Scoring criteria for insolvency practitioner selection: sufficiency of individual vs. firm-held professional journal subscription

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. y/36 din 19 februarie 2014 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională De Administrare Fiscală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea în parte a deciziei Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă privind rezultatele selecţiei organizată în primul semestru al anului 2013 în vederea actualizării Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, în ce priveşte punctajul obţinut de reclamantă,

- înscrierea reclamantei în lista actualizată a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 106/CA din 21 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. reprezentată prin avocat B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

A fost anulată în parte decizia comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă privind rezultatele selecţiei organizată în primul semestru al anului 2013 în vederea actualizării Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, în ceea ce priveşte punctajul obţinut de reclamantă.

S-a dispus înscrierea reclamantei în lista actualizată a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 50 RON.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciindu-se că instanţa de fond a dat o soluţie cu aplicarea greşită a legii.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentă că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că aceasta nu a arătat motivele temeinice pentru care a apreciat că poate lua în considerare situaţia de fapt, în opinia sa, instituţia a prezentat prin întâmpinare motivele pentru care societatea nu a întrunit punctajul minim stabilit de OPANAF nr. 1009/2007, precum şi modul de acordare a punctajului de către Comisia de selecţie pentru ofertantul în discuţie.

S-a arătat că, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) şi (2), teza I şi art. 12 din OPANAF nr. 1009/2007, a fost emis OPANAF nr. 742 din 28 iunie 2013 care consfinţeşte rezultatul procedurii de agreere desfăşurată în semestrul I al anului 2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal al comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă din data de 17 iunie 2013.

S-au invocat de către recurenta-pârâtă dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. g) şi art. 10 alin. (1) din OPANAF nr. 1009/2007, precum şi documentaţia privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă depusă de reclamantă, apreciind că esenţial pentru înscrierea pe listă este obţinerea unui punctaj minim în cuantumul prevăzut de lege, prin raportare la toate criteriile prevăzute de dispoziţiile legale enunţate.

Astfel, reiterând modul de acordare a punctajului de către Comisia de selecţie pentru reclamantă, a susţinut recurenta că aceasta a acumulat 29 de puncte şi, în conformitate cu prevederile Anexei I punctul 2 din OPANAF nr. 1009/2007, nu a întrunit punctajul minim stabilit de actul normativ, cererea fiind respinsă, în opinia recurentei, prevederile art. 9 alin. (1) lit. g) făcând referire la dotarea practicianului în insolvenţă, iar nu la altă entitate.

În fine, a considerat recurenta-pârâtă că instanţa de fond a reţinut, în mod neîntemeiat, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 C. proc. civ. şi a obligat instituţia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-reclamantă s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică şi legală.

S-a invocat de către intimată excepţia nulităţii recursului, raportat la faptul că recurenta nu a arătat în concret care este norma de drept material pretins încălcată de instanţa de fond sau aplicată greşit, apreciindu-se că pretinsele critici de nelegalitate invocate de recurentă nu se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 106/CA din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a constatat şi netemeinicia excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a deciziei Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă privind rezultatele selecţiei organizată în primul semestru al anului 2013 în vederea actualizării Listei practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, în ce priveşte punctajul obţinut de reclamantă şi înscrierea reclamantei în lista actualizată a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

Obiectul litigiului îl reprezintă punctajul acordat (de 13 puncte în loc. de 15) la criteriul privind dotarea practicianului în insolvenţă cu abonamentul la Buletinul Insolvenţei.

Astfel, în condiţiile în care reclamanta a probat că deţine acest abonament, autoritatea a constatat că acesta este încheiat pe numele Cabinetului de Avocat B., care reprezintă o entitate juridică de cabinetul practicianului în insolvenţă.

Apreciind asupra situaţiei de fapt dedusă judecăţii, din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, care defineşte prin refuzul nejustificat exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, constată Înalta Curte că prima instanţa a dat o corectă dezlegare a raportului juridic dedus judecăţii, pornind de la scopul pentru care este introdus abonamentul la Buletinul procedurilor de insolvenţă şi anume cel al informării practicianului în insolvenţă asupra documentelor publicate.

Ori, prin faptul că aceeaşi persoană fizică, respectiv doamna B., care exercită şi profesia de avocat şi pe cea de practician în insolvenţă, deţine un abonament valabil, se constată că acest scop este atins, câtă vreme legea permite acest cumul.

O altă interpretare, restrictivă nu poate fi îmbrăţişată de către instanţa de judecată, întrucât criteriile impuse în vederea selecţiei practicienilor de insolvenţă agreaţi de ANAF nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar şi rezonabil în vederea atingerii obiectivului, care îl reprezintă accesul la abonament.

Or, potrivit art. 9 alin. (1) lit. g) din OPANAF nr. 1009/2007, accesul poate fi şi în format electronic, situaţie în care este evident că aceeaşi persoană fizică nu s-ar loga prin două conturi diferite.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, se reţine că dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. nu impun cerinţa dovedirii culpei procesuale, aceasta fiind prezumată în cazul pierderii procesului, judecătorul având doar posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pricinii ori cu activitatea depusă de avocat, ceea ce nu este cazul în speţă.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II - a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 106/CA din 21 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM