FEADR funding revocation for artificial creation of eligibility conditions and de minimis circumvention via corporate entities

Deliberând asupra recursului. din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

- anularea Deciziei nr. 643 din 8 ianuarie 2015, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă şi înregistrată la AFIR sub nr. 41.953 din 9 decembrie 2014;

- anularea Procesului-verbal de Constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 37939 din 4 noiembrie 2014, privind Proiectul "Achiziţii utilaje pentru prestări servicii de către SC A. SRL în localitatea Malu, judeţul Giurgiu", ce face obiectul Contractului de finanţare y din 17 august 2011, beneficiar SC A. SRL, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 403.228,94 RON şi a penalităţilor de întârziere.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1602 din 5 iunie 2016 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în Contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 643 din 8 ianuarie 2015 emisă de pârâta AFIR şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 37939 din 4 noiembrie 2014.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 1602 din 5 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material), prin raportare la O.U.G. nr. 41/2014, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, H.G. nr. 875/2011, Legea nr. 346/2004, Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 şi nr. 2988/1995, la dispoziţiile Contractului de finanţare şi ale Ghidului Solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Un prim motiv de recurs vizează încălcarea instanţei de fond a normelor de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 şi nr. 2988/1995, instanţa neanalizând toate aspectele invocate.

În procesul-verbal nr. x din 4 noiembrie 2014 au fost identificate elementele obiective, subiective şi de coordonare, prin implicarea numitului B. (asociat şi administrator al Î.I. B., care a beneficiat de serviciile prestate de SC A. SRL în baza contractelor de prestări servicii) în implementarea proiectului (asigurând sediu social/punct de lucru, piaţă de desfacere) putându-se că au fost create condiţii artificiale în scopul obţinerii finanţării nerambursabile.

În plus, raportat la cele două elemente, COMISIA EUROPEANĂ - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Nota directoare pentru Auditori nr. 22 având ca subiect Crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii,iar prin raportare la cele statuate în cuprinsul acesteia, obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit, deoarece entităţile juridice în discuţie operează ca un grup economic.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins întrucât, din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari, rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi în care au calitatea de asociat.

Cât priveşte elementul subiectiv al legăturilor, acesta poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea, în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultând în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul de a obţine fonduri nerambursabile peste limita admisă de lege.

Procedura clasică pe care o aplică proprietarii/managerii entităţilor, şi care se regăseşte şi în speţa dedusă judecaţii, este aceea de a crea/a folosi o companie nouă, legal independentă de prima. Această nouă entitate, direct sau indirect controlată de către proprietarii/managerii beneficiarului iniţial, vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiţii. Echipamentele achiziţionate astfel vor servi, printr-un flux tehnologic, exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului iniţial.

La verificarea prezentei finanţări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale.

Contrar reţinerilor instanţei de fond, chiar dacă constatările nu reprezintă certitudine, în sensul că analizându-le doar individual par a fi simple coincidenţe, aceste elemente, analizate simultan şi comparativ pentru cele două proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiţii artificiale.

Particularităţile identificate prin verificarea încrucişată a celor două contracte de finanţare, nu pot conduce decât la o singură concluzie, şi anume că, s-a urmărit încă de la bun început prin fracţionarea artificială a investiţiei, ca urmare a achiziţionării tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup.

Legătura dintre cele trei societăţi rezultă şi din faptul că iniţial, în data de 29 septembrie 2009 P.F.A. B. a depus Cererea de finanţare nr. z prin care şi-a propus achiziţionarea următoarelor utilaje şi echipamente agricole: combina agricola, heder păioase, echipamente recoltat porumb, floarea soarelui şi rapiţa, tractor agricol cu încărcător frontal, plug reversibil, sistem dozare însăcuire, maşina cusut saci şi moara cu ciocănele, cerere de finanţare ce nu a fost selectată în vederea contractării.

Ulterior respingerii acestei cereri, SC A. SRL a depus Cererea de finanţare x1 prin care şi-a propus achiziţionarea următoarelor utilaje: combina, heder păioase, echipament recoltat rapiţa şi stâlpi de iluminat.

SC C. SRL a depus Cererea de finanţare nr. x2 prin care şi-a propus achiziţionarea următoarele utilaje: tractor, remorca şi betoniera.

Totodată, 1.1. B. a depus Cererea de finanţare nr. x3 prin care acesta şi-a propus achiziţionarea următoarele utilaje: tractor, plug reversibil şi o grapa cu discuri.

Deci se poate observa că numitul B., titular al întreprinderii individuale, este singurul beneficiar real al finanţărilor obţinute ulterior prin Program FEADR, acesta urmărind realizarea propriului proiect propus iniţial prin Cererea de finanţare nr. z, iar finalitatea fiind aceea că aceste trei entităţi să funcţioneze ca un grup comun.

Un alt motiv de recurs este legat de reţinerea instanţei, în mod neîntemeiat, a faptului că "cele două proiecte au caracter autonom şi că fiecare dintre cele două proiecte respecta obiectivele schemei de ajutor", întrucât instanţa de fond nu poate reţine că proiectul funcţionează autonom, atât timp cât cele două societăţi sunt înfiinţate artificial, acţionarii sunt membrii aceleiaşi familii, iar singurul beneficiar real al proiectelor finanţate prin Program FEADR fiind B., care coordonează activitatea desfăşurata de cele doua societăţi, astfel încât la finalizarea investiţiilor acestea pot funcţiona eficient numai ca o singura entitate.

În plus, reţinerea instanţei de fond în sensul că "proiectul funcţionează în mod autonom" atrage practic ineficienta celorlalte instanţe investite cu soluţionarea legalităţii procesului-verbal emis pentru SC C. SRL (prin Sentinţa nr. 2019 din 8 iulie 2015 pronunţată în Dosarul nr. X4/2015, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei C. SRL, ce a avut ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor emis de A.F.I.R. pentru motive similare).

De asemenea, un aspect ce nu este analizat de instanţa de fond vizează autonomia întreprinderii intimate.

Aşadar, la Cererea de finanţare solicitanta a depus la Secţiunea F - Declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului, unde se menţionează:

"Declar că îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în fişa măsurii din Ghidul Solicitantului şi mă angajez să le respect pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care am fost punctat"; "Declar că toate informaţiile din prezenta cerere de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi mă angajez să respect condiţiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat ...";

Or, beneficiara nu a respectat declaraţia privind autonomia societăţii, prin prestarea de servicii în mod constant către Î.I. B. (al cărei administrator are calitatea de director al SC A. SRL precum şi de reprezentat al proiectului), având în vedere relaţiile între asociaţii unităţilor economice, relaţiile de afaceri dintre acestea, aspect ce reiese din documentele puse la dispoziţie de beneficiară.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat că beneficiara are un proiect cu caracter autonom.

Totodată, având în vedere faptul că utilajele achiziţionate de ÎI B. prin program FEADR sunt folosite la pregătirea patului germinativ al terenului agricol, iar utilajele achiziţionate de SC A. SRL şi SC C. SRL asigură următoarea parte a fluxului tehnologic, respectiv, recoltarea şi transportul cerealelor, contribuind la obţinerea unui flux tehnologic complet, iar instanţa reţinând în mod neîntemeiat că utilajele nu sunt complementare.

Un alt motiv de recurs vizează reţinerea potrivit căreia "niciunul dintre cei doi beneficiari ai măsurii 312 nu au urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei, respectiv nu a urmărit încălcarea regulii de minimis" instanţa de fond neanalizând prevederile legale şi procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312.

Prin această schema de ajutor s-a instituit "regula ajutorului de minimis", au fost create două entităţi juridice, fiecare dintre acestea aplicând pentru obţinerea de fonduri nerambursabile.

Numitul B. a depus sume de bani în conturile bancare ale celor doua societăţi beneficiare de finanţare nerambursabilă M312 la momentul achitării de către acestea a serviciilor şi echipamentelor achiziţionate prin Program FEADR.

De asemenea, administratorul SC A. SRL dar şi Administratorul SC C. SRL, l-au împuternicit pe dl. B. să reprezinte societatea în relaţia cu A.F.I.R. în vederea îndeplinirii oricăror formalităţi cu privire la proiectul depus de beneficiare.

Între aceşti beneficiari există evidente legături care converg către aceeaşi persoană după cum se observă din cele expuse mai sus.

A arătat recurenta că, în cadrul Măsurii 312 este obligatorie respectarea regulii de minimis (valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăşi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar şi 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Or, numitul B. a acţionat în vederea creării de condiţii pentru depăşirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, respectiv maximum 200.000 euro, acordat în cadrul schemei de ajutor de minimis aprobată prin O.M.A.D.R. nr. 567 din 2 septembrie 2008 din care face parte şi Măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi", valoarea însumată a finanţărilor nerambursabile pentru cele doua proiecte FEADR depăşind acest plafon.

Aşadar, în speţă sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 2998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88.

Aceste aspecte au fost evidenţiate şi în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 şi 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis", Jurnalul Oficial L 379 din 28 decembrie 2006 şi conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural " [valoarea totala a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăşi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar şi 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Deşi elemente mai sus menţionate analizate individual par a fi simple coincidenţe, însă analizate în totalitatea lor aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului.

Cele doua societăţi beneficiare ale finanţării FEADR au fost create artificial, acţionarii unici şi administratorii acestora fiind numiţi formal în cadrul societăţilor, singurul beneficiar real ai proiectelor finanţate prin Program FEADR fiind titularul întreprinderii Individuale B., care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi, poziţie prin care şi-au propus sa realizeze investiţii similare prin fracţionarea investiţiei totale, astfel încât, la finalizarea investiţiilor acestea pot funcţiona eficient ca o singura entitate.

În ceea ce priveşte obligaţia instituţiei de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respecta obligaţiile contractuale asumate, a precizat recurenta că încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancţiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanţare.

În accepţiunea contractului de finanţare semnat între părţi, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziţii şi a eligibilităţii cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, subscrisa poate proceda la respingerea cheltuitelor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului şi a fişei măsurii şi poate dispune neavizarea dosarelor de achiziţii sau refuzul plăţii. Astfel, parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoştinţă despre această posibilitate.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 stipulează:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plata către beneficiari în cazul cărora sa stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Din enunţarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi cert sau potenţial, iar producerea înseşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrag sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora, astfel că este neîntemeiată reţinerea instanţei în sensul că în speţă nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu.

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Totodată, art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune că: "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susţineri expuse şi în faţa instanţei de fond, în sensul că nu s-a făcut dovada că au fost create condiţii artificiale şi că nu a existat neregulă, nefiind dovedit un prejudiciu produs de societate.

Prin Încheierea de şedinţă din 26 septembrie 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului, Înalta Curte a solicitat din oficiu, în temeiul art. 22 din C. proc. civ., informaţii actualizate de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În primul rând, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii invocată de către intimata reclamantă prin întâmpinare şi reiterată în şedinţa publică din 21 februarie 2018, Înalta Curte constată că, prin încheierea de şedinţă de la 26 septembrie 2017, s-a pronunţat deja cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurenta pârâtă AFIR, inclusiv sub aspectul îndeplinirii condiţiei de încadrare a criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., şi nu au fost relevate împrejurări noi, de natură să atragă reanalizarea şi reconsiderarea admisibilităţii recursului sub acest aspect.

Totodată, Înalta Curte constată că este nefondată şi susţinerea intimatei reclamante în sensul că recurenta ar fi invocat pentru prima oară în recurs apărarea referitoare la întreprinderile legate, conform Legii nr. 346/2004, întrucât - pe de o parte - existenţa/inexistenţa situaţiei de întreprindere afiliată/întreprindere autonomă a făcut obiectul principal al discuţiei, atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare, cât şi în cadrul contestaţiei administrative, iar - pe de altă parte - prevederile Legii nr. 346/2004 au fost indicate expres ca temei legal al procesului-verbal, dar şi al întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se critică motivarea judecătorului fondului în sensul că intimata reclamantă nu ar fi creat condiţii artificiale, se constată că, într-adevăr, în mod greşit prima instanţă nu a reţinut întrunirea elementelor subiectiv şi obiectiv la care se referă hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva, respectiv existenţa indicatorilor de fraudă menţionaţi în Nota directoare.

Cu prioritate, Înalta Curte arată că - deşi intimata reclamantă a insistat în cuprinsul întâmpinării sale asupra nerelevanţei în cauză a Sentinţei nr. 2019 din 8 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. X4/2015 şi invocată de recurenta pârâtă - prin Decizia nr. 4026 din 13 decembrie 2017, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către C. SRL (una dintre societăţile în discuţie că ar fi acţionat concertat pentru crearea de condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile cu nerespectarea reglementărilor în materie), menţinând soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii similare formulate de această societate în contradictoriu cu A.F.I.R.

S-a reţinut împrejurarea că "cele două societăţi au fost înfiinţate tocmai pentru crearea formală a condiţiilor de eligibilitate pentru a se putea obţine într-un interval mai scurt de 3 ani finanţare nerambursabilă peste plafonul maxim de 200.000 euro impus pentru ajutorul de minimis, în favoarea aceluiaşi beneficiar final (care beneficiase în anul 2008 de o finanţare nerambursabilă în cadrul Măsurii 121), existând o coordonare deliberată între membrii grupului de persoane format din asociaţii celor două societăţi şi titularul Î.I., în acest scop. (…)

Investiţia a cărei beneficiară este recurenta este folosită în relaţie cu Î.I. B. şi cu societatea A. S.R.L., această împrejurare conducând, împreună cu ceilalţi indicatori identificaţi, la concluzia fracţionării investiţiei şi crearea de condiţii artificiale pentru eludarea pragului maxim prevăzut pentru ajutorul de minimis."

Şi în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază incidente cele dezlegate prin Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva, invocată şi de către instanţa de fond şi de către părţile litigante, prin care s-a statuat că, pentru a se reţine neregula menţionată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum şi existenţa unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

În speţă, în privinţa elementului obiectiv, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut situaţia de creare a condiţiilor artificiale ce rezultă din elementele comune identificate de către autoritatea recurentă şi din lipsa caracterului autonom al proiectului, respectiv din caracterul complementar al utilajelor (cele achiziţionate în cadrul proiectelor FEADR - Măsura 312, precum şi utilajele agricole achiziţionate în cadrul măsurii 121 de către ÎI B. fiind, evident, complementare şi contribuind la obţinerea unui flux tehnologic complet), toate aceste împrejurări coroborate conducând la concluzia că beneficiarul real al finanţării este B., titularul întreprinderii individuale cu acelaşi nume.

De altfel, din informaţiile furnizate de ONRC, reiese că Întreprinderea Individuală B., care a beneficiat anterior de finanţare nerambursabilă în cadrul Măsurii 121 a Programului FEADR, are ca domeniu principal de activitate cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase (cod CAEN 0111) şi, ca activităţi secundare: activităţi auxiliare pentru producţia vegetală, activităţi după recoltare, depozitări, închiriere bunuri proprii etc.

Totodată, întreprinderea individuală menţionată figurează ca având punct de lucru în comuna Malu, jud. Giurgiu, şi a depus în anii 2009, 2011, 2015 declaraţii pe propria răspundere prevăzute de art. 15 din Legea nr. 359/2004, în sensul că nu desfăşoară activităţile declarate o perioadă de maximum 3 ani, iar pentru anii 2014 - 2016 nu are depuse situaţii financiare.

Se confirmă şi astfel faptul că titularul acestei întreprinderi individuale, deşi a beneficiat la nivelul anului 2008 de finanţare nerambursabilă şi a achiziţionat un număr de utilaje specifice, nu a derulat activitate sau obţinut venituri prin intermediul acestei întreprinderi, ci prin înfiinţarea a două noi societăţi care au obţinut finanţare nerambursabilă şi au prestat activităţile vizate de acest beneficiar (lucrări mecanizate de recoltare şi transport cereale, dar şi lucrări de pregătire teren şi modernizare spaţii de depozitare).

Apărările intimatei-reclamante referitoare la faptul că ar fi respectat toate condiţiile necesare la încheierea contractului şi la faptul că niciuna dintre împrejurările reţinute în cuprinsul procesului-verbal nu este interzisă de lege şi au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul acordării finanţării sunt irelevante, cât timp împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că tocmai aceste condiţii, a căror îndeplinire formală a condus la obţinerea finanţării, au fost create artificial, iar autoritatea are nu doar posibilitatea, ci şi obligaţia legală de a efectua controale ex-post pentru depistarea eventualelor nereguli şi, implicit, de a lua măsurile ce se impun.

Şi în privinţa elementului subiectiv, în mod greşit judecătorul fondului nu a reţinut faptul au fost create condiţii artificiale în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Sub acest aspect se reţine, în principal, ca fiind confirmată de probele administrate în cauză împrejurarea că nu a fost respectată regula ajutorului de minimis, câtă vreme beneficiarul real al finanţării este numitul B., titularul întreprinderii individuale cu acelaşi nume.

În acest context, Înalta Curte precizează că eludarea regulii de minimis se evaluează în raport cu valoarea totală a investiţiei fracţionate şi cu beneficiarul real al acesteia, fiind evident că - raportat doar la unul dintre proiecte - dacă suma solicitată ar fi depăşit pragul maxim, nu s-ar fi obţinut aprobarea finanţării.

Intimata reclamantă a invocat Nota directoare pentru auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, prin care s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR fiind legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Înalta Curte constată că, în speţă, se regăsesc indicatorii nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

- indicatori externi, fizici: sediul social şi locul de implementare a proiectului intimatei şi al societăţii C. SRL se află în satul Malu, comuna Malu, judeţul Giurgiu, în baza unor contracte de comodat încheiate cu titularul Î.I. B. şi soţia acestuia etc;

- indicatori funcţionali, legali: cele 2 societăţi sunt înfiinţate în aceeaşi zi; data depunerii cererilor de finanţare pentru cele două proiecte este aceeaşi; la ambele proiecte firma de consultanţă este aceeaşi; investiţia este folosită în relaţie cu ale altor beneficiari de finanţări (C. SRL şi Î.I.); asociaţii unici ai celor trei entităţi sunt diferiţi ca persoană, dar între aceştia există relaţii de rudenie/afinitate; titularul uneia dintre entităţi, deşi nu este asociat/responsabil legal în celelalte, deţine controlul, fiind împuternicit să le reprezinte în relaţia cu AFIR în ceea ce priveşte proiectele implementate etc.);

- indicatori economici, financiar-contabili, de afaceri: societatea are drept client preponderent Î.I. B., care este, totodată, client exclusiv al C. SRL; titularul Î.I. B. a împrumutat ambele societăţi la momentul achitării de către acestea a serviciilor şi echipamentelor achiziţionate prin Program FEADR (4.000 RON pentru C. S.R.L., 19.000 RON şi, respectiv, 11.000 RON pentru intimata A. SRL)

Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit Ordinului nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiu rural şi Fişei tehnice a Măsurii 312, această schemă de ajutor urmăreşte un obiectiv general (care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale), obiective specifice (crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi) şi obiective operaţionale (crearea de microîntreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură).

Activitatea ce urma a fi realizată de către intimata reclamantă, urmare a implementării proiectului pretins autonom, trebuia să fie una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităţilor de acest gen în mediul rural, la promovarea ocupării forţei de munca, precum şi la consolidarea potenţialului uman, factori de natură a a creşte atractivitatea investiţiilor în mediul rural.

Or, nici obiectivul general al Măsurii 312 (în cadrul căreia s-a acordat finanţarea), constând în dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de munca şi a veniturilor adiţionale, şi nici obiectivul specific, de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu au fost însă atinse, de vreme ce intimata reclamantă a prestat servicii de recoltat preponderent pentru ÎI B. (de pe 2.300,0 ha), care avea obiect de activitate similar; parte dintre locurile de muncă înfiinţate în cadrul proiectului intimatei şi în cel al pretinsului proiect autonom al C. SRL sunt ocupate de membrii aceleiaşi familii, B.; veniturile au circulat între entităţi economice ai căror titulari sunt, de asemenea, membri ai aceleiaşi familii extinse.

Referitor la criticile aduse de recurentă hotărârii primei instanţe privind statuarea asupra inexistenţei neregulii, cu consecinţa reţinerii nelegalităţii măsurii de reziliere a contractului de finanţare, Înalta Curte apreciază că şi acestea sunt fondate.

Astfel, judecătorul fondului şi-a însuşit ca atare toate motivele invocate în acţiunea introductivă, cu ignorarea şi aplicarea greşită a prevederilor regulamentare şi contractuale incidente, precum şi a jurisprudenţei constante a instanţei supreme, din care rezultă că - în evaluarea existenţei neregulii - prejudiciul poate fi, nu doar cert, ci şi potenţial.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de existenţă a neregulii (inclusiv a prejudiciului), Înalta Curte reţine că prin însuşi Contractul de finanţare încheiat între părţile din proces s-a definit noţiunea de "neregulă", care trebuie privită, însă, prin prisma art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (în vigoare, atât la data încheierii contractului, cât şi la data constatării neregulii), cât şi a O.U.G. nr. 66/2011 care art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

De asemenea, art. 3 alin. (2) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, prezumă prejudiciul în cazul depăşirii plafonului de minimis, chiar în cazul în care acesta este depăşit pentru unul sau mai mulţi beneficiari, impunând obligaţia de recuperare a măsurii de sprijin de la beneficiar.

Nu poate fi ignorat nici faptul că, prin semnarea Contractului de Finanţare, intimata beneficiară şi-a asumat toate clauzele contractuale, iar art. 11(3) din Anexa I dispune că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Potrivit art. 17(4) din Anexa I a contractului: "în cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui, în conformitate cu prevederile art. 8(5), valoarea finanţării necuvenite primite din partea Autorităţii Contractante (…)".

Crearea de condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat prin aprobarea finanţării nerambursabile contravine obiectivului general al Măsurii 312 - Program FEADR (dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de munca şi a veniturilor adiţionale) şi reprezintă neregulă în accepţiunea contractului de finanţare, caz în care beneficiarul trebuie să restituie integral valoarea finanţării necuvenite primite din partea A.F.I.R., întregul contract fiind afectat de această neregulă.

De asemenea, conform art. 4 din Regulamentul Consiliului (CE, EURATOM) nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, "Orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat (...)".

Obligaţia autorităţii recurente de a proceda la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese din prevederile art. 5 din Regulamentul (UE) NR. 65/2011 care dispune că, "În cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alineatul (2)"precum şi din art. 9, în conformitate cu care autorităţile competente din statele membre, "(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege şi actele administrative şi iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecţia eficientă a intereselor financiare ale Comunităţii, mai ales în scopul de a:

(i) verifica veridicitatea şi corectitudinea operaţiunilor finanţate de FEGA şi FEADR;

(ii) preveni şi urmări neregulile;

(iii) recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenţei".

Ţinând cont de dispoziţiile regulamentare şi contractuale expuse, greşit s-a constatat de către prima instanţă nelegalitatea actului administrativ contestat.

Nu poate fi ignorat, în acest context, nici caracterul definitiv al Deciziei nr. 4026 din 13 decembrie 2017 pronunţată cu privire la SC C. SRL, dar prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, pe intimata reclamantă A. SRL.

Susţinerea intimatei reclamante privind diferenţa de părţi şi obiect dintre prezenta cauză şi Dosarul nr. X4/2015 este irelevantă sub aspectul reţinerii incidenţei puterii lucrului judecat în ceea ce priveşte problema de drept comună dezlegată cu putere de lucru judecat prin decizia invocată, aceea a creării condiţiilor artificiale prin intermediul celor două societăţi care sunt părţi în dosarele menţionate.

Totodată, analizarea susţinerilor părţilor şi a probatoriului din prezenta cauză nu au relevat împrejurări noi determinante, de natură să conducă la o altă concluzie decât cea reţinută prin decizia definitivă pronunţată în privinţa C. SRL sub aspectul reţinerii creării de condiţii artificiale.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate, acţiunea reclamantei nefiind întemeiată.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi va casa sentinţa recurată, respingând pe fond acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 1602 din 5 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea reclamantei SC A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM