Inapplicability of constitutional referral to non-monetary unfair competition claims for appeal threshold challenges

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Cadrul procesual

Prin Sentinţa civilă nr. 399 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., Craiova, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., Craiova. A fost obligată pârâta la încetarea faptelor de concurenţă neloială, respectiv la încetarea prestării de servicii de întreţinere şi reparaţii la echipamentele fabricate de A. S.R.L., pentru care aceasta deţine certificatele de omologare tehnică feroviară seria x/2006, seria x/2001, seria x/2005 şi brevetul de invenţii din 30.01.2007. A fost obligată pârâta la plata sumei de 248.320 lei, despăgubiri şi la plata sumei de 14.850,4 lei, cheltuieli de judecată. S-a respins cererea de publicare a dispozitivului sentinţei.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 515 din 20 iunie 2017, a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului şi a admis apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 160.000 lei, reprezentând despăgubiri; a respins capătul de cerere având ca obiect încetarea faptelor de concurenţă neloială constând în încetarea prestării de servicii de întreţinere şi reparaţii la echipamentele fabricate de A. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.979 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.A. au declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 515 din 20 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, recursurile fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 6 decembrie 2017, s-a dispus comunicarea către părţi a respectivului raport.

La data de 28 decembrie 2017, recurenta B. S.A. a înaintat la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv".

În motivarea cererii, petenta a susţinut că dispoziţiile legale atacate nu au fost, până în prezent, declarate neconstituţionale printr-o decizie pronunţată de Curtea Constituţională, formulată direct în legătură cu acest text.

S-a arătat, în esenţă, că, prin raportul întocmit în cauză, s-a apreciat că soluţia preconizată este de respingere a recursurilor ca inadmisibile, cu referire la prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţii care au făcut obiect de analiză al Curţii Constituţionale cu ocazia controlului de constituţionalitate efectuat cu privire la prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a fost declarată neconstituţională.

Or, în cuprinsul deciziei menţionate s-a reţinut:

"Referitor la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., care s-ar aplica, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, Curtea constată că legiuitorul trebuie să le pună de acord cu prezenta decizie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în mod constant, începând cu Decizia Plenului nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, "puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta". (În acelaşi sens fiind şi Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, paragrafele 32 şi 33). Aşadar, considerentele prezentei decizii pe care se sprijină soluţia de admitere sunt general obligatorii, astfel încât legiuitorul trebuie să le aplice şi cu privire la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţii care, asemenea celor constatate ca fiind neconstituţionale prin prezenta decizie, reglementează un prag valoric al cererilor evaluabile în bani pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi supusă recursului".

Petenta a menţionat că norma legală criticată creează o discriminare între cetăţeni, în funcţie de valoarea pretenţiilor cererilor de chemare în judecată şi, prin aceasta, îngrădeşte dreptul la calea extraordinară de atac a recursului, aşa cum însăşi instanţa de contencios constituţional a reţinut, observând că singura justificare pentru stabilirea de către legiuitor a unui prag valoric pentru accesul la recurs a fost decongestionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

I.2. Hotărârea atacată

Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă în dosarul x/2015, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., formulată de petenta B. S.A.

Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu faptul că prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 500.000 lei inclusiv" nu sunt aplicabile în cauză, întrucât calea de atac este determinată de capătul principal de cerere, care, în speţă, nu este evaluabil în bani.

II. Cererea de recurs

Împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea menţionată, a declarat recurs petenta B. S.A.

Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală şi a reluat punctual argumentele în susţinerea întrunirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, menţionând că va suplimenta motivarea recursului după comunicarea încheierii.

În continuare, petenta a reiterat criticile formulate pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate a textului legal criticat şi a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succedă.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Fiind învestită de către recurentă cu solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra conformităţii cu legea fundamentală a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 500.000 lei inclusiv", secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru a da curs unui asemenea demers.

Recurenta susţine fără just temei că această soluţie este netemeinică şi nelegală şi că excepţia de neconstituţionalitate întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Câtă vreme respingerea solicitării petentei recurente, în considerarea lipsei de relevanţă a excepţiei de neconstituţionalitate în soluţionarea cauzei, este în acord cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi cu statuările Curţii Constituţionale expuse în Decizia nr. 498/2016 - paragraf 17, în sensul că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune nu numai necesitatea invocării excepţiei în scopul restabilirii stării de legalitate, dar şi aplicabilitatea textelor legale criticate în cauza dedusă judecăţii, critica implicită formulată nu are semnificaţia de nelegalitate acordată de autoarea recursului pendinte.

Cu just temei, instanţa de control judiciar a reţinut că, raportat la obiectul cauzei şi la stadiul procesual circumstanţiat de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei legături între excepţia de neconstituţionalitate şi soluţionarea admisibilităţii recursurilor deduse judecăţii.

În esenţă, recurenta a susţinut, cu referire la cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, că, stabilindu-se un prag valoric pentru calea de atac a recursului, părţile sunt puse într-o situaţie diferită, discriminatorie, fără o justificare rezonabilă, încălcându-se principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, liberul acces la justiţie şi rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

În condiţiile în care capătul principal al cererii de chemare în judecată în speţă nu vizează o cerere evaluabilă în bani, ci constituie o acţiune în concurenţă neloială, ceea ce avea de rezolvat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca instanţă de recurs, viza admisibilitatea recursurilor prin raportare la legislaţia specială în domeniul protecţiei concurenţei, calea de atac fiind determinată, conform art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., de cererea principală. Or, asupra acestei chestiuni, norma legală în discuţie, ce reglementează cererile evaluabile în bani, nu are aplicabilitate directă, întrucât vizează exclusiv capete de cerere accesorii.

Aşadar, prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea textului legal criticat nu creează premisele aplicării directe a acestei norme, de către instanţa care a pronunţat încheierea atacată, la speţa dedusă judecăţii.

Faţă de cele ce preced, instanţa a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta-petentă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate reglementate de lege.

Considerentele pentru care recurenta susţine că ar fi îndeplinite respectivele condiţii, ce nu combat efectiv statuările instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, nu au, prin urmare, semnificaţia atribuită, având în vedere justeţea argumentului care a constituit fundamentul soluţiei de nesesizare a Curţii Constituţionale.

În consecinţă, se constată că instanţa de recurs a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional formulată de recurentă.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.A., Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.A., Craiova împotriva Încheierii de şedinţă din 23 mai 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 [în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.].

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2018.