Civil Servant's Relitigation of Refusal Time-Barred; Recourse Rejected as Unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, anularea Adresei nr. 24437 din 30 iulie 2013 şi a Adresei nr. 33842 din 8 octombrie 2013, cu obligarea pârâtei ANFP la redistribuirea reclamantului pe funcţia de inspector clasa I grad profesional asistent în Compartimentul Control Ulterior din cadrul DJAOV Hunedoara, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 171 din 11 iunie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 171 din 11 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, considerând în mod nelegal că, în raport cu actele existente la dosarul cauzei, exercitarea acestui drept trebuia realizată în termen de 6 luni de la data de 27 decembrie 2012, când a fost emisă de ANFP Adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012.

Recurentul a evocat corespondenţa purtată cu intimata şi a susţinut că a exercitat dreptul la acţiune în termenul prevăzut de lege, atât în raport cu adresa de răspuns a ANFP nr. 24437 din 31 iulie 2013, care obiectivează pentru prima data refuzul explicit al ANFP de redistribuire pe funcţia vacantă solicitată, cât şi în raport chiar cu răspunsul ANFP nr. 1662865 din data de 13 ianuarie 2013 (data de referinţă luata în considerare de către instanţa de fond), cu aplicarea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A susţinut că demersurile sale administrative, înregistrate sub nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012 şi sub nr. 24437 din 11 iulie 2013 au un caracter unitar, reprezentând o cerere unica adresata autorităţii publice, deoarece prin adresa nr. 24437 din 11 iulie 2013 recurentul a revenit la solicitarea sa iniţială din adresa nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012, cu finalitatea expresă de a elucida situaţia juridică şi pentru ca autoritatea publică să îşi expliciteze şi să îşi motiveze conduita, data fiind abordarea sa evazivă şi echivocă din răspunsul comunicat iniţial la adresa nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012, care a cuprins numai informaţii şi recomandări cu caracter general.

Abia prin răspunsul la adresa "completatoare" cu nr. 24437 din 11 iulie 2013 ANFP a comunicat refuzul explicit şi expres la cererea recurentului cu nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012.

A mai argumentat recurentul că acţiunea în contencios administrativ a fost oricum promovata, pentru motive temeinice, în termenul limită de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurentul arătând diligenţă în vederea rezolvării situaţiei sale.

Autoritatea publică, prin conduita sa, l-a obligat să revină la solicitarea cu nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012 cu o "cerere completatoare" cu nr. 24437 din 11 iulie 2013, deoarece prin răspunsul dat la solicitarea sa iniţială nu i-a comunicat un refuz explicit şi expres de redistribuire a sa pe funcţia vacantă solicitată.

4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A evocat, la rândul său, conţinutul corespondenţei purtate cu recurentul, în perioada 1 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013 şi a argumentat că termenul pentru exercitarea dreptului la acţiune ar fi trebuit să curgă din data de 13 ianuarie 2013 şi să se împlinească în data de 13 iulie 2013.

Retransmiterea aceleiaşi solicitări printr-o nouă petiţie nu este de natură a justifica introducerea acţiunii după data de 13 iulie 2013.

În condiţiile în care la instanţa de fond recurentul nu a invocat şi dovedit existenţa vreunui motiv temeinic de introducere a acţiunii în afara termenului de prescripţie, în recurs nu se poate prevala de aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 ianuarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în şedinţă publică, pentru data de 21 februarie 2017.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurent, actele şi lucrările dosarului, ca şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanţe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.

Sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prima instanţă apreciind în mod corect că dreptul reclamantului-recurent la acţiune este prescris.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează termenul de introducere a acţiunii, "cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.", iar alin. (2) prevede că " Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din lege, de 6 luni, este calificat ca un termen de prescripţie şi nu de decădere, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare.

În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile cauzei, recurentul-reclamant s-a adresat prima data direct intimatei cu solicitarea de a fi redistribuit pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă din cadrul sistemului vamal, conform art. 104 din Legea nr. 188/1999, solicitare înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 1656615 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1657729 din 8 octombrie 2012.

În data de 23 octombrie 2012, intimata a răspuns recurentului, comunicându-i legislaţia specifică aplicabilă în situaţia redistribuirii funcţionarilor publici şi i-a recomandat să urmărească secţiunea relevantă a paginii sale de internet, pentru a se înscrie la examenele organizate în acest sens.

În data de 7 noiembrie 2012, recurentul revine cu solicitarea de a fi redistribuit pe funcţia publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara, menţionând că a a participat la testarea profesională organizată în data de 5 noiembrie 2012, în vederea încadrării pe o funcţie publică vacantă din cadrul D.J.A.O.V. Gorj - Compartimentul Echipe Mobile şi că a fost declarat admis.

Intimata a răspuns solicitării recurentului în data de 12 ianuarie 2013, prin adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012, detaliind condiţiile în care acesta poate ocupa postul solicitat şi recomandându-i urmărirea paginii de internet a ANFP pentru a afla când este disponibil postul.

Contrar afirmaţiilor recurentului, conţinutul acestei adrese reprezintă, fără echivoc, refuzul intimatei de a da curs solicitării recurentului de a fi redistribuit în funcţia publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara, refuz motivat de procedura de redistribuire.

Ulterior, în data de 11 iulie 2013, recurentul a revenit cu solicitarea de a fi redistribuit pe funcţia publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Prin adresa nr. 24437 din 30 iulie 2013, intimata a reiterat poziţia exprimată în corespondenţa anterioară, anume faptul că redistribuirea se face la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, nicidecum a funcţionarilor publici în nume propriu, precum şi recomandările în vederea ocupării, de către recurent, a altei funcţii publice.

Împotriva adresei nr. 24437 din 30 iulie 2013, recurentul a formulat plângere prealabilă, criticând refuzul de redistribuire ca nejustificat şi solicitând redistribuirea sa pe funcţia publică de inspector clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Prin adresa A.N.F.P cu nr. 33842 din 8 octombrie 2013, intimata a reiterat, în esenţă, punctul de vedere transmis prin adresele anterioare.

Faţă de acestea, rezultă cu evidenţă faptul că termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie raportat la data când recurentului i-a fost comunicată adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012 de către intimată, şi nu la data de 30 iulie 2013, când intimata a refuzat din nou să-l redistribuie pe postul solicitat, urmare a unei noi solicitări formulate de recurent.

Argumentul recurentului privind precizările şi completările aduse cererii sale sau caracterului echivoc al răspunsurilor intimatei nu pot avea consecinţa reformării soluţiei primei instanţe, câtă vreme scopul evident urmărit prin demersul administrativ a rămas acelaşi, şi anume redistribuirea recurentului în funcţia dorită, anume inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Reluarea solicitării, prin adresa din data de 11 iulie 2013, şi primirea unui nou răspuns, adresa nr. 24437 din 30 iulie 2013, nu poate avea efectul curgerii unui nou termen de sesizare a instanţei de contencios administrativ, cu începere de la această dată.

Prin formularea în luna iulie 2013 a unei noi cereri, având acelaşi obiect cu cererea formulată în noiembrie 2012, la care primise deja un răspuns, recurentul nu a făcut altceva decât o încercare de a eluda dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile cu privire la prima cerere formulată.

Cum acţiunea prin care recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte la redistribuirea sa pe funcţia de inspector clasa I grad profesional asistent în Compartimentul Control Ulterior din cadrul DJAOV Hunedoara, a fost introdusă la data de 23 noiembrie 2013, deci cu depăşirea termenului de 6 luni socotit de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii (primul răspuns cu adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012), este cert că a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond.

Înalta Curte mai reţine că argumentele recurentului nu dovedesc existenţa vreunui motiv temeinic pentru introducerea acţiunii în afara termenului de prescripţie, astfel încât acesta nu se poate prevala de aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

Pentru aceste considerente, neputându-se reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 171 din 11 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM