Agency wins EU fund recovery appeal; ruling quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 mai 2015, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 13356 din 9 aprilie 2015 prin care s-a respins de către pârâtă, contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x din 13 februarie 2015, şi anularea Procesului-verbal de constatare nr. x din 13 februarie 2015 prin care s-a dispus obligarea reclamantei la restituirea sumei de 3.398.982,80 RON, constituind valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu consecinţa exonerării reclamantei de plata acestei sume.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2634 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, şi drept urmare a anulat Decizia nr. 13556 din 9 aprilie 2015, Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 13 februarie 2015, ambele emise de A.F.I.R. şi a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 3.398.982,80 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, recurenta a susţinut următoarele:

Un prim considerent care a condus la constatarea nelegalităţii actelor administrative este acela conform căruia mandatul reprezentanţilor AFIR nu privea verificarea modului de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului şi implementării acestuia.

Verificările aferente proiectului "Modernizare fermă avicolă aparţinând Societăţii A. SRL au avut ca punct de plecare, includerea în eşantionul de verificare al Direcţiei Control şi Antifraudă, a proiectului "Modernizare fermă avicolă aparţinând Societăţii A. SRL în localitatea Davideşti, jud. Argeş" cod Contract de finanţare X1/2011.

Proiectul aferent beneficiarului Societăţii A. SRL a fost în eşantionul de 1% din valoarea eligibilă plătită la proiectele FEADR, axele 1 şi 3, în perioada 16 octombrie 2012 - 15 octombrie 2013, conform Planului de control nr. 8915 din 17 martie 2014, misiunea de control cuprinzând un control documentar, ce a presupus verificarea documentelor ce formează dosarul cererii de finanţare, a documentelor rezultate în urma derulării procedurilor de achiziţii, dosarele cererilor de plată, precum şi vizita pe teren.

Planul de control şi verificările au fost efectuate conform Manualului de procedura pentru control şi antifraudă, versiunea 18, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 1753 din 5 noiembrie 2014, în care se menţionează următoarele aspecte:

(...) Direcţia Control şi Antifraudă (DCA), direcţie aflată în subordinea directă a Directorului General al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, efectuează conform prezentei proceduri, verificări tehnice şi financiare a proiectelor contractate privind certificarea, conformitatea, eligibilitatea, selecţia şi plăţile, în scopul prevenirii şi diminuării fraudei (...);

(...) Activitatea Direcţiei Control şi Antifraudă se realizează prin misiuni de control care pot fi: Planificate (...);

(...) misiunile de control planificate se vor derula pe întreaga perioada de implementare a proiectului ce beneficiază de finanţare prin FEADR şi vor cuprinde verificări de la depunerea cererii de finanţare până la finalizarea proiectului (...);

(...) Misiunile de control includ verificări ale conformităţii, eligibilităţii şi selecţiei proiectelor, remăsurători, verificări ale cantităţii şi calităţii bunurilor precum şi ale lucrărilor executate şi serviciilor furnizate, verificări ulterioare ale tranşelor de plată precum şi orice alte prevederi speciale pentru implementarea legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene (FEADR) în ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor (...);

(...) Misiunea de control se finalizează prin redactarea raportului de control, act administrativ prin care sunt aduse la cunoştinţa directorului general rezultatele misiunii de control dar şi măsurile concrete care se impun în situaţia respectivă.

În cazul în care, ca urmare a organizării misiunilor de control, există indicii de fraudă, Direcţia Control şi Antifraudă procedează la sesizarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă din structura Guvernului şi a organelor de urmărire penală (DNA), în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi aplică măsurile asigurătorii stabilite de lege.

De asemenea, DCA propune măsuri de excludere în conformitate cu prevederile art. 30 al Regulamentului Comisiei nr. 65/2011 atunci când în baza verificărilor efectuate, documentele atestă fără dubiu implicarea beneficiarului în mod deliberat în furnizarea de informaţii şi/sau documente nereale (...);

(...) Concluziile controlului vor permite Direcţiei Control şi Antifraudă să facă propuneri în legătură cu măsurile ce trebuie luate ulterior. Aceste propuneri vor fi aprobate de către Directorul General al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin urmare acest proiect a fost introdus în eşantionul de verificare al Direcţiei Control şi Antifraudă, situaţie ce presupune reverificarea în integralitate a criteriilor de eligibilitate a cererii de finanţare, iar afirmaţia instanţei de judecată, susţinere conform căreia membrii echipei de control nu aveau mandat în ceea ce priveşte reverificarea criteriilor de eligibilitate, este contrazisă flagrant de următoarele clauze contractuale şi prevederi legale.

Prevederile art. 14 (2) din Anexa I la contract: beneficiarul trebuie să consimtă la inspecţiile pe bază de documente sau la faţa locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană şi orice alt organism cu atribuţii în domeniu asupra modului de utilizare a finanţării nerambursabile pe durata de valabilitate a contractului), reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, iar însuşirea tezei reclamantei ar presupune lipsa de conţinut a acestui mecanism.

Art. 8 din contract - Monitorizarea şi Evaluarea Proiectului care prevede că "pe durata de valabilitate a prezentului contract, Beneficiarul trebuie să îşi asume obligaţia furnizării Autorităţii Contractante, Comisiei Europene şi/sau agenţilor lor autorizaţi, a oricărui document sau informaţie în măsură să ajute la realizarea rapoartelor de monitorizare şi evaluare a proiectului şi să admită drepturile lor de acces descris la art. 14 (2).

Şi Articolul 13 - Eligibilitatea cheltuielilor potrivit căruia "sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din cererea de finanţare, modifica substanţial proiectul sau în cazul în care acestea îşi modifica destinaţia într-o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi).

Posibilitatea pârâtei de a verifica şi anterior selectării cererii de finanţare, toate aspectele menţionate în procesul-verbal de constatare, acest aspect nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar autoritatea contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în faza de control ex-post.

În accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană.

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care sa atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de Autoritatea Contractantă (AFIR).

Totodată, faptul că identificarea principalelor elementelor care au condus la suspiciunea de neregulă, a fost posibilă după perioada de implementare a proiectului, respectiv în urma controlului pe teren (5 august 2014), iar identificarea acestor elemente, implicit a neregulii constatate, are ca şi consecinţă aplicarea art. 11 (3) din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanţare, şi implicit restituirea integrală de către beneficiar a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă.

Conform art. 5 (2) din contractul de finanţare, "(...) autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli". Astfel că, AFIR poate şi trebuie să aplice întocmai măsurile corective, la momentul detectării neregulilor, în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Prin urmare astfel cum rezultă din prevederile contractuale Agenţia are dreptul şi obligaţia să efectueze controale ori de câte ori este necesar iar în cazul depistării unor nereguli se impune retragerea finanţării nerambursabile afectată de neregula constatată.

Un al doilea considerent care a condus la constatarea nelegalităţii actelor administrative este acela conform căruia procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 13 februarie 2015 este emis în afara termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

Formularul IRD 0.1 - suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă a fost întocmit şi înregistrat la Secretariatul AFIR cu nr. 43209 din 16 decembrie 2014.

Proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost transmis la beneficiar cu adresa de înaintare nr. 3.352 din 30 ianuarie 2015, prin Poşta Română, cu confirmare de primire, care a fost semnată de secretara beneficiarului în data de 3 februarie 2015.

Momentul emiterii IRD 0.1 nr. 43209 din 16 decembrie 2014 - suspiciune de neregulă/suspiciune de frauda aferent beneficiarului Societatea A. SRL a fost întocmit şi înregistrat la Secretariatul AFIR cu nr. 43209 din 16 decembrie 2014 este termenul de la care începe să curgă cele 90 de zile stabilite de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, iar procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 13 februarie 2015, respectă întru totul termenul menţionat.

Pe de altă parte, se susţine faptul că pentru ca o neregulă procedurală să fie sancţionată cu nulitatea, aceasta trebuie să fie prevăzută în mod expres de normele legale, aspect ce se circumscrie teoriei nulităţilor în dreptul administrativ. În dreptul administrativ, nu se face o distincţie între nulitatea absolută/relativă din punctul de vedere al posibilităţii de invocare şi al persoanelor care o invocă.

Legalitatea actului administrativ poate fi afectată total sau parţial, în funcţie de încălcarea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca actul să fie valid.

Există situaţii în care însuşi actul normativ care prevede condiţiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ, să stabilească inexistenţa sau încălcarea unor atare condiţii afectează în aşa măsură actul încât sancţiunea nu poate decât anularea în întregime a actului.

În celelalte situaţii, se apreciază dacă viciul de legalitate conduce la o invalidare totală sau parţială a actului administrativ.

În cauză, termenul de 90 de zile pentru întocmirea procesului-verbal de constatare încep să curgă de la data aprobării de către directorul general a componenţei echipei de control ce va efectua verificarea utilizării fondurilor comunitare.

Faptul că anterior începerii propriu-zise a controlului a avut loc. un control documentar nu înseamnă că această perioadă este cuprinsă în cele 90 de zile prevăzute de lege.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar fi depăşit cele 90 de zile nu există niciun motiv pentru a se considera că o atare prelungire a termenului poate afecta legalitatea actului într-o asemenea măsură încât să conducă la anularea acestuia.

Un al treilea considerent care a condus la constatarea nelegalităţii actelor administrative este acela conform căruia recurenta pârâtă nu transmis ataşat procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 13 februarie 2015 raportul de control 42974 din data 15 decembrie 2014, fapt ce a condus la nerespectarea dreptului la apărare al contestatoarei.

În Manualul de procedura pentru control şi antifraudă, versiunea 18, se menţionează următoarele aspecte:

Dacă în urma controlului se constata neregularităţi cu implicaţii financiare, odată cu întocmirea raportului de control se va trece la întocmirea formularului "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1 şi ulterior a Procesului-verbal de Constatare IRD 2.1. în toate situaţiile în care în urma controlului se identifică nereguli cu implicaţii financiare, experţii vor face prin raportul de control, o evaluare a modului în care neregula/neregulile afectează întregul proiect sau anumite componente ale proiectului, respectiv impactul menţinerii eligibilităţii proiectului sau componentelor proiectelor, după caz.

Raportul de Control este un act confidenţial, specific OCA, care nu se va înstrăina decât în următoarele cazuri:

- prin dispoziţia scrisă a Directorului General;

- la cererea Direcţiei de Audit Intern cu ocazia misiunilor de audit întreprinse de aceştia;

- la solicitarea organismelor prevăzute a efectua controlul extern (oficiali autorizaţi din partea UE, oficiali autorizaţi din partea Organismului de certificare. Autoritatea de Audit, OLAF etc.) (...).

Se pretinde că dreptul la apărare al beneficiarului este respectat în totalitate, acest fapt rezultând din primirea la data de 6 aprilie 2015, a Procesului-verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti cu nr. 9564 din 16 martie 2015, precum şi din posibilitatea de a formula contestaţie împotriva acestui act administrativ şi a solicita instanţei de judecată anularea acestuia.

De asemenea, faptul că în cuprinsul Raportului de control nr. 42974 din data de 15 decembrie 2014, nu există nici un aspect care să nu fie inclus în cuprinsul procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 13 februarie 2015, demonstrează că dreptul de la apărare al reclamantei Societăţii A. SRL nu este afectat.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Societatea A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta-intimată a susţinut în esenţă că în mod temeinic a sancţionat instanţa de fond lipsa unui mandat valabil, în baza căruia împuterniciţii pârâtei să verifice respectarea criteriilor de eligibilitate. Mandatul acestora s-a rezumat, conform procesului-verbal atacat, la o "verificare documentară şi pe teren a stadiului şi modului de implementare a proiectului", ceea ce nu dă dreptul inspectorilor pârâtei, în opinia intimatei, de verifica modul de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului de finanţare şi implementare a proiectului.

Se mai susţine că recurenta pârâtă nu poate reveni asupra deciziei de aprobare a cererii de finanţare întrucât normele care reglementează procedura de acordare a fondurilor europene se opun unei astfel de soluţii, că autoritatea pârâtă nu îşi poate invoca propria culpă pentru a retrage fondurile alocate pe baza criteriilor de eligibilitate stabilite în Ghidul solicitantului, reclamanta a fost de bună credinţă, iar securitatea circuitului juridic ar fi periclitată printr-o astfel de măsură.

Se apreciază ca neîntemeiată şi cea de a doua critică adusă hotărârii instanţei de fond, intimata reclamantă apreciind că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2001 a început să curgă la data emiterii scrisorii de misiune, respectiv 5 august 2014, caz în care sancţiunea care intervine pentru nerespectarea acestei norme nu poate fi decât nulitatea virtuală a actelor contestate.

În final se susţine şi caracterul nefondat al celei de-a treia critici aduse hotărârii instanţei de fond, necomunicarea raportului de control afectând valabilitatea procesului-verbal, dreptul de apărare al reclamantei fiind afectat, încălcare care nu poate fi înlăturată prin posibilitatea de contestare a acestuia.

În drept, se invocă art. 21, 26 şi 51 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Legea nr. 554/2004.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin Încheierea din 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 2634 din 16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 22 februarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 13556 din 9 aprilie 2015 de soluţionare a contestaţiei administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/13 februarie 2015, precum şi de anulare a acestui proces-verbal, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plata a unui debit în cuantum de 3.398.982,80 RON, către intimata recurentă.

În esenţă, prin cele două acte administrative se reţine cu titlu de concluzii, în urma reverificării eligibilităţii proiectului "Modernizare fermă avicolă aparţinând Societăţii A. SRL în localitatea Davideşti, judeţul Argeş", că reclamanta era neeligibilă la data depunerii cererii de finanţare, deoarece la acel moment acţionarul majoritar domnul B. avea deja în derulare un proiect, tot pe măsura 121 FEADR, prin Societatea C. SRL unde era acţionar unic.

Soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor administrative contestate, este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanţei şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile.

Prima instanţă a reţinut, în primul rând că, echipa de control a depăşit limitele mandatului acordat pentru efectuarea controlului, considerând că acesta nu privea verificarea modului de derulare a procedurilor administrative anterioare încheierii contractului şi implementării proiectului, aspect care afectează validitatea procesului-verbal contestat.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că din economia O.U.G. nr. 66/2001, act normativ deplin aplicabil cauzei, în temeiul şi pentru executarea căruia au fost emise actele administrative contestate în cauză, rezultă că obiectul unui control din partea unei autorităţi de management constă în activitatea cu caracter general de constatare a neregulilor, stabilirea şi recuperarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Pe de altă parte, din dispoziţiile contractului de finanţare încheiat între părţi, respectiv art. 11 (3) rezultă că activitatea de constatare a neregulilor şi implicit a controlului corespunzător, care ar antrena sancţiunea încetării contractului, vizează inclusiv momentul încheierii contractului, implicând verificarea corespondenţei cu realitatea a declaraţiilor pe proprie răspundere date de beneficiarul finanţării, în cauză a reclamantei prin reprezentantul său legal. Neregula poate fi constatată atât pe perioada executării contractului cât şi ulterior executării acestuia, potrivit art. 17 (5) din contractul de finanţare, aşa încât verificarea eligibilităţii cererii de finanţare poate fi verificată şi în perioada de monitorizare a contractului de finanţare, constatarea unei nereguli antrenând încetarea contractului, cu consecinţa restituirii sumelor acordate cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă limitarea acestor posibilităţi de control, aşa cum se reţine în hotărârea atacată, prin acordarea unui mandat inspectorilor pârâtei de "verificare documentară şi în teren a stadiului şi modului de implementare a proiectului "Modernizare fermă avicolă aparţinând Societăţii A. SRL în localitatea Davideşti, judeţul Argeş", proiect finanţat prin Programul FEADR, măsura 121.

În procesul-verbal contestat, se menţionează că misiunea de control a cuprins un control documentar, ce a presupus verificarea conformităţii şi respectarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie a cererii de finanţare, a documentelor rezultate în urma derulării procedurilor de achiziţii, dosarele cererilor de plată, precum şi vizita în teren, conform Planului de control nr. 8915 din 17 martie 2014 aprobat de Direcţia Control şi Antifraudă.

În raport de cele ce preced, nu se poate reţine că activitatea de control a depăşit mandatul acordat de reprezentanţii A.F.I.R., fostă A.P.D.R.F., acesta fiind în limitele legale, contractuale şi a planului de control anterior menţionat.

Instanţa de fond a mai reţinut că procesul-verbal de control este nelegal pentru că la emiterea lui nu a fost respectat termenul maxim de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

Or, instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestui motiv de nelegalitate cu neobservarea faptului că reclamanta nu a contestat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13 februarie 2015 şi sub acest aspect, compartimentul pârâtei învestit cu soluţionarea contestaţiei administrative nu a fost în măsură a se pronunţa asupra acestuia şi a dispune eventual revocarea procesului-verbal pentru acest motiv.

Contestaţia administrativă stabileşte limitele cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, cu care poate fi învestită instanţa de judecată, întrucât potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative constituie actul administrativ principal care se contestă în cadrul acestor litigii, soluţiile date criticilor formulate sau omisiunea pronunţării asupra lor fiind apte de a produce o vătămare persoanelor cărora se adresează şi de care se pot prevala în faţa instanţei de judecată pentru anularea actului administrativ respectiv.

În acest context, formularea unor critici noi, neadresate organului administrativ competent a soluţiona contestaţia administrativă, califică conduita reclamantei, sub acest aspect, ca inadmisibilă, hotărârea instanţei de fond care a trecut peste acest fine de neprimire şi a procedat la soluţionarea acestui motiv de nelegalitate pe fondul cauzei fiind dată în această privinţă cu încălcarea normelor de procedură referitoare la sesizarea instanţei în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În fine, nici motivul de nelegalitate referitor la necomunicarea raportului de control, reţinut de instanţa de fond, nu subzistă.

Nici reclamanta şi nici instanţa de fond nu identifică norma legală care ar obliga instituţia pârâtă să comunice Raportul de control nr. 42974 din 15 decembrie 2014 şi care urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii să atragă sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Pârâta avea obligaţia conform art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011 de a comunica persoanei verificate proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, care spre realizarea plenară a dreptului la apărare, are posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, ceea ce în cauză s-a întâmplat, chiar dacă opinia reclamantei nu a fost însuşită de organul de control.

În concluzie, actele administrative contestate, din perspectiva criticilor analizate, sunt legale, însă luând în considerare că motivele de nelegalitate aduse de reclamantă nu s-au rezumat la acestea şi asupra lor instanţa de fond nu s-a pronunţat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 2634 din 16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM