Nullity of cassation appeal for failure to file mandatory grounds within statutory deadline

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 (având ca obiect contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 498 din data de 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii), s-a respins cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004.

Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din legea menţionată, în sensul în care nu se invocă o veritabilă neconstituţionalitate, ci un minus de reglementare.

II. Cererea de recurs

Împotriva încheierii menţionate, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, a declarat recurs petentul A., recurs pe care nu l-a motivat.

III. Considerentele Înaltei Curţi

III.1. Asupra cererii de repunere pe rol a cauzei

Prin cererea depusă prin e-mail la dosar după închiderea dezbaterilor, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, având în vedere excepţia nemotivării recursului invocată de instanţă.

Petentul a susţinut că, la data de 20 noiembrie 2018, a depus la Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul motivat, formulat împotriva încheierii din 17 noiembrie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2017, prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Examinând cererea prin prisma dispoziţiilor legale incidente, se reţine că nu se impune a se da curs stăruinţei părţii în reluarea judecării căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 din C. proc. civ.:

"Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor".

În speţă, Înalta Curte constată că nu sunt necesare dovezi ori precizări suplimentare în vederea soluţionării recursului dedus judecăţii, actele şi lucrările dosarului fiind lămuritoare pentru pronunţarea deciziei.

În atare situaţie, se va respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurent.

III.2. Asupra recursului

În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei cerinţe imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

În cauză, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 17 noiembrie 2017, dată de la care, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, curge termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, dar şi pentru motivarea acestuia, în conformitate cu art. 487 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Recurentul a declarat recursul la data de 20 noiembrie 2017, dar nu a depus motivele de recurs, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd sancţiunea nulităţii recursului exercitat în atare condiţii.

Înscrisurile depuse anexat cererii de repunere pe rol nu constituie dovezi certe referitoare la îndeplinirea actului de procedură, respectiv la depunerea în termen a motivelor de recurs.

Astfel, înscrisul constând în copia unei cereri de recurs motivate nu poartă ştampila sau vreo altă menţiune de înregistrare a instanţei destinatare, care să facă dovada comunicării actului şi nici data certă (conform art. 94 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015), raportat la care să se poată aprecia asupra termenului de motivare prin prisma art. 182 - 183 din C. proc. civ.

Cât priveşte copia fişei dosarului din aplicaţia x., din aceasta rezultă doar că, la data de 20 noiembrie 2017, partea declarantă A. a depus o cerere de "recurs" (cererea nemotivată înregistrată la dosar recurs), nu şi că recursul ar fi fost motivat.

În situaţia în care, în cauză nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul A. privind repunerea pe rol a cauzei.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL