Admissibility of revision petition based on allegedly new documents comprising pre-existing payment records and non-determinative evidence in rural financing dispute

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 4009 din 28 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe. A modificat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a respins în integralitate acţiunea formulată de reclamantă.

A menţinut dispoziţiile sentinţei recurate, în privinţa soluţiilor date excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi şi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba, lipsei plângerii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în speţă, în raport de elementele de fapt ale cauzei, care nu au fost supuse unei analize coroborate faţă de întregul material probator administrat de părţi.

S-a reţinut că între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă şi societatea reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. C XX din 23 septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 703.556 RON, pentru realizarea proiectului intitulat "Achiziţie utilaje performante pentru producţia de ferestre din lemn masiv triplustratificat în comuna Feldioara, jud. Braşov".

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Contractul de finanţare, "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenţie, depuse de beneficiar şi însoţite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerinţelor Autorităţii Contractante, prezentate în instrucţiunile de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

În conformitate cu prevederile Contractului de finanţare, ulterior verificării documentelor justificative pentru fiecare tranşă de plată solicitată a fi decontată de către beneficiar, se desfăşoară de către A.P.D.R.P. şi o vizită în teren, în vederea verificării aspectelor cuprinse în documentaţia depusă de beneficiar.

În speţă, în urma verificării documentare a cererii de plată nr. 1, depusă de reclamantă şi înregistrată sub nr. 189 din 11 septembrie 2011, OJPDRP Braşov a constatat o serie de nereguli, solicitând acesteia clarificarea neconcordanţelor şi completarea documentelor justificative.

Conform procedurii, dosarul de plată a fost înaintat la Centrul Regional 7 Alba, care în urma analizării acestuia, a emis Notificarea cu privire la refuzul plăţii nr. 294 din 13 septembrie 2011.

Ulterior, în urma verificării pe teren efectuate de către experţii pârâtei, care au constatat că proiectul propus nu a fost implementat, a fost transmisă reclamantei Notificarea nr. 22798 din 6 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de finanţare.

Notificarea nr. 22798 din 6 decembrie 2011 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) din Contractul-cadru şi art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de finanţare, constatându-se nerespectarea de către reclamantă a clauzelor Contractului de finanţare.

În data de 12 septembrie 2009, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru centrul de comandă numerică specializat pentru producţia de ferestre şi presă rame hidraulică.

La data de 27 octombrie 2009, reclamanta a depus la OJPDRP Braşov, cererea de plată a avansului nr. 1, ce a fost aprobată de pârâtă, beneficiarul încasând suma de 295.454,54 RON cu titlu de avans.

Deşi începând cu data de 27 octombrie 2009, reclamanta a avut posibilitatea să achiziţioneze utilajul care făcea obiectul proiectului, s-a constatat că până la 11 septembrie 2011, data înregistrării la OJPDRP Braşov a cererii de plată nr. 1, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, atât din punct de vedere al încheierii contractului cu furnizorul, cât şi din punct vedere financiar, prin încasarea avansului.

În condiţiile arătate, la data de 23 martie 2011, stadiul fizic de realizare a proiectului era zero, fiind depăşit termenul de execuţie a investiţiei, care, potrivit art. 2.1 din Contractul-cadru, era de 24 de luni de la data semnării contractului.

De asemenea, constatările efectuate de DLAF cu privire la procedura de achiziţie desfăşurată de reclamantă s-au adăugat verificărilor proprii efectuate de pârâtă şi au confirmat legalitatea emiterii Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 şi nr. 22798 din 6 decembrie 2011.

În acest sens, prin Nota de control nr. 7/216/2011 întocmită de DLAF, s-a reţinut că bilanţul simplificat şi contul de profit şi pierderi, anexate la cererea de finanţare depusă de reclamantă, constituie documente inexacte, care nu oferă o imagine reală a poziţiei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.

Referitor la procedura de achiziţie desfăşurată de reclamantă, s-a constatat nerespectarea criteriului de selecţie pentru declararea ofertantului câştigător şi întocmirea incompletă a unor înscrisuri în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice.

Concluziile cuprinse în Nota de control a DLAF au fost confirmate prin Raportul Final de caz emis de OLAF, în care s-a reţinut că în implementarea proiectului au intervenit nereguli, astfel cum acestea sunt definite în art. 1 şi art. 5 din Regulamentul 2988/95.

Împrejurarea că raportul de inspecţie fiscală care a stat la investigaţiilor efectuate de DLAF, a fost anulat prin Decizia nr. 489 din 23 septembrie 2011, emisă de D.G.F.P. Braşov în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă, nu este de natură a înlătura constatările cuprinse în Nota de control a DLAF şi în Raportul Final de caz emis de OLAF, care nu au fost anulate.

Prin urmare, constatând nerespectarea de către reclamantă a condiţiilor impuse pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în temeiul prevederilor contractuale asumate de către ambele părţi, în mod legal pârâta a procedat la întocmirea şi transmiterea către reclamantă a Notificării privind refuzul de plată a tranşei I şi a Notificării de reziliere a contractului.

Critica recurentei-pârâte vizând soluţia dată de instanţa de fond capătului de cerere privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea Contractului de finanţare este nelegală, a fost apreciată că neîntemeiată, iar, faţă de soluţia dată în recurs primului petit al acţiunii deduse judecăţii, au fost respinse, ca neîntemeiate, susţinerile recurentei-reclamante cu privire la temeinicia celorlalte capete de cerere ale acţiunii deduse judecăţii.

În urma constatărilor proprii ale pârâtei, rezultate din verificarea documentară şi pe teren a cererii de plată depuse de reclamantă, s-a constatat că aceasta nu a respectat condiţiile prevăzute în Contractul de finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, în mod legal au fost emise notificările contestate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanţie bancară, urmare a emiterii Notificării de refuz la plată şi a Notificării de reziliere a Contractului de finanţare, sumele solicitate la plată de către reclamantă, ulterior acordării avansului, nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, fiind legală măsura recuperării avansului acordat prin executarea scrisorilor de garanţie bancară.

Raportat la soluţia de respingere dată capetelor de cerere analizate şi în considerarea raportului de accesorialitate cu acestea, aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa solicitărilor de obligare a pârâţilor la plata celorlalte pretenţii subsecvente executării scrisorilor de garanţie bancară şi a daunelor interese.

2. Calea de atac extraordinară exercitată

Împotriva Deciziei nr. 4009 din 28 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurenta SC A. SRL, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că înscrisurile depuse, anume adresa nr. 10350 din 14 iulie 2016 a CRFIR7 Alba, dosarul cererii de plată nr. 1 - documentaţie completă şi CD cu planşele fotografice aferente vizitei pe teren efectuate de către reprezentanţii OJFIR Braşov în data de 7 septembrie 2011 şi Centralizatorul planşelor fotografice efectuate la vizita pe teren, dovedesc faptul că aspectele reţinute de către instanţa de recurs nu au temei real şi legal.

A argumentat că înscrisurile depuse îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

3. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

În motivarea primei excepţii, intimata a învederat, în esenţă, că înscrisurile de care revizuenta se prevalează în prezenta cerere nu au fost descoperite de aceasta în data de 14 iulie 2016, dat fiind faptul că cererea de plată care a fost comunicată revizuentei sunt documentele depuse chiar de acest beneficiar în sprijinul cererii sale de plată în cadrul Contractului de finanţare C XX din 23 martie 2009.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, intimata a argumentat că înscrisurile depuse nu îndeplinesc cumulativ condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire.

1. Cu privire la excepţia tardivităţii revizuirii

Potrivit art. 324 alin. (4) C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: […] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

În speţă se reţine, aşa cum a argumentat şi revizuenta, că înscrisurile de care aceasta înţelege să se prevaleze i-au fost comunicate ataşat adresei nr. 10350 din 14 iulie 2016, în data de 19 iulie 2016, dată raportat la care cererea de revizuire, formulată în data de 14 august 2016, a fost depusă în termenul prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ.

2. În privinţa admisibilităţii cererii de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Legea procedurală prevede două categorii de hotărâri judecătoreşti care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi b) hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, în sensul art. 297 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. priveşte hotărârea supusă revizuirii care, în situaţia în care este pronunţată de o instanţă de recurs, trebuie să evoce fondul.

Decizia nr. 4009 din 28 octombrie 2014 îndeplineşte această cerinţă, întrucât, admiţând unul dintre recursuri şi modificând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a efectuat o proprie apreciere asupra situaţiei de fapt şi a prevederilor legale incidente pricinii, dând o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

În continuare, se constată însă că argumentele dezvoltate şi înscrisurile depuse de revizuentă nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipotezele specifice avute în vedere de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., invocate de revizuent.

Potrivit acestor dispoziţii, revizuirea unei hotărâri (…) se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În concluzie, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat în revizuire trebuie să aibă forţă probantă prin el însuşi, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii supuse revizuirii, să fie determinant şi să nu fi putut fi înfăţişat în proces pentru că a fost reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

În speţă, înscrisurile depuse de revizuentă nu îndeplinesc, cumulativ, condiţiile de mai sus.

Astfel, "dosarul cererii de plată - avans" şi "dosarul cererii de plată tranşa 1" sunt înscrisuri completate şi prezentate autorităţii contractante chiar de către revizuentă, care avea cunoştinţă de existenţa acestora şi ar fi putut să solicite anterior depunerea la dosar, fără a fi fost demonstrat faptul că acestea au fost reţinute de către partea potrivnică sau nu au fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Conţinutul înscrisurilor depuse este reflectat de înscrisurile depuse anterior la dosarul cauzei şi nu este de natură a demonstra o situaţie de fapt contrară celor reţinute de instanţa de recurs.

De altfel, raportat la considerentele avute în vedere de instanţa de control judiciar, nici unul din înscrisurile depuse nu este determinant pentru soluţia criticată prin prezenta cerere de revizuire.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în cauze precum Mitrea contra României, Hotărârea din 29 iulie 2008, sau Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006).

În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, după ce a fost soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; calea extraordinară de atac nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, ipoteză care nu se regăseşte în prezenta speţă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4009 din 28 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM