Confirmation of status as former Securitate officer upheld; appeal against declaratory judgment dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe acesta.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 453 din 19 februarie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii pentru pârâtul A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că acţiunea reclamantului este întemeiată şi a admis-o, precizând că măsurile dispuse de pârât au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv libertatea de deplasare şi de exprimare, prevăzute atât de Constituţia în vigoare la acea vreme, cât şi de tratatele internaţionale la care România era parte. Evidenţierea relaţiilor întreţinute de către o persoană vizată de activitatea de urmărire operativă cu un cetăţean al fostei RFG, relaţii neoficiale monitorizate atent de fostul regim politic totalitar, întrucât erau apreciate drept vulnerabilităţi asupra siguranţei naţionale, a sistemului politic restrictiv practicat în perioada respectivă, putea conduce la aplicare unor sancţiuni în privinţa persoanei vizate, aceasta fiind astfel îndemnate să întreţină relaţii cu cetăţeni ai statelor democratice şi de a defăima sau critica în final regimul politic şi economic practicat în România anterior anului 1990.

Însă, în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti nu a ţinut cont de argumentele susţinute cu documentele aflate la dosar, conform cărora în cazul urmăririi informative a numitului B., inginer chimist la Institutul de Cercetări Chimice - ICECHIM Bucureşti, supravegherea desfăşurată era motivată de suspiciunea că întreţinea legături mascate, neoficiale, cu C., unchiul său, emigrat ilegal în Austria, urmărit informativ de către Inspectoratul Judeţean Mehedinţi, întrucât era suspect de a fi agent al unui serviciu de informaţii străin, iar verificarea naturii "legăturilor cu cetăţenii străini", a numitului B., "dacă aceştia nu au intenţia de a-l atrage la activitate ostilă statului nostru", considerându-se absolut justificată, întemeiată şi necesară.

Recurentul mai arată că instanţa de fond nu a luat în considerare nici faptul că dosarul de urmărire informativă asupra lui B. a fost deschis la data de 19 martie 1980, perioadă în care nu lucra în cadrul Direcţiei a 2-a, iar semnătura sa nu apare în Raportul cu propuneri de deschidere a dosarului de urmărire informativă, ci doar într-o Notă de analiză şi propuneri de măsuri de finalizare şi clarificare a motivelor de monitorizare în cadrul dosarului de urmărire informativă "D.".

În opinia recurentului, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

În aceste condiţii, în mod evident, reclamantul a extins în mod abuziv verificările, în cazul de faţă, fără a exista temei, sau o solicitare, o cerere, legală şi justificată de vreun interes legitim.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont de limitele legale şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituţia din 1965, prin art. 29 şi 30 şi de Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice - art. 12, 19 alin. (3), 21 alin. (1), cu expresele limitări în interesul securităţii naţionale.

Prin activităţile informativ-operative derulate, în cazurile enunţate de reclamant, întocmirea unor documente sau folosirea reţelei informative, nu s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, întrucât acestea nu au reprezentat acte de îngrădire, suprimare, respectiv oprimare sau persecuţie.

Aceste activităţi informativ-operative sunt derulate de toate serviciile de informaţii din lume, într-un sistem clasificat strict secret. Fiecare stat, indiferent de regimul său politic are dreptul să-şi apere Securitatea internă şi să menţină ordinea de drept ca o garanţie a protejării drepturilor omului. În acest sens, jurisprudenţa CEDO consideră că activitatea informativă desfăşurată în cadrul legal nu încalcă drepturile omului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 18 mai 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 16 februarie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a fost lucrător al fostei Securităţi, având gradul de colonel şi funcţia de şef de colectiv în cadrul Direcţiei II, Serviciul 2 (1981, 1987).

În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-au formulat cereri de verificare şi aplicare a procedurilor legale de către B. şi E. referitoare la dosarele lor, respectiv I 264550 şi 11774 (cote C.N.S.A.S.).

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definitiv în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de lucrător al Securităţii rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate, respectiv persoana trebuia să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii, iar activităţile pe care le-a desfăşurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţe ce trebuie întrunite cumulativ.

Analizând argumentele pe care recurentul-pârât le invocă în apărarea sa, se observă că acesta recunoaşte pe deplin toate măsurile instrumentate. Însă acesta îşi motivează acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al fostei Securităţi prin considerente ce privesc "apărarea ordinii, legalităţii şi securităţii statului român". Mai mult chiar, acesta consideră îndreptăţite toate acţiunile întreprinse în această calitate.

Or, din simpla enunţare a motivelor de urmărire reiese că nu au fost supuse dezbaterii cazuri ce ar fi avut de-a face cu siguranţa naţională.

Aşa cum rezultă din toate documentele pe care se întemeiază acţiunea în constatare, recurentul, ofiţer de Securitate cu gradul de colonel şi funcţia de şef de colectiv în cadrul Direcţiei II, Serviciul 2, a participat activ la urmărirea informativă a unui inginer chimist la ICECHIM Bucureşti, semnalat că întreţinea legături cu C., unchiul său, emigrat în Austria.

Înalta Curte constată că pârâtul a aprobat o serie de măsuri informativ - operative, consemnate în Nota de analiză şi propuneri cu măsuri în cadrul dosarului de urmărire informativă "D." din data de 17 octombrie 1981, după cum urmează:

- "Identificarea numiţilor: G., F., C, D., foşti colegi de facultate, cu care obiectivul se află în relaţii mai apropiate, în vederea obţinerii unor informaţii despre activitatea şi preocupările lui B.";

- "Verificarea şi atragerea la colaborare a unui cercetător din colectivul său de muncă, pentru a cunoaşte preocupările, atitudinea, relaţiile şi legăturile lui şi a preveni scurgerea de date secrete";

- "întrucât F.. - fratele obiectivului, inginer la întreprinderea de avioane Craiova, în 1979 era lucrat de către Inspectoratul judeţean Dolj - Serviciul 3, vom reveni la adresele noastre anterioare, pentru a ne comunica date de interes operativ despre acesta";

- "Vor fi continuate măsurile pe linia unităţilor speciale "S" (n.n. - interceptarea corespondenţei) şi "T" (n.n. - tehnică operativă)".

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că măsura interceptării convorbirilor telefonice la domiciliul titularului, aprobată de recurentul - pârât, a fost pusă în aplicare, aşa cum reiese din documentele regăsite la Dosarul nr. x. De asemenea, propunerea de a solicita "date de interes operativ" despre fratele obiectivului a fost pusă în aplicare, după cum rezultă din documentele aflate în dosar.

De asemenea, aşa cum reiese din documentul identificat la Dosarul nr. y, recurentul-pârât a propus "atenţionarea" unui alt inginer din ICECHIM, numitul E., pe motivul că era "ascultător al postului de radio G.".

Or, în absenţa unui motiv întemeiat al supravegherilor informative, constituit din existenţa unor riscuri pentru binele şi interesul colectiv sau chestiuni ce ar fi putut ameninţa siguranţa naţională, prin preluarea acestui tip de informaţii, care vizau viaţa privată, rezultă că recurentul a contribuit la acţiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 453 din 19 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM