Revision of liability judgment rejected for lack of identity of parties, object, and cause between conflicting decisions.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 250/R din 23 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de A., împotriva Sentinţei nr. 900 din 3 iulie 2015 a Tribunalului Mureş, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 91.064 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 10.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, plătibile în RON, la data plăţii, conform cursului EUR/RON al BNR, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume, cu începere de la data introducerii cererii, 4 iunie 2009 şi până la data plăţii efective menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

De asemenea, a respins recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 6.243 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi suma de 1019,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în despăgubiri pentru daune materiale şi morale cauzate de autoritatea publică locală, prin refuzul nelegal de eliberare a unui act administrativ şi refuzul ulterior de eliberare a certificatului de urbanism legal.

S-a apreciat că acţiunea reclamantului se încadrează, din punct de vedere al temeiului juridic, la dispoziţiile art. 18 alin. (3) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de o formă specială a răspunderii civile delictuale, care vizează răspunderea autorităţii publice pentru prejudiciile cauzate ca urmare a actelor administrative nelegale sau a refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ.

Reclamantul a obţinut anularea Certificatului de urbanism nr. 2223 din 31 mai 2006 şi obligarea primarului la eliberarea unui alt certificat de urbanism, prin Sentinţa nr. 1929 din 19 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2007 rămasă irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj din data de 5 martie 2009.

Întrucât primarul a refuzat îndeplinirea de bună-voie a obligaţiei stabilite de către instanţă, de eliberare a certificatului de urbanism, reclamantul a promovat atât o cerere de executare silită în cadrul Dosarului execuţional nr. x/2012 al BEJ B. cât şi o cerere de aplicare a amenzii civile în Dosarul nr. x/2012. Această ultimă cerere a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 3 aprilie 2012, iar Primarul Municipiului Cluj-Napoca a eliberat Certificatul de urbanism nr. 1785 la data de 23 mai 2012. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 14929 din 10 iulie 2012 cererea de anulare a fost respinsă ca rămasă fără obiect însă s-a reţinut, în contextul analizării cererii privind plata cheltuielilor de judecată, culpa pârâtului care şi-a îndeplinit cu întârziere obligaţia de eliberare a certificatului de urbanism, obligaţie stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1929/2008.

În contextul în care cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism a fost înregistrată sub nr. 33837 din 27 aprilie 2006, iar certificatul a fost eliberat abia la data de 23 mai 2012, după 2218 zile şi după ce s-a constatat de către instanţa de judecată cu efecte retroactive, caracterul nejustificat şi nelegal al refuzului de eliberare, este cert îndeplinită condiţia existenţei unei conduite nelegale a autorităţii publice.

Această conduită a fost generatoare de prejudicii materiale şi morale, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, în calitatea sa de solicitant al eliberării certificatului de urbanism. Astfel, reclamantul a făcut dovada că intenţiona să construiască, în baza certificatului de urbanism, care în mod nelegal i-a fost eliberat cu o mare întârziere (2.218 zile) un imobil cu destinaţia "spaţii comerciale şi locuinţe P+E", cu o suprafaţă de 198,24 mp. La parterul imobilului urmau să se construiască spaţiile comerciale în suprafaţă de 198,24 mp, iar la etaj un număr de 4 apartamente, având în total aceeaşi suprafaţă de 198,24 mp.

Dovada acestei intenţii stă tocmai depunerea cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism, însoţită de documentaţia aferentă (memoriu tehnic, plan de încadrare în zonă şi plan de situaţie, etc.).

Raportat la momentul de la care instanţa apreciază că prejudiciul s-a produs, acesta nu poate coincide cu data depunerii cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism (31 mai 2006).

Întrucât realizarea unui construcţii de anvergura celei în cauză şi darea acesteia efectivă în folosinţă presupune un interval de timp apreciabil, abia începând cu anul 2009 recurentul-reclamant ar fi putut realiza venituri din închirierea spaţiilor construite.

Totodată, prejudiciul rezultând în neeliberarea certificatului de urbanism a încetat odată cu eliberarea acestuia, în cursul anului 2012.

În ceea ce priveşte cuantificarea exactă a prejudiciului, aceasta a fost făcută de către expert pentru perioada anilor 2009 - 2012, atât pentru spaţiile de locuit, cât şi pentru spaţiile comerciale, şi este în cuantum de 91.064 euro la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii cererii şi până la achitarea integrală a debitului.

Legătura de cauzalitate dintre faptă (refuzul nejustificat de eliberare a certificatului de urbanism) şi prejudiciu este evidentă în contextul în care împiedicarea realizării construcţiei, cu consecinţa pierderii beneficiului ce s-ar fi putut realiza este consecinţa directă a neeliberării certificatului de urbanism, în lipsa căruia nu au putut fi continuate demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de construire şi în final pentru ridicarea imobilului.

În privinţa cererii privind acordarea daunelor morale, Curtea de Apel a reţinut că repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, inclusiv a celor nepatrimoniale.

Prin comportamentul său abuziv şi ilegal, autoritatea publică pârâtă i-a provocat reclamantului un prejudiciu moral, subminându-i încrederea în organele administraţiei publice locale şi creându-i o frustrare determinată de inutilitatea demersurilor sale. Frustrarea reclamantului a fost accentuată şi de refuzul nejustificat al autorităţii publice de a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă şi de punerea reclamantului în situaţia de a cere executarea silită a dreptului obţinut pe cale judecătorească, cu toate că CEDO a statuat în mod constant că "nu este oportun să ceri unei persoane care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului să recurgă la procedura executării silite" (cauza Ruianu c. României, cauza Sandor c. României, cauza C. c. României, cauza Pini c. României).

S-a adus atingere inclusiv onoarei şi demnităţii reclamantului-recurent invocându-se caracterul speculativ al demersurilor acestuia, demersuri care s-au dovedit legale şi temeinice.

În legătură cu cuantumul daunelor morale, Curtea de Apel a apreciat, în raport de consecinţele suferite de reclamant că suma de 10.000 euro reprezintă o compensare justă faţă de prejudiciul moral cauzat.

Împotriva acestei decizii Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca au formulat cerere de revizuire.

Revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că prima hotărâre - Sentinţa civilă nr. 723/CA/2009 a fost pronunţată de către Tribunalul Satu Mare şi menţinută parţial (în ce priveşte chestiunea daunelor materiale) de către Curtea de Apel Oradea, astfel că în lumina dispoziţiilor art. 323 C. proc. civ. 1865, competenţa de soluţionare a prezentei cereri de revizuire revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ambele hotărâri judecătoreşti sunt definitive şi, mai mult, irevocabile, astfel că este îndeplinită această condiţie prevăzută de prevederile legale. De asemenea, hotărârile apreciate a fi potrivnice sunt cele care au născut efecte juridice contrare, Decizia nr. 250/2016 de admitere a recursului fiind pronunţată în contradicţie cu dispoziţiile irevocabile ale Sentinţei civile nr. 723/CA/2009.

În considerarea efectelor puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre definitivă şi irevocabilă, aspectele pe care aceasta le dezleagă nu mai pot fi contrazise sub nicio formă printr-o altă hotărâre, iar principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială care se opun readucerii în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvată.

În ceea ce priveşte identitatea de părţi, se constată că ambele pricini ce au făcut obiectul Dosarelor nr. x/2009 şi y/117/2007 s-au judecat, în privinţa efectelor contrare produse, între reclamantul A. şi pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, Primarul şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.

În ceea ce priveşte calitatea părţilor, se observă că în ambele litigii A. a avut calitatea de reclamant la fond, iar autorităţile publice locale au avut calitatea de pârâţi.

În ceea ce priveşte condiţia aceleiaşi pricini, judecata s-a purtat în ambele cauze având acelaşi obiect şi acelaşi tip de pretenţii, bazată pe aceeaşi stare de fapt şi de drept.

Există identitate de obiect între cele două pricini, identitate care se relevă prin aceleaşi pretenţii exprimate şi anume folos nerealizat, dobânzi legale, daune morale.

De asemenea, există o identitate de cauză între cele două pricini, acţiunile introductive fiind fundamentate pe aceleaşi dispoziţii legale. Deoarece că nu a fost invocată în faţa Curţii de Apel Mureş autoritatea de lucru judecat, sau puterea lucrului judecat, şi din acest punct de vedere prezenta cerere de revizuire este admisibilă.

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, Decizia civilă nr. 250 din 23 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în recurs, în Dosarul nr. x/2009 şi Sentinţa civilă nr. 723/CA din 29 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2007 modificată parţial în recurs de Curtea de Apel Oradea, nu sunt hotărâri pronunţate în aceeaşi pricină, neexistând tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 723/CA din 29 decembrie 2009 Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, D., E., F., G., H., I. şi J., având ca obiect pretenţii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa pârâţilor G. şi I. şi a respins restul excepţiilor invocate în cauză. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei H. suma de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat în cursul anului 2006 Primăriei Municipiului Cluj-Napoca eliberarea unui certificat de urbanism pentru obiectivul "Locuinţe şi spaţiu comercial S+P+2E situat în Cluj-Napoca str . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .nr. 14".

În urma acestui demers a fost emis Certificatul de urbanism nr. 4040 din 5 septembrie 2006. S-a stabilit prin acest act administrativ că terenul are destinaţia conform PUG de păduri şi plantaţii forestiere de protecţie a versanţilor şi regimul tehnic UTR=V.7. Certificatul de urbanism putea fi valorificat de către petentul A. pentru elaborare PUZ în vederea lucrărilor de construire imobil de locuinţe şi spaţiu comercial.

Anterior reclamantul solicitase pentru acelaşi imobil, eliberarea unui certificat de urbanism pentru obiectivul "Parcări auto şi spaţii comerciale S+P+2E"; actul administrativ emis (Certificat de urbanism nr. 3420/2006) care prevedea, de asemenea, că petentul poate solicita întocmirea unui P.U.Z. pentru imobil întrucât destinaţia pe care proprietarul înţelege să o dea construcţiei nu se încadrează în prevederile planului urbanistic general, regimul tehnic fiind cel corespunzător UTR=L.3a.

Prin Decizia nr. 106 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis, ca fondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Sentinţei nr. 723 din 29 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că: a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj-Napoca, D., E., F., G., H., Municipiul Cluj-Napoca - Cluj-Napoca, Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, I. şi J. şi, în consecinţă, a obligat pârâţii la plata în solidar a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale în favoarea reclamantului, a respins ca nefondate restul pretenţiilor reclamantului şi a obligat pârâţii la plata sumei de 40 RON cheltuieli de judecată parţiale în ambele instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că problema de drept dedusă judecăţii constă în a stabili dacă recurentul în favoarea căruia s-au emis două Certificate de urbanism (nr. 3420/2006 şi nr. 4040/2006) cu conţinut diferit pentru acelaşi imobil, ambele anulate în instanţă prin hotărâri irevocabile este îndreptăţit la plata de despăgubiri din partea autorităţii emitente şi a funcţionarilor ce au participat la emiterea, elaborarea sau întocmirea lor.

Instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt, contrar celor afirmate de recurent, însă a apreciat că funcţionarii pârâţi au acţionat cu diligenţa necesară funcţiei lor prevalându-se de concluziile expertizei tehnice efectuate în dosarul de anularea a Certificatului nr. 4040/2006, trăgând concluzia că este exclusă orice formă de vinovăţie a autorităţii sau a funcţionarilor implicaţi.

În acest sens s-a reţinut că, nici intimaţii nu contestă faptul că pentru imobilul proprietatea recurentului din Cluj-Napoca, str. xx, nr. yy, înscris în CF 109501, 113902,106837 cu nr. topo 22164/14/2, 22164/14/1/2, 22164/15/1, 22164/16/1, s-au emis două certificate care încadrau acelaşi imobil în regimuri tehnice diferite, respectiv prin Certificatul de urbanism nr. 3420 din 31 iulie 2006 în regimul UTR=L3a, iar prin Certificatul de urbanism 4040 din 5 septembrie 2006 în regimul UTR=V7, destinaţia conform PUG fiind indicată în primul caz ca subzonă a locuinţelor individuale şi colective mici cu maxim P plus 2E, iar în cel de al doilea ca zonă de păduri şi plantaţii forestiere de protecţie a versanţilor.

Prin Decizia civilă nr. 250/R din 23 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de A., împotriva Sentinţei nr. 900 din 3 iulie 2015 a Tribunalului Mureş, pronunţată în Dosarul nr. x/2009, a modificat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca, Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 91.064 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi suma de 10.000 EUR, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, plătibile în RON, la data plăţii, conform cursului EUR/RON al BNR, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume, cu începere de la data introducerii cererii, 4 iunie 2009 şi până la data plăţii efective menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

De asemenea, a respins recursul declarat de Municipiul Cluj-Napoca, împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 6.243 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi suma de 1.019,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în despăgubiri pentru daune materiale şi morale cauzate de autoritatea publică locală, prin refuzul nelegal de eliberare a unui act administrativ şi refuzul ulterior de eliberare a certificatului de urbanism legal.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de faţă, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre acestea, nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.

Aşa cum am arătat, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

În speţă, cea dintâi condiţie este dovedită întrucât prin sentinţe irevocabile s-a stabilit că certificatele de urbanism ca acte preparatorii ale autorizaţiei de construire sunt ilegale fiind declarate nule.

Cât priveşte condiţia existenţei prejudiciului s-a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea, în solidar, a autorităţii şi a funcţionarilor semnatari ai actului la plata de despăgubiri materiale şi morale, sens în care s-a efectuat şi o expertiză tehnică pentru evaluarea celor dintâi.

Însă în ceea ce priveşte prejudiciul moral, s-a constatat că prin emiterea unor certificate cu conţinut diferit autoritatea a creat o stare de neîncredere, frustrare şi a tulburat condiţiile de existenţă ale recurentului prin stoparea şi întârzierea unor proiecte ale acestuia.

Decizia civilă nr. 250 din 23 martie 2016 poate fi pusă în executare în mod distinct, de sine stătător, fără nici o legătură cu Sentinţa civilă nr. 723/CA/2009 care nu are nicio înrâurire asupra celei dintâi, obiectul pricinilor fiind diferit.

Pentru aprecierea caracterului potrivnic a două hotărâri judecătoreşti nu se poate face abstracţie de obiectul acţiunilor deduse judecaţii în cele două dosare şi nici pe conţinutul dispozitivelor celor două hotărâri.

Simpla împrejurare că o acţiune în pretenţii a fost admisă doar în parte de Tribunalul Satu Mare şi altă acţiune în pretenţii a fost admisă nu conduce la concluzia contradictorialităţii/potrivniciei celor două hotărâri, atâta timp cât punerea în executare a deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş, nu este împiedicată de soluţia Tribunalului Satu Mare (modificată parţial în recurs), pronunţată, într-un dosar diferit, cu obiect diferit.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de revizuenţi sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii Municipiul Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 250/R din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM