Suspension of license revocation barred by lack of current interest and failure to prove imminent harm under administrative litigation law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL jud. Vrancea, reprezentată prin B., B., C., D., E. şi F., în calitate de membri ai A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Comisia pentru Autorizarea Funcţionării Ocoalelor Silvice, suspendarea executării deciziei comunicate cu adresa nr. 204082 din 30 septembrie 2013 prin care s-a dispus retragerea Autorizaţiei de funcţionare nr. 41 din 3 aprilie 2009 a SC Ocolul Silvic Privat A. SRL.

1.2. Strămutarea judecării cauzei

Prin încheierea nr. 2664 din 5 iunie 2014, pronunţată în temeiul art. 40 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei care formează obiectul Dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău, cu păstrarea actelor de procedură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1174/44/2013.

1.3. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 121 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de constatare a renunţării la judecată formulate de reclamanta SC Ocolul Silvic Privat A. SRL - prin G., de intervenienta A. - prin E. şi, apoi, prin H..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

A unit cu fondul excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare a executării deciziei Comisiei pentru autorizarea funcţionării ocoalelor silvice din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Decizie înregistrată la emitent sub nr. 204082 din 30 septembrie 2013.

1.4. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 121 din 23 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, cât şi reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. şi E.

1.4.1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

Acest recurent a solicitat casarea sentinţei civile nr. 121 din 23 septembrie 2014 şi respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca formulată împotriva unei entităţi lipsite de calitate procesuală pasivă, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A argumentat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile referitoare la calitatea Ministerului de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii, calitate care revine Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, potrivit O.U.G. nr. 96/2012.

1.4.2. Recursul declarat de reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. şi E.

Recurenţii au solicitat casarea Sentinţei civile nr. 121 din 23 septembrie 2014 şi, în rejudecare, admiterea cererii aşa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., argumentând că:

(i) Admiterea excepţiei lipsei de interes este dată cu încălcarea normelor de drept material, iar motivarea este contradictorie sau străină de natura cauzei.

Astfel, instanţa de fond a considerat că lipsa de interes constă în faptul că măsurile impuse de actul administrativ fuseseră deja executate în baza unui act administrativ anterior, respectiv Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013, fără, însă, a analiza faptul că Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013 a fost mai întâi suspendată, iar apoi anulată de Curtea de Apel Galaţi.

Emiterea unei noi decizii în condiţiile suspendării deciziei iniţiale demonstrează că prima decizie nu produsese nici un efect şi că la momentul intentării acţiunii, conform raţionamentului instanţei, interesul reclamantei era unul actual.

Pe de altă parte, adresa 5449 din 3 septembrie 2014 a ITRSV Focşani este emisă mult ulterior intentării acţiunii de suspendare.

(ii) În mod nelegal instanţa a reţinut că nu există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă, cu încălcarea normelor de drept material şi o motivare necorespunzătoare.

Retragerea autorizaţiei de funcţionare prin Decizia 204082 din 30 septembrie 2013 s-a făcut în condiţiile în care fuseseră deja pronunţate Sentinţele 5418 şi 5419 din 4 septembrie 2013 ale Judecătoriei Brăila, iar Ministerul Mediului fusese înştiinţat de aceste hotărâri judecătoreşti.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa în mod eronat analizează faptul că în prezent societatea este în insolvenţă, deci faptul neachitării obligaţiilor fiscale s-a produs, fără a avea în vedere că acţiunea a fost intentată anterior pronunţării insolvenţei, că este vorba de procedura generală, iar societatea şi-a manifestat posibilitatea de reorganizare.

(iii) În mod nelegal instanţa a reţinut că E. sau H. nu pot formula cerere de renunţare la judecata cererii de intervenţie formulată de A..

Ambii sunt membri ai Consiliului de administraţie al Obştii. Deciziile consiliului de administraţie prin care au fost împuterniciţi nu era necesar să fie înscrise în registru, deoarece deciziile organelor de conducere se înscriu doar pentru opozabilitate.

2. Procedura de soluţionare a recursurilor

2.1 Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 octombrie 2016, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursurile îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, le-a declarat ca fiind admisibile în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate de recurenţi, precum şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

2.2.1. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice este nefondat.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond strict din perspectiva respingerii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, argumentând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile referitoare la calitatea Ministerului de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii, calitate care revine Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, potrivit O.U.G. nr. 96/2012.

O.U.G. nr. 96/2012, aprobată prin Legea nr. 71/2013, reglementează unele măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative. Recurentul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a fost înfiinţat prin art. 3 din această lege, în cadrul acestuia fiind înfiinţat, potrivit alin. (2), Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi piscicultură, departament a cărui conducere este exercitată, potrivit alin. (3), de către ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură; potrivit alin. (4) ministrul delegat reprezintă Departamentul în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, obiectul cererii de chemare în judecată este suspendarea executării unui act administrativ emis de Comisia pentru autorizarea funcţionării ocoalelor silvice din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice.

În acord cu cele judicios reţinute şi de prima instanţă, Înalta Curte constată că excepţia invocată de recurentul MMSC nu este întemeiată şi nu se impunea a fi admisă, câtă vreme această autoritate a emis actul administrativ atacat, respectiv Decizia privind retragerea Autorizaţiei de funcţionare nr. 41 din 3 aprilie 2009 din 17 aprilie 2013.

Nici celelalte susţineri ale recurentului privitoare la autorităţile ce s-ar fi impus a fi citate în cauză nu sunt întemeiate, reţinându-se că prima instanţă, urmare a unei corecte analize a actelor normative adoptate, cu referire la atribuţiile diferitelor autorităţi, în domeniu, respectiv a H.G. nr. 428/2013, a dispus introducerea în cauză şi a Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură Bucureşti, hotărârea fiind aşadar pronunţată în contradictoriu şi cu această autoritate.

În continuare, se reţine că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, "se reorganizează Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi prin preluarea activităţii şi a structurilor de la Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură. (2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură îşi încetează existenţa."

Conform art. 1 din H.G. nr. 38/2015, intrat în vigoare la data de 23 ianuarie 2015, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, îşi desfăşoară activitatea în domeniile […] managementul fondului forestier şi cinegetic şi realizează politica la nivel naţional în domeniile mediului, schimbărilor climatice, gospodăririi apelor şi silviculturii cu privire la toate sectoarele şi subsectoarele pe care le administrează, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare, monitorizare, inspecţie şi control în aceste domenii.

2.2.2. Recursul declarat de reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL, reprezentată prin I., B., F., C., D. şi E. este, de asemenea, nefondat.

Hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, astfel încât motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Din perspectiva existenţei interesului, susţinută de recurenţi, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 33 din C. proc. civ. republicat, interesul invocat trebuie să fie legitim, personal, adică propriu celui ce promovează acţiunea, născut şi actual, respectiv un interes care se află în fiinţă la data promovării acţiunii şi pe tot timpul exercitării acesteia.

Or, în cauză nu mai există niciun folos material sau moral concret şi practic pe care recurenţii-reclamanţi l-ar fi putut obţine prin suspendarea executării Deciziei nr. 204082 din 30 septembrie 2013, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din adresa nr. 5449 din 3 septembrie 2014 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Focşani, măsurile determinate de retragerea Autorizaţiei de funcţionare nr. 41/2009 erau executate la data emiterii Deciziei nr. 204082 din 30 septembrie 2013 în baza unei Decizii anterioare, nr. 205578 din 17 aprilie 2013 având acelaşi emitent.

Este lipsit de relevanţă, din această perspectivă, faptul că Decizia nr. 205578 din 17 aprilie 2013 a fost mai întâi suspendată, iar apoi anulată de Curtea de Apel Galaţi, câtă vreme la momentul soluţionării cererii ce face obiectul dosarului de faţă nu fuseseră efectuate acte în vederea restabilirii situaţiei anterioare, care ar fi justificat intervenţia instanţei de judecată în vederea conservării exerciţiului drepturilor afectate de actul contestat.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte constată că argumentele invocate în demonstrarea întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu se constituie în mod convingător în indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia şi nu sunt susţinute de probatoriul administrat în cauză.

În privinţa cererilor de renunţare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, din înscrisurile cauzei rezultă că la data formulării cererii de intervenţie de către A. (20 ianuarie 2014) aceasta era reprezentată, aşa cum rezultă din certificatul eliberat de Judecătoria Focşani în baza încheierii nr. 32/2010, de J.; la data la care s-a formulat, oral, cererea de renunţare (15 aprilie 2014), devenise definitivă, la 21 februarie 2014, încheierea nr. 29/2014, în baza căreia s-au înscris menţiunile din Hotărârea nr. 22 din 31 martie 2013 din care rezultă că preşedinte al obştii este K. şi, prin urmare, nu se poate lua act de renunţarea făcută de E. şi nici de renunţarea exprimată prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 18 septembrie 2014, semnate de H., nefiind făcută dovada înscrierii, în Registrul special aflat la grefa Judecătoriei Focşani, a menţiunilor din Decizia nr. 28 din 9 mai 2014 a Consiliului de administraţie al A. prin care acestuia i-au fost delegate atribuţiile preşedintelui obştii.

În consecinţă, reţinându-se că nici motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul declarat de reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL prin administrator judiciar I., B., C., D., E. şi F., cât şi recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii SC Ocolul Silvic Privat A. SRL prin administrator judiciar I., B., C., D., E. şi F. şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei civile nr. 121 din 23 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM