Validity of pharmacy licenses issued under abrogated demographic derogations upon relocation to non-compliant locations

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Cererea înregistrată sub nr. y/2/2013 la data de 27 septembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, SC B. SRL şi SC B. SRL:

- anularea menţiunii de schimbare adresă farmacie din Bucureşti, sector 6, Calea X1 în Bucureşti, sector 6, B-dul X2, efectuată pe Autorizaţia de funcţionare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 63" în structura SC B. SRL

- anularea Autorizaţiei de funcţionare preschimbate nr. 10094/RA1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 18" în structura SC B. SRL, în spaţiul situat în Bucureşti, sector 6, B-dul X2.

- suspendarea executării actelor administrative, de la data soluţionării în fond a primelor două capete de cerere, până la momentul rămânerii irevocabile a soluţiei.

Prin Sentinţa civilă nr. 1222 pronunţată în data de 14 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a dispus:

- sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Legea farmaciei nr. 266/2008 prin raportare la prevederile art. 44, 45, 53 şi art. 135 alin. (2) din Constituţia României;

- a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile,

- a admis în parte cererea şi a dispus anularea menţiunii de schimbare adresă farmacie din Bucureşti, sector 6, Calea X1, în Bucureşti, sector 6, B-dul X2 efectuată pe Autorizaţia de funcţionare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 63" în structura SC B. SRL

- anularea Autorizaţiei de funcţionare preschimbate nr. 10094/RA 1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 18" în structura SC B. SRL, în spaţiul situat în Bucureşti, sector 6, X2.

- a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor administrative.

2. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii, SC B. SRL şi SC B. SRL

De asemenea, pârâtele SC B. SRL şi SC B. SRL au recurat şi încheierea de şedinţă din data de 03.03.2014 prin care s-a dispus respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes.

2.1 Recursul pârâtului Ministerul Sănătăţii

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurentul arată că sentinţa este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 şi art. III din O.U.G. nr. 130/2010, deoarece instanţa de fond a reţinut în mod eronat că o farmacie înfiinţată prin derogare de la criteriul demografic, în momentul în care era reglementat acest aspect, nu poate fi mutată ulterior, când legea nu mai reglementează acest aspect, decât cu respectarea aceloraşi condiţii şi a aceluiaşi criteriu ca la înfiinţare.

Astfel, se arată că O.U.G. nr. 130/2010 a abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care reglementa înfiinţarea farmaciilor prin derogare de la criteriul demografic dar stabilea că autorizaţiile de funcţionare eliberate în temeiul dispoziţiilor abrogate rămân valabile, fără a face distincţia dacă rămân valabile doar cu respectarea condiţiei de la înfiinţare. În consecinţă, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă.

De asemenea, consideră că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordinul MS nr. 962/2009, care trebuie interpretate în sensul că o farmacie comunitară nu poate schimba condiţiile de funcţionare fără aprobarea Ministerului Sănătăţii şi nu în sensul că astfel de condiţii iniţiale nu mai pot fi schimbate niciodată.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordinul MS nr. 962/2009, care altfel ar fi golite de conţinut.

În ce priveşte dispoziţia de sesizare a Curţii Constituţionale, arată că este inutilă deoarece deciziile acestei instanţe se aplică doar pentru viitor, astfel încât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate ar fi admisă, ea nu ar putea retroactiva.

2.2 Recursul pârâţilor SC B. SRL şi SC B. SRL

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. (2010), recurenţii susţin că sentinţa este nelegală pentru următoarele considerente:

- greşita respingerea a excepţiei prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă; astfel, susţin că reclamanta a cunoscut conţinutul actului administrativ contestat încă de la data emiterii acestuia (ar fi putut lua cunoştinţă de existenţa lui şi de pe site-ul Ministerului Sănătăţii), ceea ce înseamnă că termenul de prescripţiei de 6 luni a fost depăşit;

- greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active în condiţiile în care reclamanta nu a arătat în ce constă vătămarea pe care a suferit-o prin actele administrative contestate;

- greşita respingere a excepţiei de interes, în parte pentru acelaşi considerent mai sus arătat; în plus, arată că interesul reclamantei de a limita concurenţa în zonă este ilegitim şi, deci, nu poate fi legal protejat;

- pe fondul pricinii, susţine că autorizarea funcţionării farmaciei nu poate fi anulată deoarece nici chiar reclamanta nu contestă legalitatea acesteia; contestată este operaţiunea de mutare a farmaciei dintr-un spaţiu în altul; sub acest din urmă aspect, consideră că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 şi art. III din O.U.G. nr. 130/2010, deoarece o farmacie înfiinţată prin derogare de la criteriul demografic poate fi ulterior mutată fără să mai fie luat în considerare acest criteriu, dacă la data mutării nu mai este prevăzut de lege.

3. Analiza motivelor de casare

Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele recurenţilor şi apărările intimatei formulate prin întâmpinare, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este legală, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază iar acestea au evidentă legătură cu cauza şi sunt necontradictorii, motiv pentru care va înlătura acest motiv de casare ca neîntemeiat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, luând în considerare Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007 şi stabilind că termenul de prescripţie de 6 luni şi începe să curgă de la data la care reclamanta, în calitate de terţ vătămat, a luat cunoştinţă de actele administrative contestate.

Data efectivă a luării la cunoştinţă reprezintă o chestiune de fapt ce nu poate face obiectul recursului care, potrivit art. 488 C. proc. civ., poate fi exercitat doar pentru "motive de nelegalitate".

Luând în considerare data de 26 iunie 2013, ca dată a luării la cunoştinţă, instanţa de control constată că plângerea administrativă prealabilă a fost formulată în termen legal.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că reclamanta este titulara unei autorizaţii de funcţionare pentru o farmacie aflată în vecinătatea farmaciei vizate de autorizaţia ce face obiectul litigiului.

Aşa fiind, Autorizaţia de funcţionare nr. 10094/RA 1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare în spaţiul situat în Bucureşti, sector 6, X2, în vecinătatea farmaciei deţinute de reclamanta intimată, în măsura în care este nelegală, este de natură să vatăme interesele de natură economică ale reclamantei intimate.

Criteriul demografic protejează tocmai astfel de interese, care sunt legitime în măsura în care sunt recunoscute de lege (conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, în vigoare la data emiterii Autorizaţiei de funcţionare nr. 6740 din 9 iunie 2011, care stă la baza autorizaţiilor ulterioare, contestate în cauză).

În consecinţă, respingând excepţiile, prima instanţă a hotărât în conformitate cu legea.

Referitor la fondul pricinii, Înalta Curte reţine următoarele:

În baza unei documentaţiei din 18 noiembrie 2010, recurentul Ministerul Sănătăţii a eliberat în favoarea recurentei SC B. SRL Autorizaţia de funcţionare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, pentru punctul de lucru situat în Bucureşti, X1.

La data depunerii documentaţiei, înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban se făcea în funcţie de numărul de locuitori, dovedit prin adeverinţă eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, în condiţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, respectiv, în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori, în oraşele reşedinţă de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori iar în celelalte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

Totuşi, alineatul 2 al textului de lege permitea o derogare de la criteriul demografic în următoarele condiţii:

"Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate înfiinţa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări şi centre comerciale de mare suprafaţă, definite conform legii, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse şi de alimentaţie publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dovada încadrării spaţiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se află."

Autorizaţia nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011 a fost emisă în baza acestei derogări.

Ulterior, la data de 16 iulie 2012, Ministerul Sănătăţii, la cererea recurentei SC B. SRL (devenită între timp titulara autorizaţiei prin achiziţionarea fondului de comerţ de la SC B. SRL), a autorizat mutarea farmaciei din Calea X1 iar la data de 21 decembrie 2012 a eliberat o nouă autorizaţie de funcţionare, Autorizaţia nr. 10094/RA 1663, anulată prin sentinţa recurată, valabilă pentru noua adresă.

Este necontestat că locaţia din bd. X2 nu mai îndeplineşte condiţiile pentru derogarea de la criteriul demografic.

Totuşi, între timp, art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 130/2010 a abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 iar art. III a dispus expres că "Autorizaţiile de funcţionare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările ulterioare, rămân valabile".

Văzând aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect legea, argumentele recurenţilor invocate în condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010) fiind neîntemeiate.

Astfel, autorizaţiile de funcţionare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân într-adevăr valabile potrivit art. III din O.U.G. nr. 130/2010, aşa cum susţin recurenţii, dar numai în condiţiile în care au fost eliberate.

Farmacia titulară a unei astfel de autorizaţii se află într-o situaţie de excepţie de la regula criteriului demografic şi poate funcţiona doar în condiţiile restrictive ale excepţiei.

Altfel, s-ar ajunge la situaţia de neacceptat ca aceste farmacii să funcţioneze potrivit unui regim juridic care nu respectă nici forma veche a legii (care permitea derogarea de la criteriul demografic doar în anumite condiţii, care în prezent, la noua adresă, nu mai sunt îndeplinite), nici forma nouă (care nu mai permite derogarea); altfel spus, pretenţiile recurenţilor presupun o lege terţă, formată din combinarea condiţiilor din legea veche cu cele din legea nouă, ceea ce este inadmisibil.

Aceste considerente sunt de natură să conducă la înlăturarea tuturor apărărilor formulate de recurenţi.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 1222 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtele SC B. SRL şi SC B. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM