Dismissal of fire safety authorization challenge lacking standing due to termination of lease contract

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6533 din 2 din 20 iulie 2010, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună admiterea prezentei acţiuni şi, pe cale de consecinţă:

- anularea în tot a adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010, prin care Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia domenii şi infrastructuri a returnat ca neavizată documentaţia depusă cu adresa nr. A8255 din 9 iunie 2010 şi s-a refuzat eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 Bucureşti;

- obligarea pârâtului la eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 Bucureşti.

În fapt, s-a arătat că, prin adresa înregistrată sub nr. A 8255 din 9 iunie 2010, reclamanta a solicitat, conform Certificatului de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010 emis de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia domenii şi infrastructuri, eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 Bucureşti, depunând în acest sens, documentaţia prevăzută de lege.

Prin adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia domenii şi infrastructuri i-a comunicat faptul că a analizat documentele transmise şi au făcut următoarele precizări în conformitate cu art. 8, alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009, pentru aprobarea Normelor de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţie civilă: în urma Actului de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, de o comisie formată din reprezentaţii B. Bucureşti, C. Bucureşti şi D. Bucureşti, împreună cu reprezentanţii societăţii, a reieşit că au fost executate în regie proprie lucrări fără a obţine avizele şi autorizaţiile care să îi permită acest lucru, iar, cu adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. Bucureşti a fost somată să rezilieze Contractul de închiriere nr. A 741 din 29 mai 2007.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 21, art. 30 şi art. 44, cap. IV, lit. h) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 - 5.000 RON, începerea lucrărilor fără obţinerea avizului de securitate la incendiu.

Astfel, urmare a celor prezentate şi situaţia litigioasă creată, reclamantei i-a fost returnată neavizată documentaţia transmisă.

S-a considerat de către reclamantă că adresa atacată este nelegală.

În susţinerea acestei opinii au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice din 6 mai 2009 de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009 cu privire la situaţiile în care nu se emit avize sau autorizaţii de către inspectorate, precum şi ale alin. (2) al aceluiaşi articol referitor la obligaţia de a se comunica solicitanţilor respingerea emiterii avizelor, împreună cu motivele respingerii, în termen de 15 zile de la înregistrarea documentaţiei complete.

Astfel, s-a susţinut că, analizând cuprinsul adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010 se observă faptul că nu se indică niciun temei legal, respectiv reglementări tehnice în vigoare sau prevederi ale normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009, care au stat la baza refuzului avizării documentaţiei transmise.

În ceea ce priveşte Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, menţionat drept motiv de respingere a solicitării reclamantei de emitere a avizului de securitate la incendiu, s-a arătat că, în primul rând, faptul că acest act este nelegal, motiv pentru care, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect anularea în tot a acestuia.

Prin Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, la pagina 1, s-a constat: Conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 şi 2, este necesară (...), obţinerea avizelor conform Certificatului de urbanism (...) înainte de continuarea lucrărilor, iar la pagina 2, faptul că "numai pe baza concluziilor din expertizele realizate de expert tehnic atestat se vor putea relua demersurile legale".

Or, prin Certificatul de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010, pct. 5 lit. d<SUP>2</SUP>) emis de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia domenii şi infrastructuri, s-a solicitat avizul de securitate la incendiu, iar reclamanta a depus documentaţiile tehnice pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire şi Expertiza tehnică de calitate a lucrărilor la corpurile A,B,C,D celor în drept.

În consecinţă, s-a apreciat de către reclamantă că, adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, prin care s-a returnat neavizată documentaţia transmisă, încalcă tocmai Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, menţionat drept motiv al respingerii solicitării sale de acordare a avizului de securitate la incendiu.

De altfel, edificarea unei construcţii fără autorizaţie de construire şi fără obţinerea avizelor prealabile necesare pentru această autorizaţie nu este de natură să atragă decăderea unei persoane din dreptul de a solicita autorizaţia de construire şi, implicit, toate actele prealabile, o asemenea ipoteză fiind prevăzută chiar de către dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată.

În acest sens, au fost invocate şi prevederile art. 59 alin. (3) din Normele metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii cu privire la aspecte reţinute şi prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 4257 din data de 21 noiembrie 2008.

În ceea ce priveşte motivul respingerii cererii de avizare, reprezentat de faptul că "prin adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. Bucureşti aţi fost somaţi să reziliaţi contractul de închiriere nr. A741 din 29 mai 2007", nu se indică niciun temei legal prevăzut în reglementările tehnice în vigoare şi Norme metodologice din 6 mai 2009 de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009 în baza căruia organul abilitat să emită avizul de securitate la incendiu este competent să se pronunţe asupra valabilităţii raporturilor contractuale născute în temeiul contractului de închiriere şi, pe acest temei, să respingă solicitarea reclamantei.

Contractul de închiriere nr. A 601 din 29 mai 2007 (şi nu nr. A741 din 29 mai 2005 cum în mod eronat se menţionează în adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010) reprezintă potrivit art. 969 alin. (1) şi art. 970 C. civ., legea părţilor şi trebuie executat cu bună-credinţă.

Contractul de închiriere anterior menţionat, potrivit art. 4, a fost încheiat pentru o perioadă de 6 ani, începând cu data de 1 iunie 2007 şi până la 31 mai 2013.

Urmare a raporturilor juridice create între reclamanta SC A. SRL şi Ministerul Apărării Naţionale - C. Bucureşti, acesta din urmă şi-a asumat obligaţia esenţială prevăzută de art. 1420 pct. 3 C. civ., potrivit căruia locatorul este dator de a sigura folosinţa imobilului până la încetarea locaţiunii. obligaţie inserată şi în contractul de închiriere la art. 10 ("Să asigure folosinţa imobilului închiriat în tot timpul contractului, garantând chiriaşul contra pierderii totale sau parţiale a bunului ori contra tulburării folosinţei imobilului").

Potrivit art. 969 alin. (2) C. civ., convenţiile se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Or, urmare a transmiterii notificării nr. A 741 din 28 mai 2010 prin care li se solicita să se prezinte la sediul unităţii militare în vederea rezilierii contractului de închiriere nr. A601 din 29 mai 2009, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale prevăzute de art. 11 alin. (4), art. 19 şi art. 23 şi a legislaţiei în construcţii, reclamanta nu şi-a exprimat acordul privind rezilierea contractului.

În plus, potrivit art. 1021 C. civ., rezilierea nu operează de drept, iar în contractul de închiriere nu au fost prevăzute pacte comisorii de gradul III sau IV referitoare la temeiurile de drept indicate în notificare pentru a se putea deroga de la prevederile în referinţă.

În ceea ce priveşte informarea potrivit căreia în conformitate cu prevederile art. 21, art. 30 şi art. 44, cap. IV, lit. h) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 - 5.000 RON, începerea lucrărilor fără obţinerea avizului de securitate la incendiu, s-a arătat că, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 307/2006 contravenţiilor prevăzute la art. 44 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordonanţa nr. 2/2001 prevede ca regulă generală, în cazul în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei, dreptul agentului constatator de a aplica sancţiunea o dată cu constatarea contravenţiei, adică prin acelaşi proces-verbal.

În toate cazurile contravenţia se constată prin procesul-verbal încheiat de agentul constatator (art. 15 Ordonanţa nr. 2/2001).

Or, în speţă, în urma constatărilor reţinute la data 11 mai 2010 prin actul de constatare de care se prevalează pârâtul în cuprinsul adresei atacate, s-a dispus, conform art. 29 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, oprirea executării tuturor lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, şi nu aplicarea unei amenzi contravenţionale.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 30 alin. (8) din Legea nr. 307/2006, Legea nr. 554/2004, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009, Legea nr. 50/1991, Ordonanţa 2/2001, art. 969, art. 1021 şi art. 1420 C. civ.

Cauza a fost suspendată la data de 7 februarie 2011, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii, în mod irevocabil, în Dosarul nr. x/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale nu a formulat întâmpinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1387 din 22 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin adresa înregistrată sub nr. A 8255 din 9 iunie 2010, reclamanta a solicitat, conform Certificatului de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010 emis de Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia domenii şi infrastructuri, eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 Bucureşti, depunând în acest sens la pârât documentaţia prevăzută de lege.

Prin Adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia domenii şi infrastructuri i-a comunicat faptul că a analizat documentele transmise şi au făcut următoarele precizări în conformitate cu art. 8, alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 80/2009, pentru aprobarea Normelor de avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţie civilă: în urma Actului de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, de o comisie formată din reprezentaţii B. Bucureşti, C. Bucureşti şi D. Bucureşti, împreună cu reprezentanţii societăţii, a reieşit că au fost executate în regie proprie lucrări fără a obţine avizele şi autorizaţiile care să îi permită acest lucru.

Cu adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. Bucureşti a fost somată să rezilieze Contractul de închiriere nr. A 741 din 29 mai 2007.

Prin Sentinţa civilă nr. 2431 din 30 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a - contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5777 din 4 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, şi care se bucură de putere de lucru judecat, în prezenta cauză, s-au dispus următoarele:

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL;

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată a intervenientului Ministerul Apărării Naţionale ca persoană ce pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta;

- a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC A. SRL ca neîntemeiată;

- s-a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. A-601/29 mai 2007 ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către pârâtă;

- s-a dispus evacuarea pârâtei SC A. SRL din imobilul închiriat, situat în Mun. Bucureşti, str. XXX sector 2;

- a fost respins capătul de cerere având ca obiect pretenţii (chirie, utilităţi şi penalităţi), ca rămas fără obiect.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut, în fapt, că între intervenientul principal Ministerul Apărării Naţionale în calitate de locator, reprezentat prin reclamanta-pârâtă C. Bucureşti, în calitate de titular al dreptului de administrare, şi pârâta-reclamantă SC A. SRL în calitate de locatar, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, având ca obiect imobilul format din construcţie în suprafaţă de 573 mp, Pavilionul "B" şi terenul în suprafaţă de 4784 mp situat în str. XXX sector 2, Bucureşti.

Durata de valabilitate a contractului a fost stabilită, potrivit cap. III art. 4, la 6 ani, respectiv începând cu data de 1 iunie 2007 şi până la 31 mai 2013.

S-a reţinut, astfel, de către instanţa de fond că acţiunea reclamantei este nefondată, în raport de faptul că, a fost reziliat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, în baza căruia reclamanta a efectuat construcţiile fără autorizaţie de construire.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentă că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, precum şi că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, motive prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., s-a apreciat că instanţa de fond nu a răspuns la criticile formulate prin acţiune de către recurentă, nearătând motivele pentru care apărările au fost înlăturate, motivarea nefiind în concordanţă cu dispoziţiile prevăzute de lege şi cu probele administrate.

Cu privire la acest aspect au fost invocate dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 261 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a considerat de către recurenta-reclamantă prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 969 alin. (1) şi alin. (2), art. 970, art. 1021, art. 1420 pct. 3 C. civ., art. 8 alin. (1) din Normele metodologice din 6 mai 2009, art. 28 din Legea nr. 50/1991, art. 59 alin. (3) din Normele metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 şi art. 46 alin. (3) din Legea nr. 307/2006, trebuia să admită acţiunea şi să constate că adresa atacată este nelegală.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale prin Unitatea militară nr. Y Bucureşti s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

S-a apreciat, în esenţă, că în mod corect, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, având în vedere temeiurile legale care au guvernat raporturile contractuale dintre cele două entităţi, astfel cum rezultă din actele juridice încheiate între părţi şi ţinând cont de situaţia de fapt rezultată din apărările formulate.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

5.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă cererea reclamantei de anulare a adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010 şi de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentaţie publică, terasă parţial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 şi H2, acces carosabil şi parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010 -1-429/pav. B, H1, H2 Bucureşti.

Între cele două părţi s-a încheiat Contractul de închiriere nr. A-601 din 29 mai 2007 având ca obiect imobilul format din construcţie în suprafaţă de 573 mp, Pavilionul "B" şi terenul în suprafaţă de 4784 mp situat în str. XXX, sector 2, Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 2431 din 30 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a - contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5777 din 4 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către pârâtă şi s-a dispus evacuarea pârâtei SC A. SRL din imobilul închiriat, situat în Mun. Bucureşti, str. XXX, sector 2;

În sistemul contenciosului subiectiv de drepturi reglementat de art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare în drepturile sau în interesele sale legitime.

Interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze. Acesta reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

În raport de cele expuse, se reţine că, faţă de hotărârea de reziliere invocată de către prima instanţă, care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, reclamanta nu justifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte obţinerea avizului pentru o clădire asupra căreia nu mai are nicio relaţie contractuală.

Or, corect curtea de apel a reţinut că acţiunea reclamantei este nefondată, în raport de faptul că a fost reziliat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, în baza căruia reclamanta a efectuat construcţiile fără autorizaţie de construire.

În conformitate cu dispoziţiile art. 261 (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, cerinţă îndeplinită în speţă, astfel că nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este fondat.

5.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 1387 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM