Appeals rejected in compensation-title enforcement; fines claim fails, legality exception inadmissible.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. X/33/2014 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul U. - conducătorul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat instanţei să dispună:

- aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorităţii publice Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, domnului U., de la data emiterii Deciziilor de invalidare şi până la emiterea titlurilor de despăgubire reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilele identificate în CF 844 Gilău, nr. top. 5829, situate în localitatea Gilău;

- obligarea pârâtei la plata penalităţilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită subsemnatei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai sus, dobândă calculată de la data emiterii Deciziilor de invalidare în ceea ce ne priveşte (13 martie 2014) şi până la emiterea titlurilor de despăgubire în favoarea subsemnaţilor;

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii arată, în esenţă, că sunt persoane îndreptăţite la restituirea în echivalent a unor terenuri expropriate prin Decizia de expropriere nr. 294/1983, iar prin Sentinţa civilă nr. 22/1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată să emită titlurile de despăgubire, obligaţie ce nu a fost îndeplinită în sens pozitiv ci negativ, fiind emise deciziile de invalidare din data de 13 martie 2014.

La data de 27 octombrie 2014, respectiv 27 aprilie 2015, reclamanţii au solicitat extinderea acţiunii, în sensul de a fi chemaţi în judecată în calitate de pârâţi şi ceilalţi membrii al Comisiei, respectiv V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE.

Temeiul de drept al acţiunii extinse, a fost dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2014, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a Deciziilor de invalidare numerele 680 - 704, toate emise la data de 13 martie 2014 de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 359 din 26 iunie 2011 a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate, invocată de reclamanţi, a Deciziilor de invalidare cu nr. 680, 681, 682, 684, 685, 687, 689, 690, 691, 692, 693, 694, 695, 696, 697, 699, 700, 701, 702, 703, 704, toate din data de 13 martie 2014, emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, au fost respinse excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. referitoare la petitul vizând aplicarea amenzii, au fost admise excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. referitoare la petitul vizând acordarea penalităţilor.

A fost respinsă cererea referitoare la plata amenzii formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii U., în calitate de preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE.

De asemenea, a fost respinsă cererea referitoare la acordarea penalităţilor formulată de aceeaşi reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE., ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând pe fond să fie admisă acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată.

Totodată, recurenţii au precizat că solicită păstrarea sentinţei cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor referitor la petitul privind amendarea.

Criticile formulate de reclamanţi şi întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au vizat trei aspecte, şi anume: soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiei de nelegalitate, soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor privitoare la petitul vizând acordarea penalităţilor; soluţia vizând cererea de aplicare a unei amenzi în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/20041.

Astfel, în mod greşit a fost respinsă excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă reţinând că dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României, coroborat cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu permite cenzurarea deciziilor de invalidare pe calea contenciosului administrativ şi că aceste decizii nu pot face obiectul excepţiilor de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul, prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, a stabilit competenţa materială de soluţionare a eventualelor litigii vizând deciziile de invalidare, în favoarea tribunalului, secţia civilă, dispoziţiile legale evocate nu schimbă natura juridică a actelor atacate de acte administrative.

Pornind de la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, singura condiţie pentru ca excepţia de nelegalitate să poată fi invocată este ca deciziile de invalidare să fie acte administrative individuale.

Ca urmare, în mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziilor de invalidare nr. 680 - 704, toate emise la data de 13 martie 2013.

De asemenea, în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la petitul vizând acordarea penalităţilor, având în vedere dispoziţiile art. 16 şi 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile evocate fiind interpretate în mod greşit de prima instanţă.

În momentul în care instanţa a stabilit că membrii Comisiei aveau obligaţia legală de a aduce la îndeplinire cele stabilite de instanţă prin hotărârea judecătorească, trebuia să constate că aceştia au calitate procesuală activă în cauză, calitate ce rezultă din calitatea de părţi în raportul obligaţional de drept material.

Prin respingerea cererii de aplicare a amenzii, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că în speţă este vorba despre neexecutarea unei hotărâri pronunţate de instanţa de contencios administrativ, hotărâre neexecutată de o autoritate publică.

Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin aceea că a condiţionat aplicarea prevederilor privind amendarea de dovedirea unei culpe în executarea hotărârii, răspunderea conducătorului autorităţii publice fiind prezumată din faptul neîndeplinirii dispoziţiilor impuse prin hotărârea judecătorească.

În concluzie, se apreciază că pentru a avea posibilitatea să se pronunţe asupra cererii de amendare formulată ar fi fost necesară verificarea unui singur aspect, şi anume dacă s-a ajuns la finalitatea impusă prin hotărârea judecătorească, adică emiterea titlurilor de despăgubiri, fără a fi necesară verificarea legalităţii deciziilor de invalidare.

Şi pârâta BB., a formulat recurs împotriva Sentinţei nr. 359 din 26 iunie 2015 prin care a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, rejudecând, să fie admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, acţiunea urmând a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În motivarea recursului, recurenta arată că a devenit vicepreşedinte a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi membru al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor prin Decizia Primului Ministru nr. 185 din 23 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 303 din 24 aprilie 2014, astfel că nu a participat la şedinţa Comisiei din data de 13 martie 2014, când s-a hotărât emiterea deciziilor de invalidare nr. 680 - 704.

În ceea ce priveşte capacitatea decizională a recurentei în calitate de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor se arată că în raport de dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este formată din 11 membri iar pentru îndeplinirea atribuţiilor se emit decizii cu majoritate de voturi.

În condiţiile în care nu a participat la emiterea deciziilor de invalidare, nu se poate reţine calitatea procesuală pasivă în cauză iar pe cale de consecinţă acţiunea trebuia respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâţii CC., DD., Z., U., BB., în calitate de membri ai Comisiei, au formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanţi, solicitând respingere recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Prin întâmpinările depuse în recurs, intimaţii au prezentat pe larg situaţia de fapt şi drept, invocând aceleaşi apărări arătate prin întâmpinările depuse în faţa instanţei de fond.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baze motivelor de recurs formulate de recurenţi şi a întâmpinărilor formulate de intimaţi, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părţilor, conform art. 493(4) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din data de 12 decembrie 2017 au fost admise în principiu recursurile formulate de recurenţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi de recurenta-pârâtă BB., fiind dispusă citarea părţilor în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de toate criticile şi apărările formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de recurenţii-reclamanţi, se reţine că motivele de recurs invocate au vizat soluţia instanţei cu privire la respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor privitoare la petitul vizând acordarea penalităţilor şi soluţia vizând aplicarea unei amenzi în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat instanţei să dispună aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere a tuturor membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, plus penalităţile de întârziere constând în dobânda legală la suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilele identificate în CF 844 Gilău, nr. top 5829, situate în localitatea Gilău.

Demersul juridic al recurenţilor-reclamanţi a fost motivat pe existenţa unui titlu ce nu a fost pus în executare, respectiv Sentinţa nr. 220 din 1 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2010, prin care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să efectueze demersurile prevăzute de art. 16 alin. (5) şi 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi la emiterea titlurilor de despăgubire în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al actului normativ menţionat.

Sentinţa nr. 220/2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1006 din 23 februarie 2012.

În raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea civilă nr. 270/2011, definitivă prin Decizia nr. 1006 din 24 februarie 2012, ar fi trebuit pusă în executare în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile dar în cauza de faţă nu trebuie omis faptul că la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 prin care au fost suspendate procedurile de evaluare şi emitere a titlurilor de despăgubiri.

La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, prin acest act normativ fiind reglementată o nouă procedură pentru instrumentarea dosarelor de despăgubiri nesoluţionate.

Prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, au fost abrogate prevederile art. 16 - 17 Capitolul V şi Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind preluate de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 "Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".

Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 conferă Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor dreptul de a verifica dosarele preluate de la fosta comisie prin Secretariatul Comisiei Naţionale care potrivit art. 21 alin. (5) are obligaţia de a "proceda la verificarea dosarelor din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, putând să solicite documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante".

În speţă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv la data de 13 martie 2014 Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis deciziile de invalidare a deciziei emise de SC FF. SA în favoarea recurenţilor-reclamanţi, decizii întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 21, art. 31, art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

Deciziile de invalidare din data de 13 martie 2014 pot fi cenzurate pe cale judecătorească potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013 iar aşa cum au arătat recurenţii-reclamanţi asupra legalităţii deciziilor de invalidare urmează a se pronunţa instanţa în Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj.

Solicitarea recurenţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea amenzii de 20% din salariu, a membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de la data emiterii deciziilor de invalidare emise la data de 13 martie 2014, nu are un fundament legal în contextul factual expus, având în vedere că pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale.

Este adevărat că neîndeplinirea obligaţiei de a executa o hotărâre în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere dar pentru a putea aplica sancţiunea solicitată trebuie să se dovedească existenţa vinovăţiei celui obligat, în cauza de faţă lipsind un element esenţial al răspunderii juridice, intimaţii-pârâţi în calitate de membri ai Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nefiind în culpă în raport de succesiunea legislativă emisă de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Este de reţinut că deciziile de invalidare au fost emise anterior deciziei Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 68 din 27 ianuarie 2015 prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică în cazul actelor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil sau definitiv asupra întinderii dreptului.

În consecinţă, în raport de împrejurările expuse, se constată că în mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Nici criticile vizând respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a deciziilor de invalidare nu pot fi reţinute în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală şi art. 21 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 lege specială care instituie o procedură specială de contestare a deciziilor de invalidare.

În condiţiile în care, în prezenta cauză, recurenţii au solicitat instanţei aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca urmare a nerespectării Sentinţei civile nr. 220/2011 a Curţii de Apel Cluj irevocabilă prin Decizia nr. 1016/2012 a ÎCCJ, criticile vizând respingerea greşită a excepţiei de nelegalitate a deciziilor de invalidare contestate în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj în raport de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu pot fi reţinute, argumentele expuse de prima instanţă fiind corecte, urmând a fi însuşite de instanţa de recurs.

Nu pot fi reţinute nici criticile vizând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor în raport de petitul doi al acţiunii astfel cum au fost formulate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, vizând plata penalităţilor pentru întârziere, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora obiectul şi limitele procesului civil sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor dar şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 24 alin. (2) teza a II-a din acelaşi act normativ.

În condiţiile în care criticile vizând aplicarea amenzii au fost respinse pentru considerentele expuse mai sus, criticile vizând penalităţile nu se impun a mai fi analizate.

Recursul formulat de pârâta BB. vizează exclusiv calitatea sa procesuală, având în vedere data emiterii deciziilor de invalidare şi data numirii în funcţie.

Este de observat că reclamanţii nu au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de deciziile de invalidare ci pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, executare ce se întinde şi după perioada când a devenit vicepreşedinte şi membru al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, până la emiterea titlurilor de despăgubiri şi, ca urmare criticilor formulate de această recurentă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi de pârâta BB. împotriva Sentinţei nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi de pârâta BB. împotriva Sentinţei nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM