Football federation exclusion resolution perished and appeal dismissed as untimely

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 septembrie 2012, sub nr. 6900/2/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Fotbal, să se dispună:

- suspendarea Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, a sancţiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (aşa zisa) Adunarea Generală a pârâtei FRF, în şedinţa din data de 14 mai 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- constatarea nulităţii absolute a Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, a sancţiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (aşa zisa) Adunare generală a FRF, în şedinţa din data de 14 mai 2012;

- anularea Hotărârii de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6din 20 iulie 2011, a sancţiunii de excludere a reclamantei SC A. SA din calitatea de membru asociat al FRF s.a. adoptată de (aşa zisa) Adunarea Generală a pârâtei FRF, în şedinţa din data de 14 mai 2012.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2012, Curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA şi a dispus suspendarea hotărârii A.G.a FRF din data de 14 mai 2012, de validare a Hotărârii Comitetului Executiv al FRF nr. 6 din 20 iulie 2011, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.

Totodată, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2011.

La data de 29 septembrie 2016, ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaintat Curţii de Apel Bucureşti prezentul dosar, precum şi dosarele de fond aferente nr. 18158/300/2012 -CAB, nr. 18158/300/2012 - Judecătoria Sector 2 Bucureşti, în care a fost pronunţată Decizia nr. 821 din 25 februarie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta FRF, a fost modificată încheierea recurată, în sensul că a fost respinsă cererea de suspendare a executării Hotărârii A.G. a F.R.F. din 14 mai 2012, ca inadmisibilă.

La data de 19 octombrie 2016, având în vedere dispoziţiile art. 252 C. proc. civ.(1865), cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării perimării.

La data de 14 octombrie 2016, reclamanta, prin lichidator judiciar B. SPRL, a transmis prin fax la dosarul cauzei note scrise, solicitând să se constate că în speţă nu a intervenit instituţia perimării, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile imperative ale art. 248 C. proc. civ. şi să se repună cauza pe rol având în vedere că a fost soluţionat irevocabil Dosarul nr. x/2011.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 3124 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal lichidator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Fotbal.

Verificând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că de la data la care a fost suspendată judecata, 14 noiembrie 2012, respectiv de la data de 9 aprilie 2014, data soluţionării irevocabile a dosarului nr. x/2011, în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei, a trecut mai mult de un an, fără ca părţile să fi efectuat vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând astfel în nelucrare din culpa părţilor, câtă vreme nu se face dovada unei imposibilităţi obiective şi justificate de continuare a demersului procesual în faţa instanţei.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată sau calea de atac, lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii.

În acest context, în temeiul art. 248 şi art. 252 C. proc. civ. (1865), Curtea a admis excepţia perimării şi a constatat perimată acţiunea.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal lichidator judiciar B. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În esenţă, a arătat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 250 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece începând cu data de 9 aprilie 2014, recurenta este reprezentată legal de lichidatorul judiciar B. SPRL, numit prin Sentinţa nr. 1124 din 9 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalului Braşov în Dosarul nr. x/2007, care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de urmări soluţionarea dosarului şi de a îndeplini acte de procedură în cauză întrucât nu a avut cunoştinţă de existenţa litigiului, nefiindu-i comunicată încheierea de suspendare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul reglementat de art. 253 alin. (2) din C. proc. civ. (1865), care prevede că "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".

Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 19 octombrie 2016, iar recursul a fost transmis pe fax şi înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 3 noiembrie 2016, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile de la pronunţare prevăzut de norma procedurală.

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.:

"neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".

Cum în cauză, recurenta-reclamantă nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva Sentinţei nr. 3124 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM