Incompatibility of local vice-mayor with commercial administration suspended during the relevant period

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 21 mai 2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 167/CA/2014 - PI din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 167/CA/2014 - PI din 24 septembrie, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Reclamantul a arătat că a dovedit faptul că acest act este întocmit cu încălcarea art. 17 alin. (3) şi art. 12 din Legea nr. 176/2010, faptul că noţiunea de ales local nu echivalează cu aceea de persoană desemnată şi a justificat faptul că societatea comercială în cadrul căreia recurentul deţinea funcţia de administrator avea, la data desemnării sale în funcţia de viceprimar, activitatea suspendată şi deci şi funcţia de administrator avea aceeaşi soartă.

Recurentul nu a fost ales în funcţia de viceprimar, ci desemnat şi validat prin hotărâre de consiliu local, astfel încât nu erau îndeplinite condiţiile legale invocate de intimată.

A mai arătat că nu a derulat nici o activitate de natură să afecteze funcţia publică, nici vreo colaborare cu Primăria Copăcel.

A mai susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în condiţiile în care a refuzat să soluţioneze o cerere în apărare, motivând că nu exista text de lege în acest sens; anume, a considerat lipsit de relevanţă faptul că societatea al cărei administrator era recurentul se afla în perioada de suspendare, motivând că legea nu distinge în funcţie de cum societatea desfăşoară activitate sau are activitatea suspendată şi nici instanţei nu îi este permis acest lucru.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra apărării sale privind faptul că fapta de incompatibilitate se săvârşeşte cu vinovăţie sub forma intenţiei.

4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea, în esenţă, că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deţinând simultan funcţia de viceprimar şi calitatea de administrator al unei societăţi comerciale. Faptul că activitatea societăţii comerciale a fost suspendată nu are relevanţă, întrucât dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu disting asupra ipotezelor ce generează situaţia de incompatibilitate.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 ianuarie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în şedinţă publică, pentru data de 21 februarie 2017.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor recurentului, constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

Deşi recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, criticile acestuia se subsumează exclusiv dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât privesc greşita aplicare a normelor de drept material de către instanţa de fond, urmând să fie analizate din această perspectivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003:

"Funcţia de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere sau execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit (...);"

În speţă, prin Hotărârea Consiliului Local Copăcel nr. 5 din 27 iunie 2012 A. a fost validat în funcţia de viceprimar al Comunei Copăcel, fiind revocat din această funcţie prin Hotărârea Consiliului Local Copăcel nr. 12 din 21 ianuarie 2013.

Conform adresei emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, recurentul deţine calitatea de asociat unic şi administrator al societăţii SC B. SRL, de la înfiinţare şi până în prezent, cu precizarea că activitatea societăţii a fost suspendată din data de 1 august 2009 până la data de 31 iulie 2012.

Faţă de acestea, rezultă cu puterea evidenţei că recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligaţia de a renunţa, în termen de 60 de zile, la una din calităţile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 27 iunie 2012. În pofida acestei dispoziţii legale, recurentul a exercitat concomitent funcţia de viceprimar şi calitatea de administrator al unei societăţi comerciale şi după expirarea acestui termen.

Aşa cum a apreciat şi prima instanţă, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu ar fi desfăşurat activităţi comerciale, ori că şi-a îndeplinit cu obiectivitate atribuţiile specifice funcţiei de viceprimar, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi comerciale, interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat nici de venitul realizat din activităţile comerciale, nici de existenţa vreunei forme de vinovăţie.

Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speţă.

Din această perspectivă, nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, aşa cum a susţinut recurentul.

Este fondată însă critica recurentului cu privire la perioada pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate în temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, conform adresei emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, activitatea SC B. SRL, unde recurentul deţine calitatea de administrator, a fost suspendată din data de 1 august 2009 până la data de 31 iulie 2012.

Suspendarea activităţii societăţii comerciale include şi suspendarea administrării sale, astfel încât pe perioada 27 iunie 2012 - 31 iulie 2012 recurentul nu a exercitat simultan cele două funcţii pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate.

După data de 31 iulie 2012, activitatea societăţii nu a mai fost suspendată, ceea ce înseamnă că în perioada 1 august 2012 - 21 ianuarie 2013, calitatea de administrator a reclamantului a subzistat în paralel cu funcţia de viceprimar, deci pentru această perioadă limitată de timp poate fi reţinută starea de incompatibilitate, raportată la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Ca urmare, în mod eronat s-a statuat că starea de incompatibilitate a reclamantului a subzistat pentru toată perioada stabilită în Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, respectiv 27 iunie 2012 - 21 ianuarie 2013, impunându-se anularea parţială a acestuia, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentinţa şi să anuleze în parte Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în ce priveşte starea de incompatibilitate aferentă perioadei 27 iunie 2012 - 31 iulie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 167/CA/2014 - P.I. din 24 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A..

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Constată existenţa stării de incompatibilitate a reclamantului pentru perioada 1 august 2012 - 21 ianuarie 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale Raportului de evaluare şi ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM