus aducerii la îndeplinire a Dispoziţiei primarului nr. 2508/2006 .

La data de 27 iunie 2013 a fost emisă Hotărârea Consiliului Local nr. 219 privind aprobarea Regulamentului, ce a fost vizată pentru legalitate de către secretarul Municipiului Ploieşti, inculpata D.

Modificările şi completările aduse prin acest Regulament prevederilor contractuale ce se referă la plata unor sume de bani jucătorilor şi staff-ului F.C. O. cu titlu de premiere, în condiţiile în care SC F.C. O. SA face dovada că nu are datorii la municipiul Ploieşti sau la societăţi comerciale la care Municipiul are o participaţie care îi asigură controlul, conform O.U.G. nr. 109/2011.

Regulamentul a fost încheiat la 28 iunie 2013 şi înregistrat la Primăria Municipiul Ploieşti sub numărul 11742 din 10 iulie 2013.

La data de 09 iulie 2013, primarul A. a emis dispoziţia nr. 3219 prin care a solicitat şefului Serviciului Buget - Împrumuturi (din cadrul Direcţiei Economice) - EEE. semnarea Regulamentului privind punerea în aplicare a contractului de cooperare din 21.01.2013.

Martora EEE. a refuzat semnarea regulamentului, întocmind în acest sens referatul înregistrat la Municipiul Ploieşti cu nr. x din 09.07.2013, în care a invocat, ca şi directorul economic DDD., caracterul nelegal al contractului de cooperare.

Regulamentul a fost semnat din partea municipiului Ploieşti de către primarul A. şi directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte, B., iar din partea Asociaţiei Comunitare "L." de directorul general M.

Ignorarea termenelor şi procedurii de adoptare a hotărârilor de consiliu local, prevăzute de Legea nr. 215/2001, au creat premisele sau cadrul propice atingerii scopului infracţional, prin votarea facilă a celor două proiecte.

La aceeaşi dată, 09 iulie 2013, primarul a mai emis o dispoziţie prin care îi solicita martorei EEE. semnarea ordinului de plată din 09.07.2013 către Asociaţia Comunitară, în valoare de 5.000.000 lei, martora refuzând semnarea şi acordarea vizei de control financiar preventiv (referatul nr. 11715 din 9 iulie 2013, f. 166, vol. 1).

În aceste condiţii prin dispoziţia nr. 3222 din 09 iulie 2013, primarul a efectuat pe proprie răspundere plata şi a hotărât semnarea ordinului de plată de către administratorul public al municipiului Ploieşti, martora TTTTT.. (fl. 150, 151, vol. 1).

La data de 31 octombrie 2013, în condiţiile unui nou refuz de acordare a vizei de control financiar preventiv de către martora EEE. (referatul nr. 18388 din 31 octombrie 2013, fl. 153, vol. 1; referatul nr. 18400 din 31.10.2013, f. 155, vol. 1), primarul şi-a asumat prin dispoziţia nr. 5351 din aceeaşi dată efectuarea pe proprie răspundere a plăţii de 1.300.000 lei către Asociaţia Comunitară, semnând personal ordinul de plată nr. 2507 din 31.10.2013 .

La data de 17 decembrie 2013 s-a mai realizat o plată către Asociaţie în cuantum de 1.700.000 lei, pentru care au fost întocmite documentele prevăzute de Ordinul MFP nr. 1792/2002 (angajament bugetar individual, propunere de angajare a unei cheltuieli şi ordonanţare de plată), vizate pentru control financiar preventiv propriu de către XXX., persoană care nu avea decizie de împuternicire cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din O.G. nr. 119/1999.

În total, în anul 2013, Municipiul Ploieşti a virat către Asociaţia Comunitară "L.", în baza contractului nr. x din 21.01.2013, suma de 8.000.000 lei (cca 1,814.059 euro, la un curs de 4,41) cu OP 1590 din 11.07.2013 - 5.000.000 lei; cu OP 2507 din 31.10.2013 - 1.300.000 lei şi respectiv cu OP 2928/17.12.2013 - 1.700.000 lei.

Văzând consideraţiile anterioare, instanţa de fond a conchis în sensul că aceste plăţi s-au realizat fără a exista o bază legală.

Astfel, conform art. 14 din Legea finanţelor publice locale, cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale. Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

Plăţile realizate din fondurile primăriei au fost în sumă totală de 8.000.000 lei. Astfel, conform adresei nr. 135 din 27 ian. 2014 a AAAAA., urmare a performanţelor sportive în anul competiţional 2012-2013, SC O. SA a beneficiat de suma de 3.998.759,80 lei, iar conform adresei 190 din 24 ian. 2014, pentru câştigarea cupei României 2012/2013 a beneficiat de suma totală de 1.108.501,60 lei (cca. 257.790 euro . De asemenea, Q. pentru performanţă au primit şi cei care nu erau îndrituiţi potrivit contractelor încheiate personal cu asociaţia (medic, preparator fizic, maseur).

În acest context, instanţa de fond reţine că, potrivit adresei nr. 427/08 ianuarie 2014, Municipiului Ploieşti, la data de 31 decembrie 2013, înregistra plăţi restante în sumă totală de 16.294.726 lei, în condiţiile în care în anul 2013 achitase 8.000.000 lei Asociaţiei Comunitare "L.".

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) din C. pen. şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţiei, dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În ceea ce priveşte atribuţiile specifice funcţiei, determinate prin acte normative cu putere de lege, ignorate de inculpaţi, Înalta Curte, secţia penală a constat că: potrivit art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001, republicată (Legea administraţiei publice locale), primarul îndeplineşte atribuţii referitoare la bugetul local şi exercită funcţia de ordonator principal de credite.

Aceste dispoziţii se completează cu cele prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, aprobată prin Legea nr. 301 din 17 mai 2002 şi republicată, potrivit cărora persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de control financiar preventiv propriu.

În ceea ce priveşte încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de secretar al municipiului, Înalta Curte, secţia penală a constatat că, potrivit art. 117 din Legea nr. 215/2001, secretarul unităţii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii: avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect; asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactează hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor de specialitate ale acestuia;

În ceea ce priveşte încălcarea atribuţiilor specifice funcţiei de director al direcţiei de specialitate - juridică contencios, achiziţii publice Înalta Curte, secţia penală a reţinut ce premisă esenţială pregătirea juridică a inculpatei B., faptul că aceasta coordona activitatea compartimentului juridic cel care trebuia să evalueze condiţiile de legalitate ale contractelor încheiate.

Aceasta avea ca atribuţie specifică şi acordarea de consultanţă juridică celorlalte compartimente din cadrul instituţiei, formulând răspunsuri la referatele adresate. În acest context trebuie evaluată respectarea dispoziţiilor Legii nr. 215/2001. Potrivit art. 36 alin. (2) lit. e) şi alin. (7) din Legea nr. 215/2001, republicată (Legea administraţiei publice locale), Consiliul local exercită atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern. În exercitarea acestor atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut faptul că directorul direcţiei financiare, ca şi alţi funcţionari din cadrul aceleiaşi direcţii (martora EEE.) au susţinut constant lipsa de legalitate a contractului şi a plăţilor efectuate în baza acestuia, aspecte ignorate de întreaga conducere a instituţiei, fără existenţa niciunui minim demers de evaluare a celor relevate şi în contextul în care le incumba obligaţia de bună gestiune a fondurilor publice.

De asemenea, Înalta Curte, secţia penală a constatat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului. Aceste atribuţii au fost ignorate creând premisele votării facile a proiectelor.

În ceea ce priveşte apărarea referitoare la faptul că fotbalul de performanţă este o activitate de interes public, astfel încât ar fi îndeplinite exigenţele art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001, Înalta Curte, secţia penală, a constatat că argumentul este ineficient în considerarea faptului că nu se circumscrie noţiunilor de proiecte, serviciu, lucrare sau acţiune de interes public.

În plus, contractul de cooperare sau asociere cu o persoană juridică trebuie să aibă ca obiect finanţarea sau realizarea în comun de acţiuni de interes public local. În realitate nu s-au finanţat acţiuni de interes public local, ci s-au premiat sportivi pentru performanţele obţinute.

Sportul de performanţă nu se substituie noţiunilor de proiecte, serviciu, lucrare sau acţiune de interes public, chiar dacă se înregistrează un larg interes în acest domeniu.

Astfel, potrivit Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, sportul este o activitate de interes naţional sprijinită de stat. Bugetul anual al unei structuri sportive poate cuprinde, la partea de venituri, după caz:

a) venituri proprii, precum şi sume destinate finanţării unor programe sportive de utilitate publică;

b) sume acordate de organele administraţiei publice centrale şi locale pentru finanţarea pe bază de programe a structurilor sportive de drept privat, fără scop lucrativ, de utilitate publică;

c) alocaţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, acordate structurilor sportive de drept public de organele administraţiei publice centrale sau locale;

d) alte surse (art. 67 alin. 3).

Asociaţia Comunitară "L." nu este persoană juridică de interes public, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, în vigoare la data săvârşirii faptelor (recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului). Dispoziţia legală se regăseşte în prezent în art. 191 C. civ., persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege.

Din actele constitutive ale Asociaţiei comunitare "L." Ploieşti a rezultat că aceasta este persoană juridică română, de drept privat, fără scop patrimonial, fără a fi însă înregistrată ca fiind de utilitate publică, având ca obiect de activitate sprijinirea SC O. Ploieşti în vederea dezvoltării sportului de performanţă. Asociaţia putea obţine, în anumite condiţii, finanţări nerambursabile de la bugetul local.

Potrivit art. 69 din acelaşi act normativ structurile sportive pot beneficia de încheierea de contracte cu autorităţile locale şi finanţare de la nivel local. Art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului prevede că structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive, ori Asociaţia Comunitară nu a fost constituită în scopul organizării şi administrării unei activităţi sportive, nu are drept obiectiv practicarea uneia sau mai multor discipline sportive de către membrii ei şi participarea la activităţile şi competiţiile sportive.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 350/2005, pentru a putea participa la procedura privind atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie să fie persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial - asociaţii ori fundaţii constituite conform legii - sau culte religioase recunoscute conform legii. Prevederile acestei legi se aplică pentru atribuirea oricărui contract de finanţare nerambursabilă din fondurile publice.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, secţia penală a reţinut că în cauză au fost probate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu:

- încheierea unui contract de plată a unor Q. pentru performanţă din fonduri publice aflate la dispoziţia unităţii administrativ teritoriale prin încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la finanţările nerambursabile din fonduri publice în vederea desfăşurării de către persoana juridică a unor activităţi nonprofit de interes general (art. 3 şi urm. din Legea nr. 350/2005) şi prin încălcarea atribuţiilor prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, secretarul şi directorului direcţiei juridice a unităţii administrativ teritoriale (art. 117 alin. (1) lit. a), 36 alin. (7) lit. a) Legea nr. 215/2001) şi primar (art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001; 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999; art. 14 alin. (3) Legea nr. 273/2006) şi în lipsa raportului de resort respectiv cel întocmit de direcţia financiară (art. 44 Legea nr. 215/2001).

- neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege (art. 3 Legea nr. 350/2005), referitoare la beneficiarul contractului, respectiv persoană juridică fără scop patrimonial şi de utilitate publică.

În baza contractului şi regulamentului şi în condiţiile refuzului de acordare de viză de control financiar preventiv, s-a plătit suma totală de 8.000.000 lei, prin asumarea plăţii de către primar, către asociaţie, pentru ca aceasta să o vireze cu titlu de Q. în contul sportivilor şi staff-ului echipei, aceasta constituindu-se prejudiciu la bugetul local, prin asumarea plăţii de către primar.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrat este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să conducă la angajarea răspunderii penale.

În drept, faptele inculpaţilor, A., D. şi B. care, în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, secretar al municipiului Ploieşti şi director executiv la Direcţia Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, prevăzute de dispoziţiile legale evaluate şi precizate anterior şi printr-o pluralitate de acte de executare au determinat votarea proiectelor de hotărâri ale consiliului local, semnarea contractul de cooperare nr. 1456/21.01.2013 încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul privind punerea în aplicare a acestuia încheiat la 28.06.2013, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând aceste operaţiuni controlului de legalitate, regularitate, contract în baza căruia s-a plătit în mod nelegal de la bugetul local suma totală de 8.000.000 lei către persoana juridică ce, din punct de vedere legal nu putea fi beneficiara plăţii, demersuri ce au avut ca rezultat prejudicierea bugetului local cu suma respectivă, întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior.

Înalta Curte, secţia penală a reţinut că din perspectiva laturii subiective inculpaţii şi-au conjugat eforturile în vederea atingerii scopului infracţional printr-o multitudine de acţiuni ce demonstrează existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe.

Aplicarea legii penale mai favorabile

În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a constatat că acestea nu au fost modificate de la data săvârşirii faptei şi până la acest moment, drept urmare, cu privire la aceste norme legea nouă nu poate retroactiva deoarece nu are un caracter mai favorabil.

Potrivit textelor din Legea nr. 78/2000, astfel cum acestea erau reglementate la momentul săvârşirii faptelor: art. 12- sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană; art. 13, fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

La data judecăţii textele incidente aveau următoarea reglementare:

art. 12- sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;

art. 13- fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Prin urmare, s-a concluzionat că analiza cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile este utilă numai în raport cu infracţiunile de abuz în serviciu şi luare de mită.

Pentru a compara cele două legi, instanţa a analizat consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Infracţiunea de abuz în serviciu

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

În cazul abuzului în serviciu în formă calificată, dacă fapta a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani (art. 2481 raportat la art. 146 C. pen. din 1969).

În cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, potrivit art. 74 alin. (2), (76) alin. (2), (41) alin. (2) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, sunt de la 1an şi 8 luni până la 5 ani închisoare.

La data judecăţii, art. 132 din Legea nr. 78/2000 avea următoarea reglementare: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime, iar potrivit art. 297 C. pen., fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Potrivit art. 309 din C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 din C. pen. au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Ca urmare, limitele de pedeapsă incidente pentru infracţiunea de abuz în serviciu, potrivit legii actuale, sunt de la 3 la 10 ani şi 6 luni închisoare.

În cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, potrivit art. 75 alin. (2), (76) alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de abuz în serviciu sunt de la 2 ani până la 6 ani şi 10 luni închisoare.

Infracţiunea de luare de mită

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori Q.şte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din C. pen., de dare de mită - prevăzută la art. 255 din C. pen., de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din C. pen. şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din C. pen. se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Potrivit art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969 în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează: c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni.

În cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, potrivit art. 74 alin. (2), (76) lit. c) C. pen. din 1969, limitele de pedeapsă, pentru infracţiunea de luare de mită sunt de la 3 luni până la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare la data judecăţii, fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori Q.şte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

În cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, potrivit art. 75 alin. (2), art. 76 alin. (1) din C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de luare de mită sunt de la 2 ani până la 6 ani şi 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante, sfera acestora în contextul actualei reglementări a fost restrâns, ca şi limita până la care se poate reduce pedeapsa. Astfel, aspectele ce puteau fi evaluate din perspectiva circumstanţelor personale scapă în prezent reglementării. În cauză însă relevante sunt şi împrejurările legate de faptă care diminuează gravitatea infracţiunii şi care pot fi valorificate în contextul circumstanţelor atenuante judiciare (art. 75 alin. (2) lit. b) teza I C. pen.).

Înalta Curte, secţia penală a avut în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din C. pen. în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit cărora, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Drept urmare, principiul activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 din C. pen. anterior, dar şi de art. 3 din C. pen. în vigoare, are ca excepţii retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 mai sus menţionat, este incidentă în situaţii tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naştere raportul juridic penal de conflict şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În cauză, după comiterea infracţiunii şi înainte de sesizarea instanţei la data de 25.05.2015, a intrat în vigoare Noul C. pen., iar ulterior Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405/2016 (referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu).

Compararea efectelor legilor succesive a condus la concluzia că nu există elemente de natură să atragă aplicarea retroactivă a legii noi ( C. pen.), dat fiind că nici condiţiile de incriminare şi nici limitele de pedeapsă din codul în vigoare nu au un caracter mai favorabil. Efectele deciziei Curţii Constituţionale asupra condiţiilor de incriminare au fost analizate anterior în secţiunea destinată infracţiunii de abuz în serviciu.

Orientarea instanţei către jumătatea intervalului şi stabilirea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi orientarea către maximul prevăzut de lege şi stabilirea unei pedepse în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de luare de mită, în condiţiile pluralităţii infracţionale, pentru inculpatul A., a justificat alegerea legii anterioare ca fiind mai favorabilă.

De asemenea, în cazul tratamentului pluralităţi infracţionale nu este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsă, ca în cazul art. 39 din C. pen., din actuala reglementare.

În cazul unei infracţiuni unice, cum este situaţia inculpatelor B. şi D., caracterul de favoare al legii vechi este dat şi de modalitatea de executare care nu prevede în cazul suspendării pedepsei sub supraveghere obligaţia de a presta muncă în favoarea colectivităţii, iar expirarea termenului de încercare, fără incidenţa anulării ori revocării modalităţii de executare, generează reabilitarea de drept.

În ceea ce priveşte conţinutul pedepselor accesorii şi complementare, legea anterioară este mai favorabilă întrucât sfera drepturilor al căror exerciţiu se poate restrânge este mai redus.

Individualizarea pedepselor principale

Reţinerea C. pen. din 1969 ca fiind lege penală mai favorabilă impune aplicarea sa în mod global, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014.

Prin urmare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969, gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen al tuturor circumstanţelor reale, specifice faptei, şi personale, legate de inculpat.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din C. pen. din 1969, sau a altora asemănătoare, generează posibilitatea pentru instanţa de judecată de a le evalua ca circumstanţe atenuante şi, în consecinţă, să reducă pedeapsa principală.

În cadrul acestui demers instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit faptele, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi este lăsată la aprecierea acesteia.

Înalta Curte, secţia penală a constatat că se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din C. pen. din 1969 şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, datorită unui gradului specific de pericol social al infracţiunilor săvârşite. Gravitatea şi pericolul social al infracţiunilor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuie bine evaluate de instanţă în alegerea pedepsei, a cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare.

Astfel instanţa a evaluat numărul şi amploarea actelor de executare, existenţa unor contribuţii conjugate fără de care nu s-ar fi putut obţine rezultatul infracţional, urmările produse sau nivelul folosului injust obţinut.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că în cauză toate aceste criterii justifică reţinerea unui pericol concret ridicat pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi luare de mită, cu următoarele particularităţi:

În cazul infracţiunii de abuz în serviciu a fost subliniat, în contextul circumstanţelor personale, faptul că a existat o situaţie similară preexistentă la nivelul aceleiaşi primării, respectiv un contract având clauze similare, încheiat de anteriorul primar cu antecesorul asociaţiei, inculpaţii continuând raporturile contractuale prin încheierea noului contract.

De asemenea, inculpaţii au realizat, anterior încheierii contractului şi până la adoptarea regulamentului, demersuri legate de obţinerea punctului de vedere al Curţii de Conturi faţă de legalitatea acestor acte.

Toate acestea reprezintă, în opinia instanţei de fond circumstanţe personale favorabile apte a genera incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969.

În cazul infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept), a fost avut în vedere natura bunurilor primite (lucrări de tâmplărie), valoarea neachitată de cca 11.000 lei din totalul lucrării de 79.000, ce se constituie în folos injust, dar şi aceea că iniţiativa infracţională a aparţinut atât inculpatului cât şi denunţătorului, în egală măsură.

Toate acestea reprezintă, în opinia instanţei de fond circumstanţe ce sunt au generat incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu consecinţa coborârii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În cazul infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, instanţa de fond a reţinut că demersul infracţional ori iniţiativa a aparţinut, în egală măsură, inculpatului A., martorilor denunţători ce doreau promovarea propriilor intereselor de natură economico-financiară, după alegerea inculpatului în funcţia de primar.

În plus, iniţiativa a vizat distribuirea unor bunuri cu valoare economică redusă către alegători (martori W., Y. audiaţi în datele de 02.03.2016 şi 08.03.2016). Aceste aspecte ce susţin concluzia unui pericol concret mai redus au fost evaluate ca circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.

În cazul infracţiunii de efectuare de operaţiuni comerciale ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia instanţa a avut în vedere natura foloaselor obţinute, amintind în acest sens numai actul ce vizează cumpărarea de către inculpat, prin intermediul societăţii P., a locuinţei martorului DD., scopul demersului fiind, pe lângă sporirea patrimoniului societăţi şi ajutorarea dezinteresată a acestuia din urmă într-o peroadă extrem de dificilă din perspectivă financiară şi locativă (martori GG. şi DD., audiaţi în datele de 4.03 şi 2.03.2016).

Acest demers, privit izolat, nu putea genera soluţia de condamnare însă, nu a fost singurul act de executare, ci a fost integrat în alte acte dovedite.

Pluralitatea actelor de executare indică interesul inculpatului în continuarea unor acte de comerţ preexistente alegerii sale în calitate de primar şi implicarea sa constantă în raport cu activitatea economică derulată de societăţile vizate. Totuşi, ansamblul acestor circumstanţe au foat evaluate ca circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.

În concluzie, pentru toate infracţiunile pentru care sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii penale, pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimul special, în condiţiile art. 76 lit. d) din C. pen. din 1969.

Circumstanţele prezentei cauze au determinat o soluţie diferită pe aspectul individualizării cuantumului de pedeapsă, faţă de aceea din sentinţa nr. 935 din 04 decembrie 2012, dosar nr. x/2014, în care soluţia de condamnare la 2 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii de către o persoană cu funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, a fost generată de nivelul folosul injust 485.500 lei (cca. 100.000 euro) şi de implicarea în demersul ilicit a unei instituţii a statului. Astfel, în acea cauză, instanţa a arătat: rezultatul demersului ilegal, respectiv o cantitate importantă de bunuri cu o valoare mare (doar valoarea puilor congelaţi, fără calcularea valorii transportului sau a depozitării, depăşea 100.000 euro), modalitatea prin care a fost implicată într-un demers ilegal, la cererea inculpatului, o instituţie a statului (solicitările adresate unui comisar şef al Gărzii financiare de a asigura siguranţa transportului bunurilor respective prin doi comisari ai Gărzii care au escortat camionul cu pui congelaţi), atragerea unui număr mare de persoane într-o acţiune ilegală (toţi cei care au participat la discuţiile de la hotel Peştera privind împărţirea bunurilor şi toţi cei care au luat sacii cu pui congelaţi din curtea martorului FFFEE. şi i-au împărţit în localităţile rurale), de natură să inducă ideea că poziţia inculpatului îl situa, atât pe el cât şi pe cei care îi erau alături, deasupra legii. În prezenta cauză, deşi folosul injust cumulat şi dovedit este inferior ca valoare, pluralitatea infracţională a condus instanţa la o pedeapsă rezultantă uşor sporită (3 ani închisoare).

Circumstanţele prezentei cauze au determint o soluţie mai severă în ceea ce priveşte modalitatea de executare în cazul inculpatul A. faţă de cauzele anterior soluţionate la nivelul instanţei supreme cu privire la acelaşi tip de acuzaţii, datorită tratamentului sancţionator al pluralităţii, pedeapsa rezultantă şi modalitatea de executare fiind dictate, în prezenta cauză, de sancţiunea cea mai severă stabilită pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

Individualizarea pedepselor accesorii şi complementare

Activitatea infracţională desfăşurată, pentru care au fost pronunţate soluţii de condamnare, au evidenţiat o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel încât instanţa a aplicat, faţă de toţi inculpaţii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) din C. pen. din 1969, în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior.

Faţă de inculpatul A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi luare de mită, au fost aplicate în plus pedepse complementare, în acelaşi conţinut cu pedepsele accesorii, pe o perioada determinată. Instanţa a considerat că săvârşirea faptelor din calitatea de primar şi în legătură cu aceasta şi pluralitatea infracţională, justifică aplicarea deopotrivă a pedepselor complementare şi accesorii.

Individualizarea modalităţii de executare

Potrivit art. 81 C. pen. din 1969, referitor la condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, în cazul pluralităţii infracţionale; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 din Codul penale apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen. din 1969, condiţiile acordării se menţin în linii generale, însă cuantumul pedepsei rezultante nu poate depăşi 3 ani.

Potrivit 86 şi 866 din C. pen. din 1969 dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei, el este reabilitat de drept.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, pentru inculpatul A., Înalta Curte, secţia penală a exclus suspendarea condiţionată în considerarea cuantumului pedepsei rezultante. În ceea ce priveşte suspendarea sub supraveghere, instanţa de fond a considerat că următoare elemente de individualizare: iniţiativa infracţională în cazul infracţiunii de abuz în serviciu ce i-a aparţinut, rezultatul demersului ilegal, respectiv un prejudiciu ridicat (8.000.000.lei, reprezentând cca 1.860.465 euro) şi neacoperit voluntar, insistenţa în consumarea infracţiunii şi atragerea în activitatea infracţională a altor funcţionari publici (lucrători din cadrul primăriei, faţă de care avea un ascendent, putea solicita acţiunea disciplinară, ca în cazul martorei DDD.), perseverenţa infracţională în contextul opoziţiei manifeste a directorului financiar, justifică acea concluzie a unei periculozităţi sporite a inculpatului A. în raport cu coinculpaţii care deşi, au contribuit indubitabil şi efectiv, nu au avut iniţiativa de demersului.

În cea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de fond a reţinut că aceasta este mai severă în prezenta cauză faţă de cea în care a fost pronunţată decizia penală nr. 3113 din 9 decembrie 2014 (dosar nr. x/2013). Astfel, în cauza anterioară instanţa a reţinut că sancţiunile aplicate şi modalităţile de executare sunt influenţate de durata procedurilor, care depăşeau un termen rezonabil. Chiar dacă dosarul a presupus trimiterea în judecată a unui număr mare de persoane acuzate, durata de 11 ani de la data Q.lor acte materiale ale faptelor pentru care s-au formulat acuzaţii şi până la pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu este justificată. În consecinţă, la individualizarea sancţiunilor şi a modalităţii de executare instanţa de recurs a avut în vedere durata totală a procedurilor de 11 ani de la data Q.lor acte din prezenta cauză şi a pronunţat, în considerarea încălcării duratei rezonabile, sancţiuni sub minimul prevăzut de lege, reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de C. pen. anterior în art. 74 alin. (2) C. pen. Având în vedere că de la data faptelor şi până la momentul pronunţării nu au mai fost comise alte infracţiuni de către cei acuzaţi, instanţa a aplicat sancţiuni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în considerarea recunoaşterii faptei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare faţă de inculpatele D. şi B., în baza art. 861 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., instanţa de fond a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata unor termene de încercare de câte 5 (cinci) ani, stabilite în condiţiile prevăzute de art. 862C. pen. anterior.

În baza art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatele trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Prahova;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A fost atrasă atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen. anterior.

Calitatea de persoană vătămată şi constituirea de parte civilă

Persoana vătămată, conform art. 79 C. proc. pen., subiect procesual principal, este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. Calitatea de persoană vătămată se dobândeşte în mod automat ca un derivat al calităţii de subiect al raportului de drept substanţial (de conflict). Partea vătămată a ales să exercite acţiunea civilă în cadrul procesului penal. În raport cu infracţiunea de abuz în serviciu, calitate de parte civilă îl are Consiliul Local al municipiului Ploieşti. Acesta s-a constituit parte civilă, încă din faza de urmărire penală cu suma de 8.000.000 lei, reprezentând plăţi efectuate în baza contractului de cooperare.

În temeiul art. 1382 C. civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat. Ca urmare, participaţia penală, respectiv contribuţiile conjugate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, generează o răspundere civilă solidară.

În temeiul art. 1383 C. civ., între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. Înalta Curte, secţia penală, în ceea ce priveşte întinderea obligaţiei de dezdăunare, văzând contribuţia determinantă a inculpatului A., la iniţierea şi continuarea activităţii infracţionale a apreciat că sarcina reparaţiei îi revine în proporţie de 50%.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale

În ceea ce priveşte infracţiunile de pericol, respectiv infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite şi infracţiunea de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite instanţa de fond a constatat imposibilitatea confiscării folosului infracţional obţinut.

Infracţiunile prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 78/2000 sunt infracţiuni de pericol, consumarea acestora nefiind legată de producerea unei consecinţe materiale. Atunci când în urma operaţiunilor financiare ori folosirii influenţei se dobândesc bunuri, dacă nu sunt restituire persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, bunurile respective ar trebui confiscate. Atunci când bunurile nu se mai găsesc, se confiscă bani până la concurenţa valorii acestora.

Pentru ca bunurile să poată fi confiscate nu este suficientă întrunirea exigenţelor art. 118 alin. (5) C. pen., ci trebuie respectate şi parcurse şi o serie de garanţii procedurale. Orice cerere în cursul procesului penal trebuie să facă obiectul unei dezbateri orale şi contradictorii. Astfel acuzarea trebuie să solicite şi să susţină cererea, iar apărarea să-şi exprime punctul de vedere în raport cu această solicitare distinctă şi să poată administra probatorii. Or, în cauză, a reţinut instanţa de fond, nici prin actul de sesizare şi nici oral, în dezbateri, nu s-a solicitat confiscarea produsului infracţional în cazul acestor infracţiuni distincte. Cererea de confiscare a vizat exclusiv ipoteza infracţiunii de luare de mită.

În consecinţă, în temeiul art. 118 alin. (5) C. pen. din 1969, au fost confiscate numai foloasele obţinute de inculpatul A. din săvârşirea infracţiunii de luare de mită pentru care s-a pronunţat soluţia condamnării (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept), cerere a acuzării cunoscută de părţi şi dezbătută în cursul procesului penal, faţă de care inculpatul a putut să-şi valorifice apărarea.

Ca urmare, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 118 şi art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., instanţa a confiscat de la inculpatul A. suma de 59.161 lei, reprezentând folos injust.

Măsura asiguratorie

Instanţa, văzând soluţia pe latura civilă şi obligaţia acoperirii prejudiciului produs prin infracţiunea de abuz în serviciu, a menţinut sechestrul asigurător instituit în cauză prin ordonanţa nr. 7/P/2014 din 01.04.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor:

1. A.

- cota de 1/2 din imobilul compus din apartamentul nr. 9, cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti - Târgovişte, nr. 22B, bl. 2, sc. B, parter Sector 1, compus din 3 camere, dependinţe cu o suprafaţă utilă de 85,30 mp, precum şi terasa cu o suprafaţă de 5,10 mp, împreună cu cota parte indiviză din părţile comune şi cu terenul în suprafaţă de 51,09 mp, rezultată din acte, respectiv 50,97 mp rezultată din măsurători, înscris în cartea funciară nr. 59976 Sector 1 Bucureşti, nr. cadastral x, precum şi cota parte indiviză de 1,3629 mp din terenul în suprafaţă totală de 11.246, 60 mp reprezentând drum de trecere, intabulat în cartea funciară sub nr. 48554 Bucureşti, Sector 1, cu număr cadastral x,

- cota de 1/2 din imobilul situat în municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Târgovişte, nr. 22L, Sector 1, compus din teren (lotul nr. 7), în suprafaţă totală de 428,08 mp şi construcţia edificată pe acesta, în regim de construite P+E, în suprafaţă construită la sol de 86,20 mp, înscris în cartea funciară 48467, nr. cadastral x, având la parter: living, dining, bucătărie, cămară, centrală termică, baie, hol, în suprafaţă utilă de 62,75 mp, două terase - 78,08 mp, iar la etaj: trei dormitoare, hol, două băi, în suprafaţă utilă de 63,93 mp, terasă, în suprafaţă totală de 68,95 mp, până la concurenţa sumei de 8.059.161 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu şi obiectul infracţiunii de luare de mită.

2. D.

- apartamentul nr. 5 situat în municipiul Ploieşti, Aleea Paraşutiştilor nr. 1, judeţul Prahova, compus din trei camere de locuit şi dependinţe, având suprafaţa utilă de 56,56 mp, balcon în suprafaţă de 3,08 mp, precum şi cota indiviză de 2,54 % din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, împreună cu terenul aferent în suprafaţă indiviză de 15,23 mp Apartamentul şi terenul aferent acestuia au numere cadastrale provizorii x/134D; A;5 şi respectiv y, achiziţionat la preţul de 22.500 euro şi având o valoare de impunere de 153.907 lei.

- autoturism marca F., cu numărul de înmatriculare x, culoare verde, an fabricaţie 2006, seria motor x, serie şasiu G., achiziţionat în anul 2009 la preţul de 6600 lei.

- autoturism marca H., cu numărul de înmatriculare x, culoare albă, an fabricaţie 2004, serie motor x, serie şasiu I., până la concurenţa sumei de 8.000.000 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

3. B.

- cota de 1/2 din autoturismul marca J. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, serie motor x, serie şasiu K., până la concurenţa sumei de 8.000.000 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al municipiului Ploieşti prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

În cauză, a reţinut instanţa de fond, inculpatul A. a fost reţinut la data de 3 martie 2015 şi ulterior arestat preventiv în perioada 4 martie 2015 până la data de 13 august 2015, durată totală care a fost dedusă din pedeapsa rezultantă, conform art. 88 C. pen. din 1969.

Cheltuielile judiciare

În baza art. 274 alin. (1) şi 275 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare cuprind sumele menţionate în cuprinsul rechizitoriului, pentru faza de urmărire penală şi cheltuielile din faza judecăţii, determinate pentru fiecare inculpat în funcţie de culpele procesuale individuale. Întinderea culpei procesuale şi implicit întinderea obligaţiei de plată a fost stablilită în funcţie de soluţiile de condamnare şi amploarea cercetării în raport cu aceste infracţiuni.

În actul de sesizare s-au evaluat cheltuielile judiciare pentru faza de urmărire penală la suma de 10.000 lei din care s-a stabilit că 5.000 lei urmează a fi suportaţi de inculpatul A., iar 5.000 lei de către cele două inculpate, 2.500 lei fiecare.

Pentru faza de judecată instanţa a evaluat cheltuielile judiciare la suma de 20.500 lei, urmând a fi suportaţi 10.500 lei de către inculpatul A. şi câte 5.000 lei de către fiecare coinculpată. La evaluarea cuantumului total al cheltuielilor judiciare pentru faza de judecată au fost avute în vedere numărul termenelor de judecată, inclusiv cele din faza procedurii de cameră preliminară, durata şedinţelor, consumul de materiale, elemente legate de personalul implicat în pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor, ş.a.

Ca urmare, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 15.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de 5.000 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a obligat inculpatele B. şi D. la plata sumei de câte 7.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de câte 2.500 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpate până la prezentarea apărătorilor aleşi rămân în sarcina statului.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A., B. şi D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 decembrie 2016, fiind fixat primul termen de judecată la data de 13 februarie 2017.

II. Sinteza criticilor formulate de către apelanţi

1. Prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greşita achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu), faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ş i art. 5 C. pen.

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

2. Prin motivele de apel formulate în scris (fl. 79-99) şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 din C. pen. anterior. În esenţă, inculpatul A., a solicitat achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., susţinând lipsa elementelor care definesc tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu (conduita inculpatului în legătură cu prejudiciul, conduita inculpatului în legătură cu actele de serviciu şi legătura dintre prejudiciul pretins a fi produs şi atribuţiile de serviciu ale inculpatului), precum şi a unui folos pe care inculpatul să-l fi urmărit pentru sine sau pentru altul prin exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În legătură cu infracţiunea de luare de mită (urmare a denunţului formulat de Y.) faptă prevăzută de art. 254 din C. pen. anterior raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea sa în baza art. 16 lit. c) din C. proc. pen. Criticând soluţia dispusă de instanţa de fond, inculpatul a susţinut că acesta se bazează exclusiv pe denunţul lui Y., care nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză. Astfel, inculpatul a susţinut că audiaţi în cauză martorii ZZ., YY., RRRRR., WW., VV. şi UU. au arătat că lucrările efectuate la casa inculpatului A. nu au fost condiţionate de o posibilă viitoare intervenţie a inculpatului, ci de "potenţialul de marketing al lucrării efectuate în casa domnului A."

În legătură cu infracţiunile de folosire a influentei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere intr-un partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, inculpatul A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea sa în baza art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

Criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, inculpatul A. a arătat, în esenţă, că nu există nici un element probatoriu care să demonstreze că în schimbul tocătoarelor de lemn inculpatul A. şi-a folosit în concret funcţia sau autoritatea în V. pentru Y., şi respectiv că afirmaţiile denunţătorului se coroborează cu alte mijloace de probă care să susţină această teză.

Totodată, cu referire la infracţiunea de folosire a influentei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere intr-un partid în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (urmare a denunţului formulat de W.) inculpatul A. a arătat, în considerarea caracterului netemeinic al sentinţei apelate, că probatoriul administrat în cauză nu a arătat în ce mod apelantul inculpat şi-a folosit autoritatea ori influenţa conferită de funcţiile de vicepreşedinte al organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al organizaţiei municipale Ploieşti a V..

În legătură cu infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (6 acte materiale), inculpatul A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul A. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate. Astfel, inculpatul a apreciat că se impune a fi avute în vedere elementele care particularizează situaţia sa, respectiv starea de sănătate şi conduita care a înţeles să o aibă pe parcursul cercetării judecătoreşti, faptul că nu a intrat în polemică mediatică şi nu a antamat, discutat sau invocat elemente în spaţiul public ţinând de persoane, conjuncturi sau controverse.

3. Prin motivele de apel formulate în scris (fl. 67-74) şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpata B., a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi achitarea sa potrivit art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în principal, iar în subsidiar, raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a C. proc. pen.

4. Prin motivele de apel formulate în scris (fl. 54-60) şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpata D., a criticat sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave având ca rezultat obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, faptă prevăzută de art. art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi achitarea sa potrivit art. 396 pct. 5 raportat, în principal, la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar, la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a din C. proc. pen.

Criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, inculpata D. a arătat, în esenţă, că nu poate fi reţinută în sarcina sa intenţia de a încălca legea cu ocazia adoptării celor două hotărâri ale Consiliului Local, arătând că avizul de legalitate acordat de secretarul unităţii reprezintă opinia sa juridică cu privire la legalitatea proiectului, răspunderea adoptării hotărârilor menţionate, a modificării ordinii de zi a şedinţelor aparţinând exclusiv consilierilor.

Totodată, inculpata a susţinut că pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei a fost încălcat principiul nediscriminării şi dreptului la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti prevăzut de art. 1 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 137/2000, pe criterii de categorie socială, vizând împrejurarea că membrii Consiliului Local nu au fost chemaţi să răspundă pentru hotărârile pe care le-au adoptat.

III. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 13 februarie 2017, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, deliberând asupra cererilor de amânare formulate de către apelanta inculpată B., care a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător ales şi pentru a lua la cunoştinţă de motivele de apel formulate de către parchet, precum şi de apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi D., prin apărători aleşi, care au solicitat acordarea unui termen pentru a lua la cunoştinţă de motivele de apel formulate de către parchet şi de către ceilalţi inculpaţi, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public, atât cu privire la solicitarea apelanţilor intimaţi inculpaţi, cât şi cu privire la propriul motiv de amânare, le-a apreciat ca fiind întemeiate, şi în consecinţă le-a admis, cauza fiind amânată la data de 13 martie 2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2017, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a dispus:

Cu privire la cererile de probatorii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia judiciară penală:

I.1. În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis cererea privind reaudierea martorilor: N., BB., AA., M., CC. şi BBB.;

I.2. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind audierea martorilor GG., W., WW., RRRRR. şi ZZ.;

I.3. În ce priveşte cererea privind readministrarea probei cu următoarele înscrisuri:

- procese verbale de confruntare între denunţătorul M. şi inculpatul A., precum şi între M. şi martorul BBB., vol. XIV, filele 70-84;

- rapoarte de constatare criminalistică privind testarea cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat al denunţătorului M. şi al martorilor N., AA., care au concluzionat că răspunsurile acestora Ia întrebările relevante ale cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat, vol. XIII, filele 360-370; chitanţa din 26.06.2013, în valoare de 2900 lei, corespunzătoare facturii fiscală din 27.06.2013, aflată la fila 31 din vol. 13 al dosarului nr. x/2014;

- factura fiscală din 27.06.2013 în valoare de 2900 lei, aflată la fila 32 din vol. 13 al dosarului nr. x/2014 privind cheltuieli deplasare Turcia;

- factura fiscală din 05.02.2014, în valoare de 2817,72 lei, aflată la fila 33 din vol. 13 al dosarului nr. x/2014, privind deplasare Turcia;

- chitanţa din 05.02.2014, în valoare de 2817,72 lei, corespunzătoare facturii fiscală seria O. nr. 675 din 05.02.2014, aflată la fila 34, din vol. 13 al dosarului nr. x/2014;

- chitanţa din 13.02.2014, în valoare de 1671,25 lei, corespunzătoare facturii fiscală seria O. nr. 680 din 13.02.2014, aflată la fila 35, din vol. 13 al dosarului nr. x/2014;

- factura fiscală din 13.02.2014, în valoare de 1671,25 lei, referitoare la refacturare cazare Turcia, aflată la fila 36, din vol. 13 al dosarului nr. x/2014, instanţa a constatat că înscrisurile respective sunt depuse în dosarul de urmărire penală nr. 7/P/2014;

I.4. În ce priveşte cererea privind reaudierea inculpatului A., instanţa de control judiciar a reţinut că se va dispune asupra acesteia în funcţie de poziţia procesuală ce va fi adoptată de inculpat, după ce i se vor aduce la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. (2) din C. proc. pen.

II. Cu privire la cererile de probatorii formulate de apelantul intimat inculpat A.:

II.1. În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen. a admis cererea privind depunerea la dosar a rechizitoriului nr. 97/P/2012 din 27 iunie 2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, punând în vedere apelantului inculpat să depună la dosar actul procedural menţionat;

II.2. În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a admis cererea privind audierea martorilor: EE., UUUUU. Dumitru, GGGGG., Y., UU. şi HHHHH.;

II.3. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate;

II.4. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a respins cererea privind emiterea de adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Inspectoratul Judeţean de Politie Prahova şi Poliţia comunei Brazi;

II.5. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind efectuarea unei expertize evaluatorii, precum şi cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate.

III. Cu privire la cererea de probatorii formulată de apelanta intimată inculpată D.:

III.1. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind emiterea de adrese către partea civilă în vederea comunicării actului constatator al prejudiciului, precum şi a împrejurării constatării sau nu, de către reprezentanţii Curţii de Conturi, cu ocazia controalelor anuale, a existenţei vreunui prejudiciu în derularea contractului, care a fost natura şi cuantumul prejudiciului şi dacă au dispus măsuri de recuperare a acestuia.

IV. Cu privire la cererile de probatorii formulată de apelanta intimată inculpată B.:

IV.1. În temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen. a admis cererea privind depunerea la dosar de înscrisuri respectiv: Hotărârea privind aprobarea Raportului nr. 9/2012 al Comisiei pentru aplicarea unitară a prevederilor legale aplicabile în activitatea Curţii de Conturi, fişa postului inculpatei, decizia primarului nr. 1141/2012, respectiv practică judiciară recentă cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu.

IV.2. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate.

IV.3. În temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a respins cererea privind efectuarea unei expertize care să stabilească modalitatea în care au fost adoptate cele două hotărâri de consiliu local şi modul cum au fost stabilite proiectele acestora.

În vederea administrării probatoriului, astfel cum a fost încuviinţat a fost stabilit termen la data de 10 aprilie 2017.

La termenul din data de 10 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor N., AA. şi CC., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării lor de către martorii menţionaţi.

Totodată, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, precum şi cererea formulată de martorul BB., prin care acesta a învederat imposibilitatea obiectivă de a fi prezent la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2017, instanţa a dispus amânarea cauzei la data de 08 mai 2017 şi citarea martorilor BB., M., BBB., EE. şi BBBBBB.

La termenul din data de 8 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, cu respectarea prevederilor incidente ale art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a continuat cercetarea judecătorească cu audierea martorilor BBB., BB. şi M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării lor de către martorii menţionaţi.

Prin aceeaşi încheiere instanţa de control judiciar a admis cererea formulată de către apărătorul apelantului intimat inculpat A. şi a dispus audierea martorului JJJJ., apreciind proba ca fiind relevantă cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen.

Totodată, faţă de lipsa martorilor EE. şi UUUUU. Dumitru, care deşi au fost legal citaţi la acest termen, nu s-au prezentat lipsind nejustificat, considerând că ascultarea lor este necesară, a dispus amânarea cauzei la data de 12 iunie 2017 şi citarea acestora cu mandate de aducere la adresele indicate în dosar.

La termenul din data de 12 iunie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor EE., BBBBBB., Y. şi UU., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării lor de către martorii menţionaţi. Totodată, faţă de lipsa martorei LLLL., care deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat, lipsind nejustificat, considerând că ascultarea acesteia este necesară, instanţa de apel a dispus amânarea cauzei la data de 11 septembrie 2017.

La termenul din data de 11 septembrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor JJJJ. şi LLLL., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării lor de către martorii menţionaţi.

La acest termen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti, prin ascultarea inculpaţilor A., B. şi D. în condiţiile art. 420 alin. (4) raportat la art. 378 alin. (1) C. proc. pen.

Deliberând cu privire la suplimentarea probei cu înscrisuri solicitată de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen. a admis-o, în parte, cererea încuviinţând depunerea la dosar a înscrisurilor, cu excepţia înscrisului provenind de la Inspecţia judiciară.

Totodată, faţă de lipsa martorului HHHHH. s-a dispus amânarea cauzei la data de 9 octombrie 2017.

La termenul din data de 9 octombrie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, având în vedere dispoziţiile încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 13 martie 2017, cu respectarea prevederilor art. 119, art. 120, art. 121 şi art. 381 din C. proc. pen., a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului HHHHH., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării ei de către martorul menţionat.

La acest termen, nemaifiind cereri de formulat, ori probatorii de administrat, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză. Susţinerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor aleşi ai apelanţilor intimaţi inculpaţi făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al apelanţilor intimaţi inculpaţi au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 9 octombrie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., pronunţarea asupra deciziei a fost amânată la data de 23 octombrie 2017, ulterior la data de 6 noiembrie 2017 şi respectiv la data de 21 noiembrie 2017.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

1. Criticând soluţia de condamnare dispusă de către instanţa de fond, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, inculpaţii A. şi D. au formulat critici comune punând în discuţie, în esenţă, neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, susţinând că în cauză nu se poate reţine vinovăţia lor, şi nici existenţa unui folos pe care inculpaţii să-l fi urmărit pentru sine sau pentru altul, invocând un contract similar şi anterior încheiat la nivel local, respectiv continuarea raporturilor contractuale preexistente (încheiate de primarul anterior); existenţa unor contracte similare la nivel naţional; împrejurarea că inculpatul A. nu are studii juridice iar cadrul legal şi toate elementele ţinând de fundamentarea acestor proiecte au aparţinut aparatului administrativ din subordinea acestuia, poziţia Curţii de Conturi a României în legătură cu contracte de cooperare similare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte în Complet de 5 Judecători confirmă valabilitatea argumentelor de fapt şi de drept reţinute prin actul de inculpare cu privire la acuzaţiile care formează obiectul analizei, constatând că prima instanţă, pe baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor A. şi D. în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

Referitor la probatoriul care susţine o atare concluzie, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va face o analiză a criticilor formulate de apelanţii inculpaţi, reţinând următoarele:

Natura infracţiunii pentru care inculpaţii A. şi D. au fost trimişi în judecată, fapte în exercitarea atribuţiilor de serviciu constând în iniţierea şi semnarea unor înscrisuri (proiecte de hotărâre, înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local, expunere de motive, contract), avizarea pentru legalitate (proiecte de hotărâri de Consiliu, Regulament) a determinat administrarea de probatorii referitoare la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri în legătură cu etapele procedurii urmate, evaluarea măsurilor dispuse şi necesitatea deciziilor luate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că faptele în materialitatea lor, reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi D. rezultă din înscrisurile a căror realitate nu a fost contestată de către inculpaţi, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, fiind evidenţiat astfel modul defectuos în care aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, în contradicţie cu poziţia adoptată de inculpaţi care au subliniat caracterul legal al procedurii urmate, astfel cum s-a derulat în cauză.

În consecinţă, reţinând existenţa faptelor în materialitatea lor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, nu va mai relua argumentele şi raţionamentele instanţei de fond care au stat la baza condamnării inculpaţilor, ci va analiza hotărârea numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a criticilor punctuale formulate în apel.

În acest context, instanţa de control judiciar, prin raportare la criticile formulate de apelanţii inculpaţi reţine că specific infracţiunii de abuz în serviciu, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar public sau alt funcţionar, aflat în exercitarea acestor atribuţii sau îndeplinirea acestui act în mod defectuos prin aceasta cauzând o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., consecinţele deosebit de grave constituie un element constitutiv al infracţiunii.

Totodată, potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000, reprezintă infracţiune asimilată celor de corupţie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Din cele două modalităţi alternative de comitere a acestei infracţiuni organul de urmărire penală şi prima instanţă, cu referire la inculpaţii A. şi D., a avută în vedere producerea unei pagube cu consecinţe deosebit de grave, iar prin raportarea la art. 132 din Legea nr. 78/2000, ţinând cont de datele speţei, faptul că ar fi fost comisă în vederea obţinerii de foloase patrimoniale pentru altul, respectiv pentru Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti .

În acest context se reţine că sfera avantajelor patrimoniale ce pot fi procurate de autorul infracţiunii este foarte largă, cuprinzând orice folos sau profit evaluabil în bani şi care, atunci când este realizat, conduce la creşterea sau consolidarea patrimoniului persoanei.

În cauză, inculpaţii A. şi D., prin comiterea infracţiunii de abuz în serviciu au angajat Municipiul Ploieşti într-un contract oneros dezavantajos, ce a determinat crearea unui folos patrimonial entităţii cocontractante, respectiv Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti.

În analiza criticilor formulate de apelanţii inculpaţi se reţine că materialul probator administrat în cauză a evidenţiat că inculpatul A., în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a semnat contractul de cooperare nr. 1456/21 ianuarie 2013 încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul privind punerea în aplicare a acestuia încheiat la 28 iunie 2013, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând aceste operaţiuni controlului de legalitate, regularitate şi încadrare în creditele bugetare prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 119/1999 dispunând plata sumei de 8.000.000 lei (în trei tranşe) către asociaţie deşi cunoştea că nu este legală, ceea ce a avut ca rezultat prejudicierea bugetului local cu suma respectivă, precum şi obţinerea de către Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti a unui folos necuvenit de aceeaşi valoare şi D., în calitate de secretar al municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiei de serviciu prevăzută de art. 117 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale a avizat pentru legalitate Hotărârile Consiliului Local Ploieşti nr. 466 din 20.12.2012 şi nr. 219 din 27.06.2013, prin care s-au aprobat încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul de aplicare a prevederilor contractului.

Astfel, datele cauzei relevă că în luna octombrie 2012 a fost înfiinţată Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti, în baza dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, urmare acordului de voinţă a următoarelor persoane fizice şi juridice, membrii fondatori: BBB., M., N. (fratele lui M.) şi SC O. S.A. Ploieşti - reprezentată de directorul general M. Îndeplinirea condiţiilor legale de formă şi fond privind modificarea statutului şi actului constitutiv al Asociaţiei Comunitare "L." au fost constatate prin încheierea pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în dosarul nr. x/2012, la data de 18 decembrie 2012.

Se reţine în acest context declaraţia martorul M., care a arătat că:" Am luat la cunoştinţă că urma să se semneze acest contract între Primăria Mun. Ploieşti şi o asociaţie non-profit, pe care urma să o înfiinţăm într-un viitor apropiat, la îndemnul dl. BBB., în urma discuţiilor avute cu dânsul şi cu dl. A., aceasta fiind modalitatea găsită de a se plăti de către Primărie către fotbalişti sumele care ulterior au fost stabilite conform unui grafic de performanţă."

În data de 19 decembrie 2012 la Municipiul Ploieşti a fost înregistrată cu nr. 022345 adresa Asociaţiei Comunitare "L." prin care directorul general M. solicita să se ia act "de intenţia noastră de a încheia un contract de cooperare între Asociaţia Comunitară "L." şi Municipiul Ploieşti, având drept scop susţinerea financiară pentru promovarea şi dezvoltarea fotbalului de performanţă desfăşurat de Echipa F.C. O."

Instanţa de control judiciar constată că examinarea criticilor formulate de inculpaţi reclamă stabilirea modalităţii de desfăşurare a şedinţelor Consiliului Judeţean din data de 20 decembrie 2012 şi 27 iunie 2013 şi verificarea punctuală raportat la situaţia de fapt a modului în care au fost îndeplinite aceste etape de către inculpaţii A. şi D., prin raportare şi la atribuţiile acestora.

Astfel, se constată că acţiunile desfăşurate de inculpaţii A. şi D., care constituie obiectul acuzaţiilor nu pot fi extrase din contextul întregii modalităţi de adoptare a hotărârilor Consiliului Local, care este reliefată prin probele administrate, în cele două faze ale procesului penal, şi care evidenţiază interesul crescut al inculpaţilor în adoptarea rapidă şi facilă a contractului de asociere cu Asociaţia Comunitară "L." neavând relevanţă sub aspectul stabilirii vinovăţiei acestora situaţiile premisă învederate în motivele de apel, respectiv existenţa unui contract similar şi anterior încheiat la nivel local, respectiv continuarea raporturilor contractuale preexistente (încheiate de primarul anterior).

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit art. 39 alin. 3) din Legea nr. 215/2001 "Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înainte şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţie consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi."

Totodată, potrivit art. 43. - (1) "Ordinea de zi a şedinţelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condiţiile art. 39, a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare, şi numai cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi."

Totodată, potrivit art. 25 pct. 8 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului local al Municipiului Ploieşti prevede:

" suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare(…)".

În ceea ce priveşte funcţionarea consiliului local, în art. 44 din Legea nr. 215/2001 (art. 44 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului local al Municipiului Ploieşti), se prevede că proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 39 alin. (2) şi 4 din Legea nr. 215/2001 (art. 25 alin. (2) şi 4 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului local al Municipiului Ploieşti), care prevede că în caz de forţă majoră consiliul se întruneşte în şedinţe extraordinare sau de îndată.

Se observă din conţinutul dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, că nu este legală convocarea consiliului local, de îndată, decât pentru ipotezele strict prevăzute de lege, ce vizează cazul de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locutorilor comunităţii sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare a consiliului local. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că probatoriul nu a evidenţiat existenţa unei situaţii de urgenţă/forţă majoră care să reclame convocarea de îndată a consiliului local.

Astfel, prezenţa susţinătorilor fotbalului la şedinţa de consiliu din acea dată şi necesitatea creării cadrului legal pentru recompensarea jucătorilor de fotbal nu se încadrează în ipotezele limitative reglementate de articolul anterior menţionat şi nu poate fi asimilată unei probleme urgente care să poată permite convocarea de îndată a Consiliului.

Analiza respectării dispoziţiilor enunţate prin raportare la actele dosarului relevă că în şedinţa din data de 20 decembrie 2012, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, ordinea de zi a fost suplimentată de către inculpatul A., fiind inclus proiectul de hotărâre cu privire la cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L." în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal susţinerea şi promovarea echipei de fotbal O., acesta fiind aprobat prin Hotărârea nr. 466/2012 vizată pentru legalitate de secretarul Municipiului Ploieşti - D..

Proiectul de hotărâre cu privire la cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L." fiind declarat urgent a fost prezentat cu ajutorul videoproiectorului în cadrul şedinţei consiliului local, fiind publicat pe site-ul primăriei în 19 decembrie 2012.

Se reţine în acest context declaraţia inculpatei B. "În data de 14 decembrie 2012, dl. primar a emis dispoziţia de convocare a Consiliului Local şi a stabilit ordinea de zi pentru şedinţa din data de 20 decembrie 2012. Proiectul de hotărâre privind cooperarea nu a fost pe ordinea de zi, fiind adăugat suplimentar la cererea dlui. primar şi astfel modificată ordinea de zi, care a fost aprobată prin vot de către consilierii locali."

Este evident că introducerea pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre nu a fost justificat prin nici o urgenţă, în sensul dispoziţiilor enunţate. De altfel, se reţine că întreaga procedură s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor art. 39-45 din Legea nr. 215/2001, în sensul că proiectul de hotărâre care trebuia supus dezbaterii a fost făcut cunoscut în ziua şedinţei, respectiv la momentul supunerii la vot de către consilierii locali.

Instanţa de control judiciar, analizând criticile formulate de inculpatul A. constată că nu poate fi primită apărarea acestuia în sensul că a procedat la suplimentarea ordinii de zi a şedinţei Consiliului Local din data de 20 decembrie 2012 ca urmare a prezentei susţinătorilor fotbalului la şedinţa de consiliu din acea dată, reţinându-se că împrejurarea învederată nu are caracterul unei situaţii de urgenţă potrivit prevederilor art. 43 din Legea nr. 215/2001.

Relevanţă în ceea ce priveşte necesitatea adoptării hotărârii menţionate prezintă declaraţia martorei ZZZ. (director economic până la data de 30.09.2012; şef Serviciu Contabilitate în cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti iar începând cu 01.10.2012-31.01.2013) în sensul că "Hotărârea de consiliu stătea la baza fundamentării bugetului pe anul 2013" .

Prin această hotărâre, primarul Municipiului Ploieşti - A. a fost împuternicit să semneze contractul de asociere cu Asociaţia Comunitară "L." aprobându-se, totodată, încetarea - prin acordul părţilor - a contractului de asociere încheiat în anul 2009 între Municipiul Ploieşti şi SC O. S.A.

În preambulul hotărârii se menţionează că a fost adoptată în baza Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi în temeiul art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, fiind invocate "Expunerea de motive a primarului A. şi Raportul de specialitate al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte prin care se propun cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L.", în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, servicii şi proiecte de interes public local, având ca obiectiv principal susţinerea şi promovarea echipei de fotbal O.".

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că suplimentarea ordinii de zi a şedinţei Consiliului din data de 20 decembrie 2012 a vizat un proiect de hotărâre pentru care nu era întocmit Raportul compartimentului de specialitate din cadrul Primăriei.

La data de 21 decembrie 2012 contractul de asociere a fost semnat de primarul A., pentru directorul Direcţiei Management Financiar Contabil, Contracte de către EEE. şi pentru directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic, Contencios, Achiziţii Publice şi Contracte de către B., iar din partea Asociaţiei Comunitare "L." de către director general, M.

Contractul a fost încheiat pentru 5 ani competiţionali, începând cu sezonul 2012 - 2013. Conform art. 4 pct. 4 din contractul de cooperare, Municipiul Ploieşti s-a obligat să asigure din bugetul local sumele ce urmau a fi achitate jucătorilor şi staff-ului F.C. O. (antrenor, maseur, medic, asistent, kinetoterapeut, preparator fizic, manager sportiv), cu titlu de salarii, rate contractuale, premii şi/sau sponsorizări .

La data de 27 iunie 2013, a fost adoptată Hotărârea nr. 219/2013, prin care s-au aprobat Regulamentul privind punerea în aplicare a contractului de cooperare încheiat între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." şi lista jucătorilor şi staff-ului O. îndreptăţiţi a fi premiaţi, hotărâre ce a fost vizată pentru legalitate de către secretarul Municipiului Ploieşti, inculpata D. Modificările şi completările aduse prin acest Regulament prevederilor contractuale ce se referă la plata unor sume de bani jucătorilor şi staff-ului F.C. O. cu titlu de premiere, în condiţiile în care SC F.C. O. SA face dovada că nu are datorii la municipiul Ploieşti sau la societăţi comerciale la care Municipiul are o participaţie care îi asigură controlul, conform O.U.G. nr. 109/2011.

Acest demers a avut la bază expunerea de motive întocmită de primarul A. şi raportul de specialitate comun al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte şi al Direcţiei Economice, Consiliul Local al Municipiului Ploieşti. Raportul de specialitate comun la proiectul de hotărâre a fost semnat doar de către B., directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte, fără a fi aplicată semnătura directorul financiar.

Conform procesului verbal al şedinţei Consiliului în legătură cu acest proiect au existat luări de poziţie ce nu au antamat aspecte de fond, inculpaţii A. şi D. omiţând să pună în discuţie aspectele susţinute de directorul financiar şi lipsa semnăturii sale de pe raport.

Se reţine în acest context că martora DDD., director al Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, a relatat împrejurările în care a refuzat, în scris, să semneze Raportul comun de specialitate, arătând în referatele întocmite încălcarea dispoziţiilor legale prin finanţarea de la bugetul local a Asociaţiei comunitare, aspecte pe care le-a şi discutat atât cu inculpatul A. cât şi cu inculpata D.

Astfel, prin referatul întocmit, aceasta şi-a justificat refuzul arătând "Practic prin acest contract se finanţează de la bugetul local Asociaţia Comunitară "L." fără a se respecta procedura prevăzută de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice, iar în realitate sumele de bani alocate finanţează (prin intermediul unui ONG) o societate pe acţiuni, deci care are ca scop obţinerea de profit şi care prin lege nu poate primi sponsorizări sau finanţări de la bugetul local. Există suficiente elemente pentru ca aceste nereguli de natură economico - financiară să poată fi încadrate drept infracţiuni prevăzute de legea penală".

Totodată, martora a arătat" În aceeaşi perioadă am purtat discuţie cu secretarul municipiului Ploieşti - D. şi cu primarul în biroul acestuia unde am argumentat punctul de vedere privind nelegalitatea contractului încheiat. După aceea, secretarul municipiului s-a deplasat în birou la mine, afirmând că nu a reuşit nici ea să-l convingă pe primar că acel contract nu este legal, dar a fost nevoită să vizeze de legalitate hotărârea consiliului local. (...) În nenumărate rânduri am solicitat administratorului public, doamna TTTTT., să informeze primarul despre cele prezentate şi, de regulă, mi se aducea la cunoştinţă că "nu a avut timp să discute, că nu este dl. primar, că mai avem timp". Până în cursul lunii mai sau iunie am fost chemată în cabinetul dlui primar, în prezenţa dnei secretar D., şi am prezentat, pe scurt, dubiile pe care le aveam."

În acest context, instanţa de control judiciar reţine ca fiind relevantă sub aspectul întocmirii rapoartelor de specialitate, a expunerilor de motive şi proiectelor de hotărâri din data de 20 decembrie 2012 şi din data de 27 iunie 2013, depoziţia martorei FEE., şef Serviciu Administraţie Publică la Primăria Municipiului Ploieşti, care a făcut următoarele precizări: "Referitor la prima hotărâre de consiliu, cea de cooperare cu Asociaţia "L.", înainte de şedinţa de consiliu din decembrie am fost chemată de doamna secretar D., pentru a întocmi un proiect de hotărâre privind cooperarea Municipiului Ploieşti cu Asociaţia Comunitară "L." în temeiul art. 36 alin. (7) din Lege 215/2001 privind administraţia publică locală. Am întocmit draft-ul de raport de specialitate, expunerea de motive şi proiectul de hotărâre, le-am dus la verificat, am luat toate semnăturile, după care am urmat procedurile referitoare la luarea avizului din partea comisiilor Consiliului local. Acest a fost pus pe ordinea de zi. La nivelul Municipiului Ploieşti au mai fost proiecte de cooperare, m-am consultat şi cu doamna D... . . . Raportul de specialitate a fost întocmit din partea Direcţiei Administraţie publică, juridic contencios contracte ... .În momentul în care se întocmeşte un raport de specialitate, dacă este necesar să fie un raport comun, se specifică de către doamna D. în calitate de secretar, sau de către directorul direcţiei acest lucru de la început sau pe parcurs. Dna secretar D. mi-a indicat că trebuie să fie un raport comun. "

Procedura de desfăşurare a şedinţelor Consiliului Local Ploieşti din data de 20 decembrie 2012 când a fost pusă în discuţie posibilitatea, respectiv modalitatea de premiere a performanţei echipei de fotbal O. şi din data de 27 iunie 2013 când a fost adoptat proiectul de hotărâre privind aprobarea Regulamentului privind punerea în aplicare a contractului de cooperare încheiat între municipiul Ploieşti şi Asociaţia L. a fost evidenţiată de martorii HHH., III., JJJ., II., JJ., NNNN., KK., LL., MM., HH., S.C. ZZZZZ. S.R.L., S.C. AAAAAA. S.R.L., OO., QQ., RR., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., membrii ai consiliului local şi de martorii TTT. şi SSS., viceprimarii, care au arătat în esenţă că nu au cunoscut că raportul de specialitate nu a fost semnat de directorul economic, întrucât au primit târziu mapa şi, neavând timp să parcurgă întreaga documentaţie, nu au observat faptul că nu exista viza Direcţiei economice, precizând că dacă ar fi cunoscut de existenţa opoziţiei directorului economic ar fi cerut lămuriri suplimentare cu privire la aspectele invocate, iar în funcţie de rezultatul acestora ar fi ales modalitatea de vot.

Verificând procesul verbal al şedinţelor din data de 20 decembrie 2012 şi din data de 27 iunie 2013 se reţine că şedinţele Consiliului Judeţean în care s-au adoptat cele două hotărâri au fost ordinare. Prin urmare, fiind şedinţe ordinare, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 proiectul de hotărâre nu putea fi dezbătut decât dacă era însoţit de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate din partea direcţiei economice - întrucât aprobarea contractului de cooperare presupunea un angajament bugetar.

Se reţine că în lipsa rapoartelor comisiilor de specialitate nu se poate adopta legal o hotărâre de consiliu, deoarece pe de o parte, se încalcă dreptul la informare al consilierilor locali, iar pe de altă parte lipseşte hotărârea adoptată de prezumţia de legalitate, dobândită ca urmare a avizării de către compartimentele de resort şi comisiile de specialitate, în urma unei verificări competente şi efective a problemelor supuse aprobării consiliului local.

Or, astfel cum s-a argumentat în cele ce preced, problema legalităţii contractului în baza căruia se efectuau plăţile era verificată de către directorul financiar, martora DDD., şi ulterior de martora EEE., împrejurare de care atât inculpatul A. cât şi inculpata D. au luat cunoştinţă în mod direct, cunoscând toate opoziţiile şi argumentele de drept.

Pornind de la aceste considerente şi având în vedere susţinerile directorului economic şi ale şefului Serviciu Buget cu privire la lipsa de legalitate a contractului şi a plăţilor efectuate în baza acestuia precum şi repetatele solicitări ale directorului economic de exprimare a unui punct de vedere cu privire la aspectele la care s-a făcut referire, se reţine că o atitudine diligentă a inculpaţilor ar fi impus acestora să aducă la cunoştinţa membrilor Consiliului Judeţean rapoartele întocmite de directorul economic.

Potrivit prevederilor reglementate de dispoziţiile legale hotărârile consiliului local se semnează de preşedintele de şedinţă, ales în condiţiile prevăzute la art. 35, şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar (art. 47 din Legea nr. 215/2001). Conform art. 48 din Legea nr. 215/2001, secretarul unităţii administrativ - teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul - verbal al şedinţei.

Prin urmare, raportat la aceste atribuţii, contrar celor susţinute de inculpata D., se constată că, aceasta avea posibilitatea legală de a stopa activitatea frauduloasă a inculpatului A.

Luând act de poziţia martorei DDD., primarul A., direct interesat de colaborarea dintre cele două entităţi, a emis dispoziţia nr. 2508 din 26 iunie 2013 prin care i-a solicitat martorei, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, semnarea raportului de specialitate la proiectul de hotărâre referitor la aprobarea Regulamentului privind punerea în aplicare a contractului de cooperare încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L.", invocând în preambulul dispoziţiei prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 466/2012, contractul de cooperare nr. 1456/21 ianuarie 2013, prevederile art. 45 din Legea nr. 199/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.

Ca răspuns la solicitarea inculpatului A., martora DDD. a întocmit un nou referat înregistrat din 27 iunie 2013, prin care şi-a manifestat refuzul cu privire la aducerea la îndeplinire a Dispoziţiei primarului nr. 2508/2006, reiterând că prevederile contractului din 21 ianuarie 2013 sunt ilegale.

În aceste condiţii, ignorând aspectele semnalate, fără existenţa niciunui minim demers de evaluare a celor învederate şi în contextul în care inculpatului îi incumba obligaţia de bună gestiune a fondurilor publice, Regulamentul a fost încheiat la 28 iunie 2013 şi înregistrat la Primăria Municipiul Ploieşti sub numărul x din 10 iulie 2013, fiind semnat din partea municipiului Ploieşti de către primarul A. şi directorul Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte, B., iar din partea Asociaţiei Comunitare "L." de directorul general M.

La data de 09 iulie 2013, primarul A. a emis dispoziţia nr. 3219 prin care a solicitat şefului Serviciului Buget - Împrumuturi (din cadrul Direcţiei Economice) - EEE. semnarea Regulamentului privind punerea în aplicare a contractului de cooperare din 21 ianuarie 2013. Audiată fiind în legătură cu acest aspect, martora EEE. a arătat: "Eu i-am comunicat doamnei administrator public că nu voi semna ordinul de plată, întrucât aveam dubii asupra legalităţii contractului. Am cerut în data de 8 iulie 2013 să fiu primită de domnul primar, sens în care am făcut şi un referat în care mi-am arătat îndoielile, suspiciunile privitor la articolele din preambulul contractului (...)"

La aceeaşi dată, 09 iulie 2013, perseverând în a ignora aspectele de nelegalitate semnalate de şeful Serviciului Buget - Împrumuturi, martora EEE., primarul A. a mai emis o dispoziţie prin care îi solicita martorei EEE. semnarea ordinului de plată nr. 1590 din 09.07.2013 către Asociaţia Comunitară, în valoare de 5.000.000 lei, martora refuzând semnarea şi acordarea vizei de control financiar preventiv pe considerentul că "baza legală de aprobare a angajamentului legal nu are nicio legătură cu scopul contractului de cooperare."(referatul nr. 11715 din 9.07.2013, f. 166, vol. 1).

În aceste condiţii, prin dispoziţia nr. 3222 din 09 iulie 2013 primarul A. a efectuat pe proprie răspundere plata sumei de 5.000.000 lei către Asociaţia L. şi a hotărât semnarea ordinului de plată de către administratorul public al municipiului Ploieşti, martora TTTTT. f. 150, 151, vol. 1). Totodată, prin dispoziţia nr. 5351 din 31 octombrie 2013 primarul a efectuat pe proprie răspundere plata sumei de 1.300.000 lei către Asociaţia L.

Implicarea inculpaţilor A. şi D., în activitatea infracţională desfăşurată este evidentă, în contextul în care depunerea referatelor/avizelor negative întocmite de directorul economic deschidea dezbaterile asupra problemelor pe care le ridica actul normativ propus spre adoptare, fapt care ar fi condus la un rezultat contrar celui urmărit. Este evident că ignorarea termenelor şi procedurii de adoptare a hotărârilor de consiliu local, prevăzute de Legea nr. 215/2001, au creat premisele sau cadrul propice atingerii scopului infracţional, prin votarea facilă a celor două proiecte.

Prin urmare, modalitatea în care au procedat inculpaţii, celeritatea care a caracterizat întreaga procedură de adoptare a contractului sus-menţionat, cu încălcarea procedurii ce se impunea a fi respectată, ignorarea opiniei constante a directorului economic, care comunicase aspectele de nelegalitate identificate, solicitarea repetată făcută şefului Serviciu Buget de acordare a vizei de control preventivă, împrejurarea că rapoartele întocmite de directorul economic nu s-au regăsit în mapa de lucru a consilierilor la şedinţele Consiliului vine să înlăture apărarea inculpaţilor în sensul că nu au participat, nu au luat/impus decizii care să presupună sub aspect obiectiv elemente de abuz în serviciu şi demonstrează că, în spatele acţiunilor acestora nu a stat o opinie diferită asupra problemei de drept în discuţie, ci un interes în adoptarea rapidă şi facilă a contractului de asociere cu Asociaţia Comunitară "L.".

De altfel, analiza condiţiilor în care s-au iniţiat şi realizat angajarea acestor cheltuieli dovedeşte faptul că acestea nu au fost necesare şi nici oportune, împrejurare care dovedeşte, o dată în plus, caracterul nelegal al conduitei inculpaţilor.

Se reţine în acest sens că în şedinţa Consiliului Local al Municipiului Ploieşti din data de 08 aprilie 2013 în cadrul căreia a fost aprobat bugetul pe anul 2013 ce prevedea şi poziţia "cheltuieli cu Asociatul O. - 8.000,00 lei" la capitolul Cultură, recreere şi religie - în procesul verbal al şedinţei s-a consemnat răspunsul edilului privind neonorarea promisiunii din campania electorală de acordare a unei pensii municipale pensionarilor din Municipiul Ploieşti, cu motivaţia neidentificării sursei de finanţare a sumei necesare în valoare de 12.400.000 lei (62.000 x 200 lei).

Totodată, se reţine şi faptul că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 151 din 29 aprilie 2013 a fost rescadenţat un credit bancar prin prelungirea termenului de rambursare cu majorarea dobânzilor plătite, din cauza lipsei fondurilor necesare achitării ratelor.

De altfel, conform adresei nr. 427 din 08 ianuarie 2014, la data de 31 decembrie 2013 Primăria Municipiului Ploieşti, înregistra plăţi restante în sumă totală de 16.294.726 lei, în condiţiile în care în anul 2013 achitase 8.000.000 lei Asociaţiei Comunitare "L.".

Referitor la atribuţiile de serviciu pretins încălcate de către inculpaţii A. şi D., prin raportare la acuzaţiile aduse acestora sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că potrivit art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 45/2003, privind finanţele publice, primarul îndeplineşte atribuţii referitoare la bugetul local şi exercită funcţia de ordonator principal de credite. Aceste dispoziţii se completează cu cele prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, aprobată prin Legea nr. 301 din 17 mai 2002 şi republicată, potrivit cărora persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public. Potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, care poartă viza de control financiar preventiv propriu. Acţiunile nelegale ale susnumitului trebuie analizate şi din perspectiva prerogativelor funcţiei de conducere deţinută, în virtutea cărora a cunoscut şi coordonat activităţile subordonaţilor săi, contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii menţionate având o natură complexă.

În ceea ce priveşte încălcarea atribuţiilor D. - secretar al municipiului, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, potrivit art. 117 din Legea nr. 215/2001, secretarul unităţii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii: avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect; asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactează hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean; pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor de specialitate ale acestuia.

În cauză, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine faptul că prin acţiunile lor conjugate inculpaţii A. şi D. au creat cadrul optim pentru atingerea scopului şi obţinerea beneficiului infracţional prin conjugarea eforturilor proprii, inculpaţii, dovedind un real dispreţ pentru valorile apărate de legea penală.

Înalta Curte Completul de 5 Judecători apreciază că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în sarcina celor doi inculpaţi, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, solicitările apărării în sensul achitării inculpaţilor nefiind întemeiate. Astfel, probatoriul a evidenţiat că inculpaţii A., D., în calitate de primar al municipiului Ploieşti şi ordonator principal de credite, secretar al municipiului Ploieşti din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, prevăzute de dispoziţiile legale evaluate şi precizate anterior şi printr-o pluralitate de acte de executare au determinat votarea proiectelor de hotărâri ale consiliului local, semnarea contractul de cooperare din 21 ianuarie 2013 încheiat între Municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi Regulamentul privind punerea în aplicare a acestuia încheiat la 28 iunie 2013, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, sustrăgând aceste operaţiuni controlului de legalitate, regularitate, contract în baza căruia s-a plătit în mod nelegal de la bugetul local suma totală de 8.000.000 lei către Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti, demersuri ce au avut ca rezultat prejudicierea bugetului local cu suma respectivă, întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior.

Cu referire la critica formulată de inculpata D. care a arătat că, în ceea ce o priveşte atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească a fost încălcat principiul nediscriminării, întrucât membrii consiliului local nu au fost chemaţi să răspundă pentru hotărârile pe care le-au adoptat, instanţa de control judiciar reţine că este nefondată, constatând că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

În speţă, pentru fiecare dintre membrii consiliului local s-a reţinut o situaţie juridică concretă, specifică care a implicat şi o diferenţiere in ceea ce reprezintă tratamentul juridic aplicat. Distinct de cele arătate, instanţa de control judiciar subliniază că are obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei şi cu privire la persoana inculpatei.

În consecinţă, pentru argumentele ce preced, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că sunt nefondate apărările inculpaţilor A. şi D. prin care au susţinut neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior.

2. Un alt motiv de apel formulat de inculpatul A. a vizat greşita condamnare pentru infracţiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, descrisă la pct. 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept.

Susţinând netemeinicia hotărârii penale apelate, inculpatul A. a arătat că faptele relatate în denunţul formulat de Y. şi ulterior în declaraţiile martorului Y. nu sunt susţinute de alte mijloace de probă, depoziţiile martorilor audiaţi (ZZ., YY., RRRRR., WW., VV. şi UU.) neputând proba săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că inculpatul A. a reiterat, în realitate, apărări făcute şi în faţa instanţei de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat judicios şi le-a respins motivat în considerentele hotărârii atacate.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti prin raportare la criticile formulate de inculpatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul judecăţii, ansamblul materialului probator administrat în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăţiei acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

Astfel, instanţa de control judiciar apreciază juste argumentele de fapt şi de drept reţinute prin sentinţa apelată cu privire la acuzaţiile privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită care formează obiectul analizei, constatând, la rândul său, că probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A., în anul 2013, în calitate de primar al municipiului Ploieşti, a pretins şi a primit de la denunţătorul Y., asociat în cadrul societăţii Z. Plopeni, judeţul Prahova, foloase materiale necuvenite constând în lucrări de tâmplărie efectuate la locuinţa deţinută în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, judeţul Prahova, în schimbul promisiunii de atribuire către firma acestuia de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei.

Contrar apărărilor formulate de apelantul inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie efectuând propriul demers analitic, constată că susţinerile denunţătorului Y. se coroborează cu materialul probator al cauzei, respectiv cu declaraţiile martorilor ZZ., YY., RRRRR., WW., VV. şi UU., fiind dovedită relaţia dintre lucrările efectuate la casa unde locuia inculpatul A. şi promisiunile acestuia în sensul viitorului sprijin al denunţătorului Y..

Astfel, se relevă că lucrările de tâmplărie efectuate la locuinţa inculpatului A. au fost contractate prin S.C. UUUU. SRL Plopeni, al cărui administrator era Y., în considerarea înţelegerii referitoare la atribuirea către această firma a unor contracte de execuţie, respectiv a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei.

Totodată, se reţine că la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost ataşate: contractele de execuţie lucrări nr. 30, 37/2013 încheiate la datele de 18.06.2013, de societatea UUUU. SRL Plopeni cu P. şi SC FF. SRL Plopeni pentru lucrări de tâmplărie (uşi, ferestre, elemente finisate - vol. 20, filele 34-38, 40-44); facturile emise de UUUU. SRL Plopeni către P. şi SC FF. SRL Plopeni şi chitanţele aferente pentru lucrările de tâmplărie; factura emisă de S.C. UUUU. SRL Plopeni către persoana fizică RRRR. (soţia lui A.) pentru parchetul din imobil; situaţiile de producţie întocmite pentru lunile iulie, august şi septembrie 2013 din care rezultă lucrările executate în realitate de S.C. UUUU. SRL Plopeni pentru A.

Analizând înscrisurile conţinând situaţia producţiei, la nivelul lunilor iulie - august 2013, la societatea Z., se constată că valoarea însumată a produselor destinate inculpatului în contextul lucrărilor la imobilul casă de locuit, parţial facturate pe numele P. şi Blom Press Ploieşti, se ridică la cca. 34.000 lei, reprezentând cca. 7500 euro (la cursul de schimb de 4,43). La dosar au fost depuse chitanţe reprezentând plăţi pentru suma totală de 26.315, respectiv: 2x5000, 2486 lei de către P., şi 3777 de către P. . Au mai fost emise facturile din 23.08.2013, pentru suma de 3.588 lei; factura din 26.04.2013, emisă pentru RRRR., pentru suma de 4464 lei reprezentând parchet; 2000 lei reprezentând c/val mână curentă evaluate ca achitate prin raportul de constatare.

Totodată, se reţine declaraţia martorul Y. care a arătat că:

" au existat nişte lucrări efectuate la casa dl A., din câte cunosc, situată în cartierul Albert din Ploieşti. Aceste lucrări au constat în parchet, pardoseală, scări interioare, uşi şi alte lucrări de acest gen ce se fac într-o casă. Acestea se află într-un deviz şi au fost facturate. În final lucrările ar fi în valoare de 79.000 lei. Din câte cunosc această sumă nu a fost plătită integral, aşa cum rezultă din actele contabile.

Când am demarat aceste lucrări a existat acea înţelegere generală de sprijin pentru viitor, respectiv oportunităţi pentru secţie şi orice altă oportunitate ... . Am mai avut în vedere şi potenţialul de marketing al lucrării efectuate în casa dl A., având în vedere numărul mare de persoane cu potenţial financiar care intrau în casa acestuia şi care puteau fi interesate de lucrările în lemn efectuate de societatea mea. (…)Datorită potenţialului de marketing al lucrării şi relaţiei mele cu dl A. le-am spus lucrătorilor mei să facă un discount semnificativ, mai mare de 20%, cât aplicăm în mod obişnuit. Ideea a fost aceea că prin prisma funcţiei, a relaţiilor şi cercurilor în care se mişcă dl A. pot apărea în viitor oportunităţi pentru secţia de prelucrare a lemnului ... . . . . . . ."

De asemenea, martorul UU., asociat şi administrator în cadrul societăţilor Z. şi UUUU. a confirmat că lucrările executate în anul 2013 la imobilul deţinut de inculpat în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, de către angajaţii săi, nu au fost facturate în totalitate, ca urmare a unei înţelegeri dintre fratele său Y. şi primarul A., precizând:

"Am efectuat uşi de interior, uşa de exterior, o placare de scară interioară cu mână curentă, parchet - 250 mp., şi la mansardă, grinzi îmbrăcate în lemn. Valoarea lucrărilor din calcule a fost discutată cu dl A. şi apoi am convenit cu acesta ca materialele cum sunt adezivi, lacuri, spumă poliuretanică să le achiziţionăm separat, iar nu pe firmă pentru a ajunge la un cost mai mic. Aceste materiale le-am achiziţionat eu şi colegii mei. Lucrarea s-a efectuat pe o perioadă de 4-5 luni. În afară de materialele susmenţionate - lucrarea s-a ridicat la valoarea de 57.000 lei, respectiv valoarea uşilor, parchetului, scării interioare şi grinzilor, împreună cu manopera de montaj. (…)

Cu ocazia întocmirii actelor A. mi-a indicat să discut cu GG. Acesta din urmă mi-a solicitat că închei două contracte, unul cu S.C. P. S.R.L. Ploieşti având ca obiect uşi interior HDF şi unul cu S.C. P. S.R.L. Plopeni având ca obiect uşă exterior şi uşi interior HDF şi mâna curentă. Pentru parchet a fost emisă o factură pe numele soţiei lui A. - RRRR. la indicaţia lui GG.

Lucrarea din casa dl A. a fost achitată parţial, întrucât ţineam legătura foarte greu cu acesta, întrucât era foarte ocupat şi comunicam mai mult prin intermediul fratelui meu. Am încasat în jur de 20.000 lei, existând documente la dosar."

Relevanţă în acest context prezintă şi declaraţia martorul GG. (administrator SC P. S.R.L. Popeni), care arată:

" din câte reţin, A. mi-a spus la un moment dat să fac o plată în numerar de 5000 lei către firma Z. pentru nişte uşi montate la imobilul său din Cartierul Albert. Aceasta a fot singura plată făcută de mine către societatea respectivă."

Se reţine şi declaraţia martorei YY., contabil la SC Z. SRL Plopeni şi SC UUUU. SRL Plopeni (administrate de Y., UU. şi IIIII.) care a arătat" Cunosc că firmele au executat lucrări în perioada 2012-2013 pentru A., primarul mun. Ploieşti. (…) Lucrările executate au contat în lucrări de tâmplărie, respectiv uşi interior şi exterior, parchet, placare scară, efectuate la locuinţa acestuia. (…)Cu privire la facturile seria x nr. x din 30.05.2012 şi y din 31.05.2012 emise de S.C. Z. S.R.L. Plopeni către SC P. SRL Ploieşti, avizele de însoţire a mărfii nr. x din 29.05.2012, 30.05.2012, 24.05.2012, 21.05.2012 precum şi chitanţele din 30.05.2012 şi din 31.05.2012 sunt completate la dispoziţia administratorului UU., pe baza datelor furnizate de acesta. Eu nu am încasat niciodată sumele de bani înscrise în cele două chitanţe pe care le-am întocmit pentru că aşa mi s-a spus de către administratorul firmei."

De asemenea, martorii WW. şi RRRRR., angajaţi în cadrul societăţii S.C. Z. S.R.L. Plopeni au confirmat efectuarea de lucrări la imobilul aparţinând inculpatului A., detaliind lucrările pe care le-au executat în cursul anul 2013, iar martorul ZZ., agent de vânzări în cadrul societăţilor Z., a relatat împrejurările în care, din dispoziţia numitului UU., a întocmit contractele de execuţie între SC Z. SRL şi societăţile P. şi P.

Faţă de cele ce preced, instanţa de control judiciar constată că în cauză au fost probate în ceea ce îl priveşte pe A.:

- executarea, la imobilul deţinut de A. în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, judeţul Prahova, de către S.C UUUU. SRL Plopeni a următoarelor lucrări:

" uşi de interior, uşa de exterior, o placare de scară interioară cu mână curentă, parchet - 250 mp., şi la mansardă, grinzi îmbrăcate în lemn ";

- în urma lucrărilor efectuate la acest imobil inculpatul a beneficiat de folos necuvenit, concretizat în diferenţa dintre valoarea lucrărilor şi suma achitată de inculpat în condiţiile menţionate anterior;

- obţinerea folosului s-a realizat înainte de îndeplinirea de către inculpat a actelor ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia şi au avut rolul de a "stimula" atribuirea către societăţile deţinute de UU. a unor contracte de execuţie, respectiv a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei;

- pretinderea folosului necuvenit a fost inteligibilă pentru cel căreia i s-a adresat. Aceasta a înţeles nu numai ca s-a formulat o cerere, o pretenţie dar şi faptul că de îndeplinirea celor pretinse este condiţionată îndeplinirea îndatoririlor de serviciu într-un mod favorabil mituitorului.

Faţă de cele ce preced, se constată că în cauză a fost probat în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. săvârşirea infracţiunii de luare de mită în modalităţile pretinderii, acceptării şi primirii lucrărilor de tâmplărie efectuate la locuinţa deţinută în municipiul Ploieşti, Aleea Orizont, judeţul Prahova, care nu i se cuveneau, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, respectiv în schimbul promisiunii de atribuire către firma acestuia de contracte de execuţie a unor lucrări finanţate de la bugetul primăriei.

Prin urmare, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acţiunile derulate de acest inculpat, astfel cum au fost descrise în precedent, se înscriu în tiparul incriminator al infracţiunii deduse judecăţii, iar criticile formulate sunt nefondate în raport de argumentaţia ce precede.

3. În ce priveşte infracţiunea de folosirea influenţei sau autorităţii în partid pentru obţinerea de foloase injuste, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 critica formulată de inculpatul A. a pus în discuţie lipsa probelor din care să rezulte că în schimbul tocătoarelor de lemn primite, inculpatul A. şi-a folosit în concret funcţia sau autoritatea în V., declaraţiile denunţătorilor cu privire la aceste aspecte necoroborându-se cu alte mijloace de probă.

Contrar celor susţinute în apărare de către inculpatul A., instanţa de control judiciar, în opinie majoritară, constată că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod cert că pretinderea şi ulterior primirea sumei de 20.000 lei, precum şi a bunurilor (tocătoarelor de lemn, bunuri promoţionale - tricouri, bannere, baloane, servicii de personalizare produse, produse alimentare) şi servicii de transport (în valoare totală de aproximativ 80.000 lei) s-au realizat în considerarea funcţiei de conducere deţinute de inculpat în partid, funcţie care, de altfel, generase şi desemnarea sa pentru funcţia de primar şi în considerarea consolidării poziţiei politice prin ocuparea unei funcţii eligibile.

Astfel, în opinie majoritară, se constată că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza şi interpretarea judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi readministrate direct şi nemijlocit în cursul judecăţii în condiţiile art. 374 alin. (7) C. proc. pen. Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii europene şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

În cauză, faţă de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului, instanţa de apel, în opinie majoritară, constată că prezumţia de nevinovăţie garantată de dispoziţiile art. 4 C. proc. pen. şi art. 99 C. proc. pen., de care se bucură inculpatul, a fost răsturnată, vinovăţia acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă, din materialul probator administrat.

Astfel, probatoriul a evidenţiat că, folosindu-se de funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid, inculpatul A. a stabilit legături cu cei doi reprezentanţi ai unor societăţi comerciale (Y. şi W.), care cunoşteau apartenenţa sa politică şi prin aceasta potenţialul candidaturii şi care au sprijinit material demersul în cadrul candidaturii pentru primăria Ploieşti, prin furnizarea unor bunuri pe care inculpatul le-a folosit pentru susţinerea campaniei sale electorale. În acest punct se reţine că poziţia importantă deţinută de inculpat în cadrul partidului politic era cunoscută de martorii Y. şi W., inculpatul fiind o personalitate a vieţii politice la nivelul municipiului Ploieşti, ocupând anterior funcţii de demnitate publică, desemnare sa ca şi candidat la funcţia de primar al mun. Ploieşti decurgând tocmai din respectiva funcţiei politică deţinută.

Astfel martorul Y. avea cunoştinţă de apartenenţa politică a inculpatului, de poziţia acestuia în cadrul partidului " Pe A. îl cunosc din campania electorală din 2008, când acesta a candidat ca senator pe Colegiul Slănic şi a câştigat. L-am cunoscut prin intermediul colegului său de partid JJJJJ., candidat ca deputat pe acelaşi colegiu(…)."şi aflând că a fost desemnat candidat al partidului la funcţia de primar al mun. Ploieşti a fost de acord să accepte solicitarea acestuia de " a-l sprijini în confecţionarea la fabrica aparţinând societăţii mele a unui număr de 10.000 tocătoare din lemn pe care urma a le distribui la alegători alături de alte produse. Eu am fost de acord să fac acest lucru, fără ca A. să îmi plătească vreo sumă de bani întrucât cu ocazia respectivei discuţii acesta mi-a spus că în situaţia în care va câştiga alegerile mă va ajuta şi pe mine (…)"

Totodată, martorul W. precizează că " În primăvara anului 2012, aflându-mă în preajma stafului de campanie al numitului A., care în acea perioadă candida pentru funcţia de primar al Mun. Ploieşti. ..., am discutat şi în schimbul sprijinului pe care urma să i-l acord în perioada campaniei mi s-a promis că voi primi contracte de lucrări pentru societatea ce o conduceam SC X. SRL ce activează în domeniul construcţiilor, construcţii civile, drumuri. Înţelegerea viza atribuirea unor astfel de lucrări. Promisiunea pentru atribuirea acelor contracte s-a făcut în perspectiva numirii sale în calitate de primar.(...) "

În declaraţiile sale, inculpatul a arătat:

" l-am cunoscut pe dl. DD. în timpul campaniei electorale, ca militant al V., şi ca om care se lăuda că are sute de angajaţi şi că va obţine mii de voturi pentru V... . ."

Martorul UU.. a arătat că a aflat la momentul livrării produselor, de la fratele său (Y.), că nu se va încasa preţul întrucât "are o înţelegere cu dl. A.; ... Ulterior am aflat despre faptul că urma să ne ajute…"

Martorul GG. a declarat că "în perioada campaniei electorale, la solicitarea inculpatului a achiziţionat pixuri, brichete, broşuri, tocătoare de lemn, ce au fost însă plătite."

Martora VV. a arătat că "martorul Y. i-a relatat că tocătoarele vor fi folosite în campania electorală a dl A... . . nu se plătea totul de dl A. (…)."

În acest context, în opinie majoritară, se reţine că practica electorală a demonstrat că desemnarea ca şi candidat a persoanelor din conducerea formaţiunii politice se justifică pe considerente de imagine acestea fiind în mod evident persoanele cele mai vizibile în relaţia cu opinia publică, dar şi în considerarea calităţilor respectivelor persoane, calităţi care au un rol determinant în alegerea acestora la conducerea formaţiunii politice şi care, pentru identitate de raţiune, fac din acestea persoanele cele mai potrivite pentru a candida .

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), constituie infracţiune fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori într-o persoană juridică fără scop lucrativ, de a folosi influenţa ori autoritatea sa, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

"Incriminarea prevăzută în dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 a fost impusă deoarece partidele politice, patronatele, persoanele juridice fără scop lucrativ au şi exercită un rol de primă mărime şi importanţă în viaţa socială, politică şi economică, pe care, în general, o pot influenţa negativ, în mod hotărâtor.

Existenţa şi activitatea partidelor, a patronatelor, a persoanelor juridice fără scop lucrativ sunt marcate, adeseori dependente, de personalitatea şi activitatea persoanelor care îndeplinesc funcţii de conducere în cadrul acestora.

Influenţa şi autoritatea pe care le au şi de care se bucură persoanele care exercită funcţii de conducere în cadrul acestor structuri, nu numai în interiorul lor, dar şi în viaţa politică, economică şi socială, poate fi, şi adeseori, este folosită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru alţii de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, creându-se prin acestea evidente şi grave stări de pericol social." (decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012 - Înalta Curte, Completului de 5 judecători).

Prin folosirea influenţei sau autorităţii se înţelege întrebuinţarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre ca urmare a funcţiei pe care o deţine. Influenţa, în sensul în care interesează, reprezintă aptitudinea/capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid, în cazul de faţă, de a avea trecere, de a insufla cuiva schimbarea de atitudine, concepţie, hotărâre, decizie, ca urmare a funcţiei pe care o deţine. Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate, ale persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii. "

Faptul că exercitarea influenţei inculpatului s-a realizat în considerarea exclusivă a funcţiei deţinute în partid, fără nici o legătură cu candidatura acestuia la primărie, rezultă din probatoriul administrat în cauză martorii arătând că" a existat acea înţelegere generală de sprijin pentru viitor, respectiv oportunităţi pentru secţie şi orice altă oportunitate. De exemplu, în legătură cu o cunoştinţă l-am rugat să pună o "vorbă bună" la partid, respectiv pentru susţinerea acestuia într-o funcţie de conducere, la nivel local, la Inspectoratul Teritorial Silvic Ploieşti. Postul nu a ajuns la decizia partidului din care făcea parte dl A. şi ca urmare, nici această oportunitate nu a fost valorificată (declaraţie martor Y., 08.03.2016).

În sfârşit, nu poate să justifice soluţia achitării împrejurarea că, martorul W. a afirmat că promisiunea făcută de inculpatul A. nu a fost făcută în mod expres în legătură cu funcţiile de vice preşedinte ci " în perspectiva numirii sale în calitate de primar", reţinându-se că întregul demers al inculpatului a fost efectuat în considerarea influenţei pe care acesta o deţinea în cadrul partidului politic, ca urmare a funcţiei deţinute, aspect de care martorul a avut cunoştinţă, fiind în preajma stafulului de campanie al inculpatului A.. Se reţine că inculpatul nu a invocat expressis verbis funcţia publică deţinută la momentul perfectării înţelegerilor cu martorii denunţători deoarece nu era necesar, aceasta fiind cea care dusese la nominalizarea sa în campanie şi în exerciţiul căreia acţiona.

Este cert că inculpatul avea la vremea aceea autoritate şi influenţă conferită de faptul că era vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti al partidul de guvernământ de la acea dată.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, reţine că "influenţa şi autoritatea" inculpatului, era, una reală, asumată şi afirmată, izvorând din poziţia deţinută de inculpat în partidul din care făcea parte, reţinând în acest sens declaraţia martorului W. care afirmă "pentru sprijinul oferit în campanie electorală, A. l-a numit pe AAAA. într-o funcţie publică la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară KKKKK. Ploieşti, (…) domn LLLLL. a fost numit ulterior de A. în cadrul SC MMMMM. SA în funcţia de inspector… GG. Simona care deţine SC OOOOO. SRL Ploieşti, căreia după ce a obţinut funcţia de primar i-a atribuit nişte lucrări din fonduri publice la X.."

Totodată, caracterul necuvenit al folosului rezultă din modalitatea în care urma să fie obţinut, prin folosirea unor practici interzise, respectiv în schimbul folosirii influenţei de care inculpatul dispunea, dată fiind funcţia deţinută, la nivelul formaţiunii politice. O modalitate de obţinere a foloaselor contrară legii, indiferent de natura acesteia, realizează scopul infracţiunii, atunci când cel acuzat a acceptat posibilitatea producerii acestui scop.

În speţă, ceea ce i se impută inculpatul A. este că pentru obţinerea voturilor necesare unui obiectiv electoral s-au utilizat mijloace nelegale, constând în condiţionarea obţinerii lucrărilor ulterioare de sprijinul acordat în campania electorală.

În ceea ce priveşte obţinerea de către inculpat a folosului injust se constată că bunurile primite, pixuri, brichete, broşuri, tocătoare, produse alimentare nu au fost achitate integral. Astfel unele dintre chitanţele şi facturile pentru plata tocătoarelor de către societatea Z. nici nu menţionează preţul acestora, iar actele contabile emise de societatea X. atestă cumpărarea de produse alimentare şi scoaterea din casierie, la interval de 2 zile, a sumelor de câte 10.000 lei, la sfârşitul lunii mai şi la începutul lunii iunie. De asemenea, societatea X. a cumpărat peste 2.000 baloane şi 2.000 tricouri pe care ulterior le-a inscripţionat alături de alte produse.

Probatoriul cauzei a evidenţiat că natura înţelegerilor a fost similară în ambele situaţii, atât în cazul martorului W., cât a martorului Y., iar modalitatea desfăşurării raporturilor a fost, de asemenea asemănătoare, justificând concluzia unui mod de operare constant. Martorii au relatat că singura persoană cu care au discutat pentru furnizarea produselor a fost inculpatul, iar distribuirea acestora s-a realizat tot cu concursul acestuia sau al reprezentantului său, martorul GG., într-o zonă aleasă de inculpat pentru potenţialul său electoral.

Totodată, se reţine că astfel cum probatoriul cauzei a evidenţiat că în schimbul oferirii acestor bunuri denunţătorii urmau să Q.ască, din partea inculpatului, un tratament de favoare la momentul obţinerii calităţii de primar.

Faţă de cele ce preced, apărarea inculpatului urmează să fie respinsă ca nefondată., Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, constatând că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată realizează toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, fiind deci o faptă prevăzută de legea penală şi constituind infracţiunea menţionată în rechizitoriu.

4. Criticând sentinţa penală sub aspectul greşitei soluţii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, faptă prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, inculpatul A. a susţinut că probatoriile administrate în cauză au demonstrat că nu s-a implicat în efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ.

Astfel, cu privire la contract de servicii publicitare încheiat între societăţile P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro), inculpatul a susţinut că probatoriul administrat a arătat faptul că nu a efectuat acte de administrare în legătură cu acest contract.

În legătură cu achiziţia directă prin intermediul P. SRL Ploieşti de produse alimentare şi de propagandă electorală, s-a învederat că probatoriul a relevat că toate deciziile cu privire al campaniile efectuate de societate au fost aprobate de GG.

Referitor la cel de-al treilea act material, respectiv achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro, apărarea a subliniat că, la data tranzacţiei, SC P. S.R.L. nu mai aparţinea apelantului inculpat.

De asemenea, cu privire la achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Praga, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 274.705,43 lei, inculpatul a susţinut că probatoriul administrat a evidenţiat că acesta nu a deţinut la acel moment SC P. S.R.L.

Referitor la cesiunea din octombrie 2013 a mărcii "R." realizată prin intermediul societăţii P. SRL Plopeni către S. SRL Ploieşti contra sumei de 450.000 lei (fără TVA), apărarea a susţinut că inculpatul şi-a dat acordul ca această marcă să fie cesionată martorului GG.

În fine, în legătură cu încheierea contractului de servicii publicitare între societăţile P. SRL Ploieşti şi T. SRL Ploieşti, respectiv U. SRL Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA),), apărarea a susţinut că probatoriul administrat în cauză a demonstrat că apelantul inculpat nu s-a implicat în efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ.

Examinând sentinţa apelată se constată că inculpatului A. i s-a reţinut în sarcină, în esenţă, că în calitate de parlamentar şi ulterior de primar a rămas administratorul de fapt al SC P. S.R.L şi SC P. , calitate în care a desfăşurat activităţi cu caracter comercial apte a spori patrimoniul societăţilor la care era asociat şi a produce beneficii financiare sau a obţinut bunuri, fără legătură cu obiectul de activitate, folosite apoi prin intermediul societăţilor la care era asociat, pentru crearea unui beneficiu ori avantaj de natură electorală.

Astfel, prin actul de sesizare şi sentinţa penală apelată s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2012 - 2013, în calitate de senator în Parlamentul României şi ulterior primar al Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat, în numele societăţilor P. SRL Ploieşti, ale cărei părţi sociale le-a cesionat fictiv după învestirea în funcţia de primar şi P., la administrarea cărora a renunţat formal în anul 2008 odată cu obţinerea funcţiei de demnitate publică, activităţi cu titlu oneros, producătoare de venituri pentru sine, astfel:

- contract de servicii publicitare încheiat între societăţile P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro);

- achiziţia directă prin intermediul P. SRL Ploieşti de produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Praga, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 274.705, 43 lei;

- cesiunea din octombrie 2013 a mărcii "R." realizată prin intermediul societăţii P. SRL Plopeni către S. SRL Ploieşti contra sumei de 450.000 lei (fără TVA);

- contracte de servicii publicitare încheiate între societăţile P. SRL Ploieşti şi T. SRL Ploieşti, respectiv U. SRL Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA), activităţi incompatibile cu cele două funcţii deţinute succesiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 şi art. 82 alin. (1) lit. a), respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

În examinarea criticilor formulate instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000, este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fapta care constă în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Prin urmare, pentru ca efectuarea de operaţiuni financiare să constituie elementul material al laturii obiective, este necesar ca operaţiunile financiare să fie efectuate ca acte de comerţ, iar operaţiunile financiare, ca acte de comerţ, să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.

Prohibirea unor asemenea operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, are ca finalitate atât asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, cât şi protejarea demnităţii persoanelor care ocupă anumite funcţii/atribuţii/însărcinări publice, scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni.

În acest context se reţine că prin decizia nr. 243 din data de 6 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 527 din data de 6 iulie 2017 Curtea Constituţională pronunţându-se cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 78/2000 Curtea Constituţională a reţinut:

"29. (…) că efectuarea de operaţiuni financiare înseamnă realizarea unor tranzacţii referitoare la bani şi credite (…) şi vizează desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor.

30. Totodată, având în vedere exigenţele anexei la Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 3 mai 2007, din multitudinea de intermedieri şi tranzacţii financiare acolo prevăzute, numai cele care se circumscriu activităţilor şi domeniilor limitativ enumerate în art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din aceeaşi lege şi acestea vizează "operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale".

31. De asemenea, legea cere ca operaţiunea financiară să fie efectuată ca act de comerţ, deci să constituie un act de speculă sau o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat. De aceea, retragerile de numerar şi operaţiunile de emitere a ordinelor de plată, chiar dacă sunt operaţiuni financiare, nu constituie, în acelaşi timp, şi acte de comerţ.

32. Potrivit art. VII din O.U.G. nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, sintagma "contract comercial" sau "contracte comerciale" se înlocuieşte cu sintagma "contract civil" sau, după caz, "contracte sau acte de comerţ" se înlocuieşte cu termenul "contracte".

33. De asemenea, Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, aduce clarificări terminologice. Astfel, potrivit art. 8,

(1)Noţiunea de «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

(2) În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia «activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii»".

34. Înlocuirea expresiilor clasice de "acte de comerţ" şi, respectiv, "fapte de comerţ" are meritul de a stabili conţinutul juridic actual al noilor noţiuni care vizează sensul economic al noţiunii de comerţ, adică acela de interpunere în schimbul şi circulaţia mărfurilor. Aceasta înseamnă că, în accepţiunea actuală a legiuitorului, actele de comerţ, respectiv activitatea comercială, sunt alcătuite din operaţiunile ce privesc activităţile de producţie, comerţ sau prestări de servicii.

35. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de profesionist include şi calitatea de comerciant. Aceasta înseamnă că legiuitorul a introdus un sistem subiectiv de reglementare al raporturilor comerciale. În plus, faţă de conţinutul normativ al alin. (2) al art. 8 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul, în completarea sistemului subiectiv de reglementare prin raportarea normelor juridice la calitatea de profesionist comerciant, a avut în vedere normele referitoare la activităţile de producţie, prestări servicii şi comerţ, adică un sistem obiectiv de reglementare.

36. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3 din C. civ.

1. Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

2. Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

3. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

În acest context, instanţa de control judiciar reţine, totodată, că potrivit Deciziei nr. 1415/2009 a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă, tuturor subiectelor de drept.

Aşadar, legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză se constată că legiuitorul a incriminat, în mod expres, în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general comise în condiţiile şi scopurile prevăzute de acelaşi text de lege.

Prin urmare, în această nouă lectură a art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, operaţiunile financiare indicate de verbum regens - al infracţiunii sus-menţionate - trebuie efectuate ca profesionist, în exploatarea unei întreprinderi, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Prin săvârşirea acestor acte materiale în mod organizat, permanent şi sistematic, subiectul activ al infracţiunii dobândeşte de facto calitatea de profesionist într-un domeniu limitat al activităţii economice (piaţa de capital, sistemul bancar, bursier, de schimb valutar, piaţa plasamentelor financiare şi a asigurărilor) şi prin aceasta se plasează într-o stare de incompatibilitate.

Instanţa de control judiciar, în opinie majoritară, contrar celor exprimate de către instanţa de fond, cât şi de către Parchet, acesta din urmă considerând că operaţiunile efectuate de către inculpat se circumscriu elementului material al infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apreciază că activitatea desfăşurată de către inculpat nu realizează conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.

Această soluţie se impune, pornind de la analiza conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, instanţa, în opinie majoritară, constatând că operaţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare a instanţei, ca implicare în activitatea SC P. SRL Ploieşti şi SC FF. SRL Plopeni şi care pe scurt ar putea fi sintetizate în: încheierea unor contracte de servicii publicitare; achiziţii de produse alimentare şi de propagandă electorală; achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, a unor imobile; cesiunea mărcii "R." nu se încadrează în categoria "operaţiuni financiare" în înţelesul art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Se reţine în acest context că art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000 enumeră domeniile civile avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din acelaşi act normativ şi anume operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, schimb valutar sau alte credite, operaţiuni de plasament în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la contracte bancare şi cele asimilate acestora, toate aceste operaţiuni, prin raportare la conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 trebuie să fie efectuate ca acte de comerţ.

Aşadar, cum activitatea pretins infracţională desfăşurată de inculpat nu reprezintă o acţiune care să aibă ca scop final un act de speculaţie sau să constituie o acţiune de intermediere în circulaţia bunurilor, făcută în mod organizat, nefiind o "operaţiune financiară", reiese că însuşi elementul material al infracţiunii, ca act de conduită interzis astfel cum a fost el anterior definit, nu este dat în cauză, aspect ce echivalează cu însăşi inexistenţa infracţiunii, în materialitatea ei.

Mai mult, din probele administrate în cauză, cu titlu de exemplu fiind depoziţiile martorilor PP., CCC., GG. nu reiese că inculpatul s-a folosit de funcţia sa la momentul negocierii contractelor de servicii publicitare încheiate între societăţile P. SRL Ploieşti (prin administrator GG.) şi Q. SRL Bucureşti, respectiv între societăţile P. SRL Ploieşti şi T. SRL Ploieşti, respectiv U. SRL Ploieşti, la achiziţia directă prin intermediul SC P. SRL de produse alimentare şi de propagandă electorală, respectiv la achiziţionarea de către SC P. SRL Ploieşti la licitaţie publică prin intermediul unor birouri de executori judecătoreşti a două imobile situate pe străzile Domnişori şi Praga din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.

Tot astfel, cu privire la cesiunea mărci "R.", martorul GG. arată "…şi m-am oferit să o cumpăr eu, stabilind de comun acord preţul de 450.000 lei plus T.V.A. Marca am cumpărat-o pe firma la care am calitatea de asociat împreună cu soţia mea - S.C. S. S.R.L. Ploieşti."

Prin urmare, în lipsa cerinţelor ce condiţionează existenţa conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea 78/2000, instanţa va dispune achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

II. Susţinându-şi nevinovăţia, inculpata B. a criticat sentinţa apelată, sub aspectul soluţiei de condamnare la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută de art. art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior. În susţinerea netemeiniciei soluţiei de condamnare inculpata a făcut trimitere la considerentele deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, precizând că atribuţiile de serviciu care se reţin în cauză că au fost încălcate nu derivă dintr-un act normativ - lege, ordonanţă de urgenţă - ci sunt, astfel cum se reţine şi în situaţia de fapt, stabilite pe cale administrativă, fiind preluate din Regulamente sau Decizii. Totodată, inculpata a susţinut că probatoriul administrat în cauză nu a făcut dovada intenţiei acesteia de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos.

În examinarea criticilor formulate instanţa de control judiciar constată că prin actul de acuzare, s-a reţinut în sarcina inculpatei B., că, în calitate de director executiv la Direcţia Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Achiziţii Publice, Contracte din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului (Anexa - punctele 1, 2 şi 3) a semnat rapoartele de specialitate prin care a propus Consiliului Local Ploieşti, spre aprobare, proiectele Hotărârilor nr. 466 din 20.12.2012 şi din 27.06.2013 privind încheierea contractului de cooperare între municipiul Ploieşti şi Asociaţia Comunitară "L." Ploieşti şi adoptarea Regulamentului de aplicare a prevederilor contractului, deşi nu erau îndeplinite condiţiile art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale invocate în cuprinsul acestora, iar ulterior a semnat şi contractul şi regulamentul, contribuind astfel la prejudicierea bugetului local cu 8.000.000 lei reprezentând suma plătită de municipiul Ploieşti Asociaţiei Comunitare, precum şi la obţinerea de către aceasta din urmă a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum.

În speţă, instanţa de fond a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui/unor acte de către inculpata B. pornind de la premisa pregătirii juridice a inculpatei, respectiv a faptului că aceasta coordona activitatea compartimentului juridic, cel care trebuia să evalueze condiţiile de legalitate ale contractelor încheiate şi reţinând ca aceasta avea ca atribuţie specifică şi acordarea de consultanţă juridică celorlalte compartimente din cadrul instituţiei, formulând răspunsuri la referatele adresate fără a se arăta în mod concret care ar fi aceste dispoziţii legale ce trebuia a fi respectate în procesul de exercitare a atribuţiilor de serviciu, făcând doar referire la dispoziţiile art. 36 alin. (2) lit. e) şi alin. (7) din Legea nr. 215/2001, republicată (Legea administraţiei publice locale), text în care sunt precizate atribuţiile consiliului local.

Astfel, art. 36 - (2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.

(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local:

a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar

(7) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local:

a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local."

Totodată se reţine că potrivit fişei postului din data de 01 decembrie 2012 a directorului executiv al Direcţiei Administraţie Publică, Juridic - Contencios, Contracte, scopul principal al acestui post îl reprezintă, printre altele asigurarea procedurii de elaborare, verificare şi adoptare a Hotărârilor Consiliului Local, Dispoziţiilor Primarului Municipiului Ploieşti şi a altor acte emise de autorităţile publice locale (punctul 1 din fişa postului); coordonarea şi controlul activităţii Serviciului Administraţie Publică Reglementare şi Monitorizare Asociaţii de Proprietari (punctul 2 din fişa postului); coordonarea şi controlul activităţii Serviciului Juridic, Contencios, Contracte (punctul 3 din fişa postului).

Transpunând starea de fapt dedusă din materialul probator administrat, în drept, prin raportare la considerentele deciziei nr. 405/15.06.2016 se reţine că instanţa de contencios constituţional a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative).

Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

"Astfel, Curtea a constatat că raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora cum ar fi hotărâri de guvern, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului au influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară. (…) având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."

Raţiunile acestor dispoziţii au avut în vedere şi respectarea principiului "ultima ratio" în materie penală, nefiind suficient să se constate că faptele încriminate aduc atingere unei valori sociale ocrotite, ci această atingere trebuind să prezinte un anumit grad de intensitate şi gravitate, care să justifice sancţiunea penală.

Având în vedere această precizare a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu şi reţinând că atribuţiile concrete ale inculpatei B. derivă din Decizia nr. 1141 din 17.04.2012 emisă de primarul mun. Ploieşti, iar din cuprinsul actului de sesizare nu rezultă că inculpata a încălcat şi dispoziţii prevăzute în legi sau în ordonanţe ale Guvernului, respectiv atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, ci numai atribuţii de serviciu care sunt reglementate numai prin fişa postului, soluţia care se impune, raportat la dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 15.06.2016, pronunţată de Curtea Constituţională, este cea de achitare a inculpatei, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Se reţine, totodată, că dispoziţiile art. 6, 7, 8 din Legea nr. 514/2003 şi art. 2 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 47 din Legea nr. 215/2001, invocate de reprezentantul Ministerului Public în concluziile scrise, cu referire la atribuţiile de serviciu pretins a fi încălcate de inculpata B. reprezintă norme de trimitere care o legislaţie secundară (hotărâri de consiliu local, fişa postului), neputând constitui temei al răspunderii penale.

Aşa fiind, constatând că faptele reţinute în sarcina inculpatei B., în concret, nu întrunesc elementele de tipicitate al infracţiunii de abuz în serviciu, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de inculpatul B.. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen., va achita pe inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior.

III. Criticând sentinţa penală sub aspectul greşitei soluţii de achitare a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că, instanţa de fond analizând trunchiat actele şi declaraţiile existente la dosarul cauzei a ajuns la concluzia eronată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că a pretins denunţătorului M. - reprezentant al Asociaţiei Comunitare "L." Ploieşti, în schimbul derulării contractului de asociere încheiat între aceasta şi Municipiul Ploieşti (prin primar) şi a Regulamentului de aplicare a contractului, precum şi a efectuării plăţilor către Asociaţie, suma de 300.000 euro reprezentând un comision de 10% din valoarea totală a sumelor ce urmau a fi acordate de unitatea administrativ teritorială jucătorilor echipei de fotbal "O." Ploieşti, ale cărei interese erau reprezentate de Asociaţia Comunitară, din care a primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388, 97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului.

Examinând criticile formulate de Parchet, Înalta Curte, completul de 5 judecători, ca instanţă de control judiciar, constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate şi, mai ales, la coroborarea acestora, examinând probele/mijloacele de probă şi reţinând că acestea nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.

Se reţine în acest context că potrivit art. 4 din C. proc. pen. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

De asemenea, potrivit art. 103 C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Raportat la textele legale mai sus menţionate, se constată că probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice substanţial situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în considerentele hotărârii apelate.

În acest context se reţine că potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori Q.şte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul, de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Dintre modalităţile alternative de comitere a infracţiunii, în raport de starea de fapt, se impune a fi analizată acţiunea de pretindere, care presupune acţiunea făptuitorului. Astfel, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de luare de mită, acţiunea de pretindere (una din modalităţile alternative de comitere a infracţiunii) trebuie să fie neechivocă, să se refere la un folos necuvenit şi să fie condiţionată de îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare nu este confirmată de probele administrate în cauză, în sensul că nu se poate reţine că inculpatul A. a pretins suma de 300.000 euro reprezentând un comision de 10% din valoarea totală a sumelor ce urmau a fi acordate de unitatea administrativ teritorială jucătorilor echipei de fotbal "O." Ploieşti, ale cărei interese erau reprezentate de Asociaţia Comunitară, din care a primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388,97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului

Astfel, instanţa de apel, readministrând o parte a probatoriului din faza de urmărire penală şi coroborându-l cu celelalte mijloace de probă, reţine, în acord cu instanţa de fond, că, în ceea ce priveşte probatoriului administrat cu referire la infracţiunea de luare de mită (pct. 2 rechizitoriu, secţiunea în drept), acesta se cantonează în jurul declaraţiilor martorului denunţător M. şi al apropiaţilor acestuia, respectiv Vrânceoroveanu Maria Clarisa şi N., declaraţii care, dată fiind natura relaţiilor pot fi lipsite de obiectivism.

Astfel, din autodenunţul formulat de M. rezultă următoarele: "În iarna anului 2012-2013, lunile ianuarie- februarie echipa de fotbal a efectuat un stagiu de pregătire în Turcia - Antalya, unde eu împreună cu BBB. ne-am deplasat în cantonamentul echipei, iar la câteva zile s-a alăturat şi primarul A., însoţit de câţiva amici, ocazie cu care am avut o discuţie într-una din serile respective din acel sejur legat de un comision pe care ar trebui să îl plătesc pentru sumele care vor fi plătite jucătorilor, în cazul în care se vor atinge acele performanţe... În apartament, BBB. a deschis subiectul acelui comision de 10%, pe care ar trebui să îl plătesc eu. (…).

La sfârşitul lunii august 2013 m-am întâlnit cu primarul A. la restaurantul meu, unde i-am înmânat acestuia suma de 100.000 euro - formată din două fişicuri a câte 100 bancnote a 500 euro, ambalată într-un plic. De faţă la această remitere au asistat, întâmplător, soţia (AA.) şi fratele meu, care veniseră la mine întrucât urma să plecăm undeva.(…)".

Martorul BB. a arătat:

"Ştiu din povestirile dlui M. că i s-a solicitat un comision din suma de bani pe care Primăria urma să o plătească ca premiere către O."

Aşadar, din examinarea probatoriului administrat în cauză se reţine că declaraţiile denunţătorului sunt singulare cu privire la faptul pretinderii de către inculpatul A. a comisionului de 10%, şi nu se coroborează cu probe directe care să confirme versiunea denunţătorului.

Aspectele relatate de către denunţător cu privire la remiterea sumei de 100.000 euro, se regăsesc şi în depoziţiile martorului N., care a precizat:

"Cunosc faptul că fratele meu i-a dat dlui A. suma de 100.000 de euro, reprezentând comisionul stabilit de către aceştia într-unul dintre cantonamentele echipei de fotbal.

Eu nu am participat niciodată la discuţii, tot ceea ce ştiu cunosc de la fratele meu, el povestindu-mi cele întâmplate. (…) Cunosc faptul că erau 100.000 de euro, întrucât în dimineaţa respectivă fratele meu mi i-a dat să îi număr şi erau două fişicuri de câte 100 bucăţi a câte 500 euro, în total 100.000 de euro."

Totodată, martora AA. a arătat "În vara anului 2013, august- septembrie, dl. A. s-a prezentat la restaurantul "WWWW. (…) Eu mă aflam întâmplător la restaurant. S-a aşezat la masă pe terasă împreună cu M.. Am ieşit să îl salut şi în acel moment soţul meu a scos din buzunar un plic cu bani, a scos banii din plic şi i-a dat dlui A. Precizez că erau două fişicuri formate din bancnote de câte 500 de euro. Suma totală era de 100.000 de euro. Cunosc despre cuantumul sumei de la soţul meu, care îmi povestea de ceva timp că urmează să îi plătească dlui A.. Mi-a mai spus că au avut nişte discuţii în cantonamentul din anul 2013 referitoare la plata comisionului, în schimbul plăţilor pe care trebuia să le facă către jucători sau asociaţie."

Deşi martorii AA. şi N. furnizează informaţii cu privire la remiterea sumei de bani de 100.000 euro, se reţine că depoziţiile acestora sunt insuficiente şi ineficiente pentru dovedirea acuzaţiei. În plus cu privire la martorul N. se reţine că acesta poate fi interesat în valorificarea declaraţiilor în contextul unei cauze de reducere a pedepsei de care să beneficieze intr-un alt dosar penal, în care are calitatea de inculpat, cu privire la acuzaţii referitoare la infracţiuni economice.

Se constată, totodată că martorul denunţător, în declaraţia sa, face trimitere la BBB., afirmând că acesta cunoaşte date esenţiale, participând la momentele perfectării înţelegerii cu privire la plata comisionului.

Audiat fiind martorul BBB. a susţinut:

"Eu nu am asistat la nicio discuţie referitoare la vreun comision pe care inculpatul A. să-l fi pretins de la martorul M. şi nici nu ştiu dacă s-a plătit vreun comision. Ştiu că M. se văita şi îl înjura pe dl. A. pentru că avea probleme cu jucătorii că nu le făcea plata privitor la performanţă, aşa cum le-a promis. Nu am auzit vorbindu-se despre vreun comision. ..."

În legătură cu suportarea cheltuielilor celor două deplasări în Antalya, susţinerea martorului anterior "Eu personal am achitat contravaloarea cazării pentru inculpatul A.." este concordantă cu cea a inculpatului A. potrivit căreia:

"(…) în 2013 plata a fost făcută de către dl. BBB. prin firma YYYY., eu cerându-i să plătesc pentru acea deplasare, însă nu mi-a acceptat solicitarea, spunând că sunt invitatul său, cu ocazia zilei de naştere a acestuia."

Din principiul prezumţiei de nevinovăţie rezultă că interpretarea probelor în materie penală se raportează la standardul "in dubio pro reo", ceea ce implică şi condiţia certitudinii, a convingerii certe a vinovăţiei. Totodată, administrarea echitabilă a probelor, ca parte a dreptului la un proces echitabil, ocupă un loc preeminent într-o societate democratică şi nu poate fi sacrificată în favoarea eficienţei luptei împotriva corupţiei.

În consecinţă, instanţa constată că singura probă directă în raport cu acuzaţiile aduse inculpatului A., în sensul că ar fi pretins suma de 300.000 euro şi ar fi primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388,97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului, sunt chiar declaraţiile martorului denunţător, iar ca probe indirecte sunt declaraţiile martorilor care au arătat, în mod clar, că au cunoştinţă de cele ce au relatat cu privire la pretinsă mită tot de la martorul denunţător.

Nici chiar martorii AA. şi N., deşi au relatat despre o sumă de bani pe care martorul denunţător a înmânat-o inculpatului, nu au putut preciza că ar cunoaşte despre scopul luării acelor bani de către inculpat din altă sursă decât de la martorul denunţător.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar constată că nu exista probe în sensul dispoziţiilor art. 103 şi 396 din C. proc. pen. şi a exigentelor jurisprudenţei consacrate ale Curtea europeană, care sa ateste, mai presus de orice îndoiala rezonabilă, că inculpatul A. a pretins denunţătorului M. - reprezentant al Asociaţiei Comunitare "L." Ploieşti, în schimbul derulării contractului de asociere încheiat între aceasta şi Municipiul Ploieşti (prin primar) şi a Regulamentului de aplicare a contractului, precum şi a efectuării plăţilor către Asociaţie, suma de 300.000 euro reprezentând un comision de 10% din valoarea totală a sumelor ce urmau a fi acordate de unitatea administrativ teritorială jucătorilor echipei de fotbal "O." Ploieşti, ale cărei interese erau reprezentate de Asociaţia Comunitară, din care a primit în august 2013 suma de 100.000 euro, precum şi foloase necuvenite în valoare totală de 7.388, 97 lei, constând în contravaloarea transportului şi cazării în perioadele ianuarie - februarie 2013, respectiv ianuarie - februarie 2014, la două hoteluri din Turcia unde a însoţit echipa în desfăşurarea cantonamentului.

Faţă de acest probatoriu neconcludent, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, s-a dat prevalenţă principiului "in dubio pro reo, dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (punctul 2 din rechizitoriu, secţiunea în drept), criticile formulate de Ministerului Public sub acest aspect fiind nefondate.

Cu privire la apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată, totodată, că acesta a criticat sentinţa penală nr. 477 din 16 iunie 2016 pentru nelegalitate sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor:

A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu) faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. folosirea influenţei de către o persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

- B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

- D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Modalitatea de individualizarea pedepselor stabilite a fost criticată şi de inculpatul A., acesta solicitând, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor stabilite în sensul schimbării modalităţii de executare a pedepselor.

Reţinând vinovăţia inculpatului A. în comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior; luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu) faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000; folosirea influenţei de către o persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A., prin raportare la cauza dedusă judecăţii, fără a relua raţionamentul Q.i instanţe - pe care instanţa de control judiciar şi-l însuşeşte, apreciază, contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, că nivelul pedepselor aplicate inculpatului A. concordă cu gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina acestuia, circumstanţele personale ale apelantului inculpat şi cele reale, ale speţei, fiind corect evaluate de instanţa de fond.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanţa fondului a respectat cerinţele art. 72 C. pen. anterior, evaluând numărul şi amploarea actelor de executare, existenţa unor contribuţii conjugate fără de care nu s-ar fi putut obţine rezultatul infracţional, urmările produse sau nivelul folosului injust obţinut, valorificând corespunzător împrejurările, în măsură a atenua răspunderea penală şi ţinând seama de circumstanţele reale ale cauzei, dar şi de datele ce caracterizează inculpatul.

Văzând că în procesul de individualizare a pedepselor stabilite inculpatului A. au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. criticile formulate de Parchet apar ca fiind nefondate, motiv instanţa de control judiciar va menţine pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept) prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Cu referire la inculpata D., instanţa de control judiciar reţine că este de netăgăduit că fapta comisă de aceasta are o gravitate sporită, confirmată generic şi de limitele pedepsei stabilite de legiuitor, dar şi în concret, de circumstanţele de fapt efective în care acţiunea cu caracter infracţional a fost desfăşurată.

Individualizarea pedepselor presupune însă, atât analizarea aspectelor defavorabile, cât şi a celor favorabile inculpatului, precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. anterior care se referă la împrejurările săvârşirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce, dar şi cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.

Pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă trebuie în acelaşi timp individualizată pentru a răspunde principiului proporţionalităţii în sensul unui raport echitabil şi echilibrat între fapta săvârşită şi răspunderea penală şi a unei corecte, necesare şi corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale, în condiţiile prevăzute de art. 52 C. pen. anterior.

În aceşti termeni, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că în aprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei aplicată inculpatei D. trebuie a fi avută în vedere contribuţia acesteia, în sarcina sa reţinându-se o infracţiune unică, împrejurarea că iniţiativa demersului nu i-a aparţinut, şi nu în ultimul rând ascendentul inculpatului A. asupra sa. Prin urmare se constată că pedeapsa aplicată inculpatei în acelaşi cuantum cu cea aplicată inculpatului A. înfrânge principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor sociale lezate şi sancţiunile penale motiv pentru care Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară va reduce pedeapsa aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

Din altă perspectivă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, consideră că durata procedurii, calculată de la data epuizării activităţii infracţionale (2013) sau a actului de începere a urmăririi penale (2015), trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepselor şi generează reducerea cuantumului acestora, precum şi orientarea spre o modalitate de executare a pedepsei mai puţin severă.

Astfel, pornind de la aceleaşi dispoziţii legale mai sus menţionate -art. 72 din C. pen. anterior - care obligă instanţa ca, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, să aibă în vedere toate criteriile generale de individualizare, în raport de rezonanţa socială negativă redusă a manifestării infracţionale, faţă de timpul scurs de la data săvârşirii infracţiunii şi faţă de circumstanţele personale ale inculpaţilor (faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, nivelul lor înalt de instrucţie), dar şi de soluţia pronunţată în apel, cu privire la latura penală (achitare pentru o parte din infracţiuni) instanţa apreciază că se justifică aplicarea prevederilor art. 861 din C. pen. care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen., apreciind că pedepsele astfel individualizate sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare sunt îndestulătoare pentru a-i determina pe inculpaţii A. şi D. să conştientizeze consecinţele conduitei lor ilicite şi să adopte, pe viitor, o atitudine de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Faţă de soluţia de achitare ce va fi dispusă faţă de inculpata B. şi faţă de prevederile art. 25 alin. (1) şi 5 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va înlătura dispoziţia de angajare a răspunderii civile a acesteia sub aspectul prejudiciului produs şi, pe cale de consecinţă, va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpaţii A. şi D. la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti. Totodată, va fi ridicat sechestrul asigurător instituit în cauză prin ordonanţa nr. 7/P/2014 din 01.04.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei B., respectiv asupra cotei de 1/2 din autoturismul marca J. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, serie motor x, serie şasiu K.

Totodată, văzând dispoziţiile art. 1383 C. civ. potrivit cărora sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, şi reţinând contribuţia determinantă a inculpatului A., la iniţierea şi continuarea activităţii infracţionale, instanţa de control judiciar, în acord cu instanţa de fond apreciază că în ceea ce priveşte întinderea obligaţiei de dezdăunare sarcina reparaţiei îi revine acestuia în proporţie majoritară, respectiv de 75%, reţinând în sarcina inculpatei D. un procent de 25% .

Prin urmare, pentru considerentele şi în limitele mai sus menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cu unanimitate, va admite apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 477 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Va fi menţinută pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va fi menţinută pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept) prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Cu majoritate, în baza 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., va achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va fi menţinută pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va fi menţinută pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Cu unanimitate, în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Cu majoritate, în baza art. 861 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de câte 7 (şapte) ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Prahova;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se va suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Cu unanimitate, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen., va achita pe inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu majoritate, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

Cu unanimitate, va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpaţii A. şi D. la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti.

Inculpaţii A. şi D., vor fi obligaţi în solidar, la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti (75% inculpatul A. şi 25% inculpata D.).

Se va ridics sechestrul asigurător instituit în cauză prin ordonanţa nr. 7/P/2014 din 01.04.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei B., respectiv asupra cotei de 1/2 din autoturismul marca J. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, serie motor x, serie şasiu K.

Va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatei B. la plata sumei de 7500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de 2500 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

III. Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

IV. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, în sumă de câte 90 lei, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu unanimitate,

I. Admite apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 477 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

A. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Menţine pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni) închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu, secţiunea în drept) prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Cu majoritate,

În baza 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 litera d şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Cu unanimitate,

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Cu majoritate,

În baza art. 861 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de câte 7 (şapte) ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Prahova;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Cu unanimitate,

B. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen., achită pe inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu majoritate,

C. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. de la 3 (trei) ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.

Cu unanimitate,

D. Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpaţii A. şi D. la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti.

Obligă inculpaţii A. şi D., în solidar, la plata sumei de 8.000.000 (opt milioane) lei, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti (75% inculpatul A. şi 25% inculpata D.).

E. Ridică sechestrul asigurător instituit în cauză prin ordonanţa nr. 7/P/2014 din 01.04.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei B., respectiv asupra cotei de 1/2 din autoturismul marca J. cu numărul de înmatriculare x, culoare gri, serie motor x, serie şasiu K.

F. Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatei B. la plata sumei de 7500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, din care suma de 2500 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

II. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

III. Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

IV. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, în sumă de câte 90 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2017.<BR><BR>

Opinia separată în sensul menţinerii soluţiei de condamnare la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în opinie minoritară, apreciază că apelul declarat de inculpatul A. sub aspectul greşitei soluţii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, faptă prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, este nefondat. Se reţine că prin criticile formulate inculpatul a reiterat, în realitate, apărări făcute şi în faţa instanţei de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat judicios şi le-a respins motivat în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, instanţa de control judiciar, în opinie minoritară, apreciază juste argumentele de fapt şi de drept reţinute prin sentinţa apelată cu privire la acuzaţiile care formează obiectul analizei, constatând, la rândul său, că probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, constând în aceea că, în perioada 2012 - 2013, în calitate de senator în Parlamentul României şi ulterior primar al Municipiului Ploieşti, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat, în numele societăţilor P. SRL Ploieşti, ale cărei părţi sociale le-a cesionat fictiv după învestirea în funcţia de primar şi P., la administrarea cărora a renunţat formal în anul 2008 odată cu obţinerea funcţiei de demnitate publică, activităţi cu titlu oneros, producătoare de venituri pentru sine, astfel:

- contract de servicii publicitare încheiat între societăţile P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro);

- achiziţia directă prin intermediul P. SRL Ploieşti de produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna ianuarie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 28.000 euro;

- achiziţionarea prin intermediul executorului judecătoresc, în luna martie 2013 a imobilului din Ploieşti, str. Praga, pentru societatea P. SRL Ploieşti, în valoare de 274.705, 43 lei;

- cesiunea din octombrie 2013 a mărcii "R." realizată prin intermediul societăţii P. SRL Plopeni către S. SRL Ploieşti contra sumei de 450.000 lei (fără TVA);

- contracte de servicii publicitare încheiate între societăţile P. SRL Ploieşti şi T. SRL Ploieşti, respectiv U. SRL Ploieşti, în luna aprilie 2012, în valoare de câte 21.000 lei (inclusiv TVA);

incompatibile cu cele două funcţii deţinute succesiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 şi art. 82 alin. (1) lit. a), respectiv art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003,

Examinând criticile formulate de inculpatul A., în opinie minoritară, se reţine cu titlu de premisă, că infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia este asimilată infracţiunilor de corupţie şi are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, dată fiind funcţia, atribuţia sau însărcinarea primită, trebuie să se abţină de la efectuarea unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu acea funcţie, atribuţie sau însărcinare.

Similar primei instanţe, Înalta Curte, completul de 5 jdecători, în opinie minoritară, reţine că, în înţelesul comun, sintagma "operaţiuni financiare" are înţelesul de operaţiuni care implică circulaţia banilor, a creditelor.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 243 din 6 aprilie 2017 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 527 din 6 iulie 2017 s-a arătat că pot intra în categoria operaţiunilor financiare avute în vedere de legiuitor la incriminarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, operaţiunile care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne sau internaţionale.

Prin dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. s-a prevăzut: În toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii".

În doctrină, s-a arătat că valoarea textului art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 este eminamente economică şi că singura valenţă juridică nu este decât cea conferită de art. 3 alin. (3) din C. civ.: activitatea de producţie, comerţ sau prestări de servicii desfăşurate în mod sistematic şi permanent constituie activităţi (întreprinderi) profesionale, iar cei care le desfăşoară în mod individual sau colectiv sunt consideraţi profesionişti (art. 3 alin. (2) C. civ.).

La nivel teoretic, se mai notează că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, noţiunea de profesionist prevăzută de art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Înalta Curte mai notează că Directiva 2011/83/UE din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorului defineşte la art. 2 pct. 2 noţiunea de "comerciant" ca fiind orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acţionează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acţionează în numele sau în contul ei, în scopuri ce ţin de activitatea sa comercială, de afaceri, meşteşugărească sau profesională în legătură cu contractele care intră sub incidenţa prezentei directive.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, incompatibilitatea decurge din modul de exercitare a unui anumit act exterior funcţiei, în afara îndatoririlor de serviciu (respectiv o operaţiune financiară sau o tranzacţie financiară) şi urmăreşte un scop patrimonial care nu trebuie însă efectiv realizat pentru ca fapta să fie infracţiune.

Ceea ce se urmăreşte prin sancţionarea faptelor prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 este tocmai menţinerea persoanelor cu funcţii publice dincolo de orice suspiciune care ar putea avea drept consecinţe deturnarea prestigiului funcţiei şi exercitarea acesteia în alte scopuri, comerciale, de obţinere de profituri din activităţi care, prin natura lor, sunt aducătoare de profit; or, o persoană învestită cu atributul funcţiei publice este incompatibilă a exercita acest tip de acte.

Probele administrate sunt apte a demonstra că în toată perioada în care a deţinut calitatea de senator ori primar inculpatul a avut putere de decizie, fiind cel care orienta activitatea, stabilea priorităţile, negocia contractele încheiate de societăţile menţionate, credita societăţile, păstrând calitatea de administrator de fapt.

Astfel, în ceea ce priveşte societatea P., se reţine că inculpatul a cedat părţile sociale deţinute către martorul GG. la data de 25 iulie 2012. Totodată, se reţine că în cadrul societăţii P., asociat unic era inculpatul A., iar la P. inculpatul era asociat alături de societatea P. Această situaţie juridică a dus la cumularea calităţilor de asociat şi for decizional uninominal, inculpatul fiind singurul care lua decizii, semna hotărârile adunărilor generale şi îl împuternicea pe martorul GG., administratorul de drept, în anumite limite, să le pună în executare, inculpatul A. păstrându-şi calitatea de administrator de fapt. Această punere în executare de către martor presupunea că, actele juridice ori de administrare aveau la bază negocierile purtate anterior ori concomitent de către inculpat.

Este necontestat că, în circumstanţele speţei, incompatibilitatea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 ca cerinţă obiectivă pentru existenţa infracţiunii în forma sa tipică este reglementată de dispoziţiile art. 82 lit. a), art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modificată.

Potrivit dispoziţiilor anterior menţionate, calitatea de deputat sau de senator, funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu "funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, administrator, membru în consiliul de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice".

Interdicţia legii este prevăzută în mod clar şi previzibil şi urmăreşte excluderea beneficiilor obţinute din folosirea expresă ori implicită a autorităţii generate de calităţile de demnitate publică. Încălcarea interdicţiei generează un caracter ilicit pentru aceste beneficii. Depunerea candidaturii pentru o funcţie de demnitate publică eligibilă presupune asumarea ulterioară a unei conduite în limitele exerciţiului acesteia, inclusiv abandonarea activităţilor preexistente ce generează incompatibilităţi.

Or, în perioada infracţională, inculpatul A. îndeplinea o funcţie prevăzută de art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ceea ce înseamnă că, potrivit dispoziţiilor art. 2 din aceeaşi lege, era obligat să îndeplinească atribuţiile ce îi reveneau în exercitarea funcţiei încredinţate cu respectarea strictă a legilor şi normelor de conduită profesională, fără să se folosească de funcţia primită pentru a dobândi, pentru sine sau pentru alte persoane, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Caracterul necuvenit al foloaselor (a căror obţinere, de către SC P. SRL şi SC FF. SRL) rezidă din faptul efectuării de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, de către apelantul aflat în stare de incompatibilitate legală, atrasă de funcţia de demnitate publică pe care o deţinea la acel moment.

Astfel, în speţă, este dovedit că inculpatul a acţionat, permanent şi repetat, ca administrator al societăţilor menţionate, implicarea sa presupunând nu doar un interes pasiv pentru activitatea firmei, ci, aşa cum întemeiat s-a reţinut prin sentinţa apelată, şi desfăşurarea unor activităţi sau operaţiuni de tipul discutării termenilor contractuali cu diverşi parteneri, supravegherea şi controlul exercitat asupra activităţii societăţii prin dispoziţii directe şi controlul activităţii administratorului de drept.

Prin urmare, ansamblul probator administrat în cauză dovedeşte implicarea inculpatului A. în administrarea şi reprezentarea societăţilor, în perioada în care a deţinut funcţia de senator/primar, constând în aceea că, aşa cum s-a subliniat anterior, în mod permanent şi repetat s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile administratorului de drept al societăţilor menţionate.

Astfel, inculpatul A. a efectuat, în mod frecvent, nemijlocit, următoarele operaţiuni, care intrau în sfera de competenţă a administratorului de drept:

- a negociat în mod direct contractele de servicii publicitare încheiat între societatea P. SRL Ploieşti şi Q. SRL Bucureşti, în luna mai 2012, în valoare de 54.614,56 lei (echivalentul a 10.000 euro) şi între societatea P. SRL Ploieşti şi SC T. SRL Ploieşti şi SC U. SRL Ploieşti, în valoare totală de 42.000 lei.

În acest context se reţine că martorul PP., reprezentantul legal al SC Q. SRL Bucureşti a susţinut că a negociat cu inculpatul A. obţinerea unui ajutor financiar pentru campania electorală mascat prin intermediul unui contract de publicitate încheiat între această societate şi SC P. SRL Ploieşti.

Conform relatărilor martorului PP., atunci când l-a cunoscut pe inculpatul A., în primăvara anului 2012, şi-a exprimat disponibilitatea de a-1 ajuta în campania electorală dar să-mi indice formula. Atunci el mi-a spus ca are un prieten ce are un ziar local în Ploieşti prin intermediul căruia ar putea să facă publicitate firmei mele, iar eu să achit contravaloarea serviciilor. Am convenit cu A. asupra sumei de 10.000 euro şi Tva cu care să cumpăr publicitate.

Am fost pus în legătură cu domnul GG. cu care am corespondat prin email stabilind formula de plată şi serviciile ce urmau să fie furnizate. Mi-a trimis prin email draft-ul de contract atunci aflând denumirea firmei, respectiv SC P. SRL Ploieşti. (…)"

Totodată, martorul CCC., administrator al SC T. SRL Ploieşti a susţinut că din anii 2004-2005 am avut contracte de publicitate cu GG., în mod repetat, în diferite publicaţii pe care acesta le-a condus/administrat. (…) Referitor la plăţile efectuate către societatea P. în anul 2013 ... .fiind implicat în alte activităţi nu am reuşit să iau legătura cu GG. Verificând apelurile pierdute pe telefonul mobil am constatat că fusesem contactat şi de către A., pe atunci primar al municipiului Ploieşti. L-am sunat pe primar şi reţin că mi-a spus ceva de genul "Vezi că te caută ala" sau " Nu i-ai răspuns..", eu înţelegând că se referă la GG. întrucât fusesem căutat de acesta. În urma acestui telefon este posibil ca eu sau cineva de la firmă să fi luat legătura cu GG.

- a supravegheat şi controlat în mod direct şi nemijlocit activităţile legate de procedurile de participare a societăţii la licitaţiile publice prin intermediul executorului judecătoresc (în luna ianuarie 2013 respectiv a imobilului din Ploieşti, str. Domnişori şi a imobilului din Ploieşti, strada Praga de către societatea P. SRL Ploieşti);

- a supravegheat, controlat şi coordonat activitatea SC P. SRL negociind contracte de prestări servicii, contracte de execuţie lucrări, contracte de cesiune; dispunând asupra aspectelor legate de administrarea S.C. P. S.R.L, inclusiv prin ordine date administratorul de drept al societăţii;

- a achiziţionat prin intermediul societăţii SC FF. SRL Plopeni produse alimentare şi de propagandă electorală (bere, carne, cârnaţi, ulei, făină, zahăr, mălai, fructe, pixuri şi brichete) destinate distribuirii către alegători, în scop electoral, în campania din primăvara - vara anului 2012 pentru alegerile locale în Ploieşti, în sumă de 322.636,11 lei.

- a depus diligenţe de identificare a unor potenţiali clienţi sau oportunităţi de afaceri pentru societăţilor menţionate;

Se reţine în acest sens declaraţia martorului GG. "Alte contrate le încheiam în urma primirii unui telefon de la A. care îmi spunea să merg să închei contract cu X sau cu Y. În legătură cu posibilitatea martorului GG. de a negocia preţul acesta a arătat: De multe ori îmi era comunicată şi suma contractului, iar alteori era lăsat la latitudinea respectivei persoane. Eu nu am participat în mod real la acele negocieri, care erau deja discutate. Eu mergeam, aşa cum am spus, să semnez şi să ştampilez."

Martorii au confirmat împrejurarea că cel care reprezenta societatea în relaţiile cu terţii şi stabilea, în linii generale, încheierea unor contracte de prestării servicii sau limitele asocierii, era inculpatul A. ulterior, documentele fiind semnate din partea de către GG., persoană care nu s-a implicat activ în derularea relaţiilor comerciale.

Astfel cum probatoriul a evidenţiat, acţiunile de subrogare în competenţele administratorului de drept au avut caracter continuu şi repetitiv, conferind notorietate, în plan local, calităţii inculpatului A. de reprezentant al S.C. P. SRL şi SC FF. SRL Plopeni, scopul în care a acţionat inculpatul fiind, în mod evident, unul patrimonial.

În consecinţă, fiind dovedit că activităţile desfăşurate de inculpatul A. în modalitatea reţinută de prima instanţă, constituie operaţiuni financiare ca acte de comerţ, dată fiind calitatea apelantului de senator în Parlamentul României şi ulterior primar al municipiului Ploieşti, în perioada 2012-2013 acesta aflându-se în stare de incompatibilitate legală, astfel cum rezultă din prevederile art. 82 şi 87 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie minoritară, concluzionează în sensul că sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificată impunându-se a fi menţinută soluţia de condamnare la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzute de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.<BR><BR>

Opinia separată în sensul achitării inculpatului A., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire a influenţei de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că, în perioada campaniei electorale din anul 2012, şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid şi a pretins şi primit de la W., administrator al Societăţii X. Ploieşti, suma de 20.000 lei, precum şi bunuri promoţionale (tricouri, bannere, baloane, servicii de personalizare produse, produse alimentare) şi servicii de transport în valoare totală de aproximativ 80.000 lei, destinate distribuirii către alegători. În schimb a promis că după câştigarea portofoliului de primar, să încredinţeze societăţii acestuia lucrări de construcţii pe raza municipiului Ploieşti, finanţate din bugetul primăriei, lucru care, în fapt, s-a şi realizat.

De asemenea, s-a reţinut că în perioada aceleiaşi campanii electorale, şi-a folosit influenţa conferită de funcţiile de conducere din partid, menţionate anterior şi a pretins de la Y., asociat în cadrul societăţii Z. Plopeni, judeţul Prahova, confecţionarea unui număr de 10.000 tocătoare din lemn din care a primit efectiv 7.400 bucăţi, în valoare de 7.432,56 lei, pentru a fi distribuite în scop electoral în campania organizată cu prilejul alegerilor locale pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti.

Raportând prevederile care incriminează infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, la datele rezultate în urma efectuării cercetării judecătoreşti, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie minoritară, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv, elementul material al laturii obiective, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune "fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Obiectul juridic special al infracţiunii de folosire a influentei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă cu privire la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Incriminarea acestor acţiuni protejează, în subsidiar, şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic secundar al infracţiunii.

Dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 au în vedere săvârşirea faptei de către un subiect activ calificat, reprezentat de persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial.

În speţă, aşa cum rezultă din actele existente la dosar inculpatul A., la data reţinută în rechizitoriu ca fiind săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000, deţinea funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Prahova a V. şi vicepreşedinte al Organizaţiei Municipale Ploieşti a aceluiaşi partid.

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, "conducător" este acea persoană care conduce un partid, o organizaţie, o instituţie, o întreprindere etc., iar "influenţă" este acea acţiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluţia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură).

Plecând de la aceste premise, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 547/2017 a constatat că, "din perspectiva dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000, prin folosirea influenţei sau autorităţii se înţelege întrebuinţarea, uzitarea capacităţii persoanei de a schimba o decizie sau hotărâre, de a insufla cuiva schimbarea de atitudine, concepţie, hotărâre, decizie, ca urmare a funcţiei de conducere pe care aceasta o deţine în entităţile prevăzute de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000. Orice bun sau folos care se cuvine, potrivit legii, entităţilor enumerate de dispoziţiile de lege criticate îşi pierde acest caracter dacă acesta a fost obţinut prin utilizarea unor mijloace nelegale - prin folosirea influenţei ori autorităţii - mijloace care în final alterează voinţa liberă ce se regăseşte în relaţiile dintre aceste entităţi şi alte organisme sau persoane."

Se reţine în acest sens că "Simpla existenţă a unei funcţii şi totodată a unei influenţe, dată de prerogativele acesteia, cât şi obţinerea unor foloase necuvenite, nu sunt suficiente pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât existenţa unei influenţe sau autorităţi generale, inerente oricărei funcţii de conducere, nu poate fi echivalată cu folosirea, cu direcţionarea influenţei sau autorităţii în vederea obţinerii unui scop. Nu poate exista o prezumţie absolută a influenţei instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii, întrucât a fi de acord cu un asemenea raţionament ar echivala cu acceptarea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 ori de câte ori o persoană îndeplineşte condiţiile subiectului activ, fără a fi necesară "exhibarea unor elemente faptice", iar pe de altă parte, din moment ce aceste funcţii presupun, ca regulă, luarea unor decizii, orice hotărâre luată ar putea fi considerată element material al infracţiunii de folosire a influenţei."(sentinţa penală nr. 50 din data de 31 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală).

În fapt, din analiza întregului material probator administrat, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie minoritară constată că pretinderea şi ulterior primirea bunurilor necesare campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2012 a fost condiţionată de câştigarea alegerilor pentru funcţia de primar al Municipiului Ploieşti, iar în promisiunea de a sprijini martorii în activitatea desfăşurată a fost Ploieşti, inculpatul nu a făcut referire la influenţa dată de funcţia de conducere deţinută în partid.

Astfel, faptul că inculpatul A. nu a acţionat în contextul funcţiei politicedeţinute în partid, în sensul consolidării poziţiei politice prin alegerea încalitate de primar, că nu a uzat de influenţa sa dată de funcţia de conducere,în solicitarea ajutorului financiar pentru campania electorală rezultă din declaraţia martorului Y.care a arătat ”Peprimarul municipiului Ploieşti îl cunosc din campania electorală din anul 2008,când acesta a candidat ca senator pe Colegiul Slănic, Jud. Prahova şi a câștigat. (…) În campania electorală din anul 2012, când A. acandidat pentru funcţia de primar al municipiului Ploieşti m-a rugat să-lsprijin în sensul confecţionării la fabrica aparţinând societăţii mele a unuinumăr de 10.000 tocătoare din lemn pe care urma să le distribui la alegătorialături de alte produse. Eu am fost de acord să fac acest lucru fără ca A. să-mi plătească vreo sumă de bani întrucât cu ocazia respectiveidiscuţii acesta mi-a spus că, în situaţia în care va câștiga alegerile şi vadeveni primar mă va ajuta şi pe mine în sensul de a-mi da comenzi pentrufabrica mea la primării şi şcoli pe raza jud. Prahova.(…)”

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorul W. care a arătat: "În primăvara anului 2012 prin intermediul unor persoane am făcut cunoştinţă cu numitul A., care avea calitatea de candidat la Primăria Municipiului Ploieşti. ... Ne-am cunoscut, am discutat şi în schimbul sprijinului pe care urma să i-l acord în perioada campaniei mi s-a promis că voi primi contracte de lucrări pentru societatea ce o conduceam SC X. SRL ce activează în domeniul construcţiilor, construcţii civile, drumuri. Înţelegerea viza atribuirea unor astfel de lucrări. Înţelegerea a decurs în sensul că dacă voi ieşi pe locul întâi la licitaţia la care voi participa şi sunt eligibil, să fiu declarat câştigător. În perioada martie - iunie 2012 ulterior înţelegerii, am sprijinit campania electorală cu sume de bani şi diverse produse, respectiv cu suma de 20.000 lei şi diverse produse: carne, materiale promoţionale (baloane, tricouri). Aceste produse au fost achitate integral de către firma mea prin Ordine de plată către firma furnizoare. Contravaloarea acestor produse nu mi-a fost restituită de dl A... contravaloarea produselor şi serviciilor oferite s-a ridicat la de 80.000 lei ... momentul în care am făcut cunoştinţă cu dl A. coincide cu perioada în care acesta dorea să candideze la Primăria mun. Ploieşti.

Promisiunea pentru atribuirea acelor contracte s-a făcut în perspectiva numirii sale în calitate de primar... la momentul în care am făcut cunoştinţă cu A. nu ştiam efectiv ce funcţie deţine acesta în V.

Martora VV. a arătat că martorul Y. i-a relatat „că tocătoarele vor fi folosite încampania electorală a dl A. ... nu se plătea totul de dl A. şi atunci era influenţată plata salariilor. (…)"

În declarațiile sale, inculpatul a arătat: l-am cunoscut pe dl. W. în timpul campaniei electorale, ca militant al V., şi ca omcare se lăuda că are sute de angajaţi şi că va obţine mii de voturi pentru V. menţionez că nu am pretins niciodată dlui Y. confecţionarea detocătoare de lemn pentru a fi distribuite în scop electoral în campania pentrufuncţia de primar al municipiului Ploieşti".

Împrejurarea că martorii cunoşteau apartenenţa politică a inculpatului la partidul care-l nominalizase pentru competiţia electorală nu determină în mod implicit concluzia că inculpatul a acţionat în contextul funcţiei de conducere în partid, în sensul consolidării poziţiei politice prin alegerea sa în calitate de primar, în contextul în care probatoriul nu a evidenţiat existenţa unor acţiuni exercitate de inculpatul A. în contextul funcţiei de conducere în partid, în sensul consolidării poziţiei politice prin alegerea sa în calitate de primar, acţiuni care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, învinuirile aduse prin rechizitoriu fiind în afara unor fapte materiale concrete şi nefiind susţinute de probatoriul administrat în cauză.

Totodată, în cauză nu se poate reţine că funcţia deţinută în cadrulpartidului era în strânsă legătură cu desemnarea inculpatului pentru a candida la funcţia de primar, şi prinurmare nu se poate concluziona în sensul că a existat o exercitare a influenţeiinculpatului în considerarea exclusivă a funcţiei de conducere din cadrul V., în condiţiile în care probele dosarului nu confirmă o astfel deipoteză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie minoritară, constată că nu sunt întrunite elementeleconstitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv elementul material al laturii obiective, motiv pentru care apreciazăca fiind fondat apelul declarat de inculpat sub acest aspect, soluţia legală fiind de achitare a inculpatului A., în temeiul dispozi&#539;iilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire a influenţei de către o persoană careîndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid în scopul obţinerii pentrusine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. anterior &#537;i art. 5 C. pen.

Opinia separată în sensul menţinerii pentru inculpatul A. a cuantumului pedepsei rezultante şi a modalităţii de executare aacesteia stabilite prin sentință și pentru inculpata D. acuantumului pedepsei stabilite.

Procedând la o nouă evaluare a criteriilor deindividualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusăjudecăţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie minoritară,constată că prima instanţă a aplicat inculpaţilor A. &#537;i D. pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, pedepse ce sunt în măsurăsă răspundă cerinţelor de coerciţie şi reeducare, dar şi gradului concret depericol social al faptei şi persoanei inculpaţilor.

În argumentarea punctului de vedere, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie minoritară, reţine ca potrivit art. 72 din C. pen. anterior la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un procesinterior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un procesarbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examenobiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şicriterii precis determinate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie realizată o justă adecvare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedenţa penală).

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care totdeauna, prin mărimea privaţiunii trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni."

În acelaşi timp însă, se impune ca în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă şi, după caz, să acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, faptele pentru care inculpaţii menţionaţi au fost condamnaţi de instanţa de fond sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie minoritară, având în vedere maniera în care aceştia au procedat, activităţile ilicite desfăşurate de fiecare inculpat apelant în parte, astfel cum au fost descrise anterior, precum şi calitatea pe care o avea fiecare dintre ei, importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor lor şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale ale inculpaţilor (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedenţa penală, situaţia familială şi materială, ş.a) apreciază că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreţine climatul infracţional şi s-ar crea inculpaţilor menţionaţi impresia că pot ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-şi corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsa de efect educativ a pedepselor aplicate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu se impune acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute deja de către prima instanţă având în vedere şi următoarele argumente:

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- "conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care presupune, între altele, absenţa antecedentelor penale (calitatea de infractori primari şi comportarea bună în familie şi societate) a fost avută în vedere de instanţa de fond;

- "stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, nu se regăseşte în prezenta cauză.

- "atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, nu se regăsesc decât în parte în prezenta cauză, în contextul în care fiecare dintre inculpaţi a prezentat propria variantă cu scopul de a-şi înlătura sau diminua răspunderea penală, deşi probele administrate în cauză dovedesc săvârşirea infracţiunilor dincolo de limita oricărui dubiu rezonabil.

Totodată, în cauză, instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor circumstanţe personale favorabile apte a genera incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, cu consecinţa coborârii pedepsei în limitele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen. din acelaşi cod.

Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat importanţă cuvenită gradului de pericol social al infracţiunilor, dar şi poziţiei procesuale a inculpaţilor, astfel că pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare sunt juste şi proporţionale, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.

Prin urmare, considerentele mai sus-arătate sunt în opinia minoritară a Înaltei Curţi, completul de 5 judecători, de natură a crea convingerea că pedepsele de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară aplicate inculpatului A. şi de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei D. sunt proporţionale cu gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost deferiţi justiţiei şi de natură a contribui la reeducarea acestora.

Ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului A., Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie minoritară, apreciază că se impune menţinerea dispoziţiei de executare a acesteia în condiţii privative de libertate, dispusă de instanţa de fond, nefiind identificate temeiuri care să ducă la concluzia că pronunţarea condamnării ar constitui un avertisment pentru condamnat şi chiar fără executarea efectivă a sancţiunii, prin aplicarea art. 861 din C. pen. anterior referitor la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, acesta nu va mai comite infracţiuni.

În acest context, în acord cu instanţa de fond, în opinie minoritară se reţine că se impune menţinerea dispoziţiei de executare a pedepsei stabilite faţă de împrejurarea că iniţiativa în cazul infracţiunii de abuz în serviciu i-a aparţinut inculpatului A., rezultatul demersului infracţional fiind un prejudiciu ridicat (8.000.000.lei, reprezentând cca 1.860.465 euro) şi neacoperit voluntar. Totodată, se are în vedere şi insistenţa inculpatului în consumarea infracţiunii şi atragerea în activitatea infracţională a altor funcţionari publici (lucrători din cadrul primăriei, faţă de care avea un ascendent), precum şi perseverenţa infracţională în contextul opoziţiei manifeste a directorului financiar.

În concluzie, instanţa de control judiciar, în opinie minoritară, apreciază nefondate criticile inculpaţilor A. şi D. vizând individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond.