Validity of integrity assessment report: sufficiency of obscured signature and inapplicability of fiscal code exception to administrative acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti, suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecţia de Integritate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze şi anularea Raportului de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecţia de Integritate, ca fiind netemeinic.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 88 din 31 martie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că raportul de evaluare este semnat de inspectorul care a întocmit actul şi că, şi în eventualitatea în care această semnătură ar lipsii, acest fapt nu este de natură să atragă nulitatea actului deoarece autoritatea pârâtă şi l-a însuşit.

Recurentul mai apreciază că hotărârea instanţei de fond este vădit netemeinică şi nelegală.

În opinia recurentului, faptul că autoritatea pârâtă şi-a însuşit acest act, aşa cum susţine instanţa de fond, nu este de natură a determina respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată deoarece prin nesemnarea Raportului de evaluare contestat sunt încălcate condiţiile de formă ale acestuia, lipsa semnăturii persoanei care l-a întocmit echivalând cu faptul că respectivul act nu este valabil. În susţinerea acestei critici învederează faptul că semnătura persoanei care a întocmit actul administrativ are scopul de a stabili originea actului şi certificarea conţinutului acestuia, semnătura fiind o condiţie de existenţă a actului administrativ, în lipsa căreia înscrisul în cauză nu poate fi considerat decât un simplu proiect. Altfel spus, un act administrativ nesemnat este inexistent.

În cauza dedusă judecăţii nu sunt aplicabile prevederile legale prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres că un act administrativ este valabil chiar dacă nu este semnat.

Aceste prevederi sunt cele menţionate la art. 38 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care un act administrativ emis prin intermediul tehnicii de calcul este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor îndreptăţite potrivit legii şi ştampila organului emitent, dacă sunt îndeplinite cerinţele legale aplicabile în materie.

Având în vedere că cerinţele la care se face referire în cuprinsul art. 38 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 sunt cele referitoare la semnătura electronică, este incontestabil faptul că acestea nu sunt aplicabile în cazul Raportului de evaluare întocmit în cauză.

Un aspect relevant în soluţionarea temeinică şi legală a cauzei deduse judecăţii, dar neluat în considerare de instanţa de fond, l-a reprezentat faptul că printre actele depuse în probaţiune de pârâtă s-a regăsit şi o copie a Raportului de evaluare contestat, copie care a fost semnată pentru conformitate cu originalul.

Deşi toate paginile raportului de evaluare au fost semnate ca fiind conforme cu originalul, tocmai ultima pagină a acestui raport nu este semnată pentru conformitate cu originalul.

Recurentul mai susţine că această ultimă pagină a raportului de evaluare nu este identică cu cea a raportului de evaluare comunicat şi contestat în prezenta cauză, arătând că ultima pagină a raportului de evaluare anexat cererii de chemare în judecată este ştampilat cu ştampila instituţiei dar nu este semnat de inspectorul de integritate, în timp ce ultima pagină a raportului de evaluare depus de pârâtă poartă semnătura inspectorului de integritate dar nu conţine ştampila instituţiei.

Recurentul mai arată că instanţa de fond, în mod netemeinic nu s-a pronunţat asupra cererii de probaţiune solicitată prin răspunsul la întâmpinare, referitoare la încuviinţarea efectuării unei expertize judiciare care să aibă ca obiectiv stabilirea faptului dacă ultima pagină a raportului de evaluare depus în probaţiune de pârâtă este o copie a ultimei pagini din raportul de evaluare depus de reclamant la dosarul cauzei, deşi această probă era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 16 februarie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Prin Raportul de evaluare nr. 51143/G/II din 16 decembrie 2014 s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 19 iunie 2008 - 12 mai 2010, respectiv în perioada 24 februarie 2012 - 29 iulie 2014.

Recurentul-reclamant a apreciat că Raportul de evaluare nr. x din 16 decembrie 2014 emis de ANI - Inspecţia de Integritate, este lovit de nulitate întrucât este nesemnat de persoana care l-a întocmit, considerând că prin nesemnarea Raportului de evaluare contestat sunt încălcate condiţiile de formă ale acestuia, deoarece lipsa semnăturii persoanei care l-a întocmit echivalează cu faptul că respectivul act nu este valabil.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin adresa nr. 34212/G/II din 4 septembrie 2014 recurentul a fost informat că au fost identificate elemente în sensul existenţei unei stări de incompatibilitate, întrucât a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar în cadrul primăriei Dieci, Jud. Arad, cât şi calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A. "B." Persoană Fizică Autorizată respectiv calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul A. AF încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Deci, recurentul-reclamant a fost invitat să prezinte datele şi informaţiile pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris şi, totodată, informat cu privire la faptul că are dreptul de a fi asistat sau reprezentat de avocat.

Înalta Curte constată că informarea recurentului-reclamant a fost transmisă la domiciliul acestuia, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată la data de 08.09.2014. Ulterior acestei informări, recurentul a transmis prin poştă un punct de vedere înregistrat la sediul intimatei-pârâte cu nr. 36294/G/II din 22 septembrie 2014.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că singurul aspect criticat de recurent constă în pretinsa lipsă a semnăturii persoanei care a întocmit actul atacat. Recurentul-reclamant nu contestă în vreun fel starea de incompatibilitate reţinută în raportul întocmit în cauză.

Din examinarea raportului rezultă că pe ultima filă a acestuia se observă, sub numele inspectorului care a întocmit actul (C.), o semnătură peste care este aplicată ştampila ANI.

Este adevărat că semnătura este acoperită parţial atât de ştampila menţionată cât şi de sigla ANI care apare pe fiecare pagină a raportului, însă această împrejurare nu echivalează cu lipsa semnăturii.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că raportul de evaluare atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, respingând cererea recurentului.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 88 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM