Afforestation contract breach claim rejected; financing termination upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta Societatea A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea 554/2004, rezoluţiunea Contractului nr. y din data de 22 septembrie 2011; obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 19.834 RON cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a încălcării obligaţiei de soluţionare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime născute din contractul a cărui rezoluţiune o solicită, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 186/CA/2014-PI din 16 octombrie 2014 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de obiect, invocate de pârâtă, a respins cererea formulată de reclamanta Societatea A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit reorganizată sub denumirea Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Societatea A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este rezultatul unei analize eronate a stării de fapt prezentate prin cererea introductivă, precum şi a aprecierii sumare şi contradictorii a apărărilor formulate.

Instanţa de fond nu doar că nu a indicat în mod explicit care ar fi obligaţiile neîndeplinite de către societate reclamantă, ci mai mult decât atât a apreciat că era cea care avea datoria de a-şi verifica conformitatea documentaţiei în raport cu exigenţele etapelor de derulare a contractului în a cărei finalizare era direct interesată, fără a pretinde nicio consiliere din partea intimatei asupra conţinutului documentaţiei depuse.

Recurenta consideră, pe de o parte, că soluţia pronunţată nu este motivată potrivit exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., împrejurări care atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, instanţa de fond s-a pronunţat într-o totală contradicţie cu probaţiunea administrată, în contextul în care reclamanta a făcut dovada depunerii dosarului de achiziţii la instituţia intimată în acord cu dispoziţiile art. 3(4) din Anexa I la contract, care - contrar susţinerilor instanţei de fond, era datoare să se pronunţe asupra conformităţii acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1(2) din contractul de finanţare. De altfel, intimata însăşi recunoaşte în cuprinsul întâmpinării depuse că nu a efectuat nici un fel de verificări asupra dosarului de achiziţie şi implicit nu a întocmit nicio fişă de avizare.

Recurenta apreciază că starea de fapt, anterior descrisă, putea conduce la o singură concluzie, aceea a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către intimată, cu consecinţa rezilierii contractului din culpa exclusivă a acesteia.

Se mai susţine că instanţa de fond a apreciat, cu o motivare sumară, că acel contract de finanţare dintre părţi a încetat ca urmare a incidenţei pactului comisoriu expres de gradul IV, întemeindu-şi susţinerea pe Notificarea nr. 509 din 14 ianuarie 2014 a intimatei. Este o apreciere total nefundamentată, în contextul în care potrivit chiar susţinerilor intimatei reţinute ca atare în ultima încheiere de şedinţă din 2 octombrie 2014, contractul nu a încetat ca urmare a pactului comisoriu expres, ci s-a demarat procedura de reziliere unilaterală a acestuia. Mai mult decât atât, instanţa nu a stabilit data încetării contractului, în primul rând pentru că nu a fost sesizată de instituţia intimată cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte, întrucât din înscrisurile depuse de intimată rezultă, că procesul-verbal la care se face referire poartă o dată anterioară aprobării de încetare, respectiv 14 ianuarie 2014, faţă de 20 martie 2014.

Recurenta consideră că instanţa de fond, nu a analizat nerespectarea din partea intimatei a dispoziţiilor contractuale care reglementează modalitatea de notificare din partea instituţiei intimate regăsite în art. 8 alin. (5) din Contract.

S-a solicitat să se admită recursul, să se dispună casarea, în tot, a sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 18 mai 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 16 februarie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material)

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantei prin care aceasta a solicitat rezoluţiunea Contractului nr. y din 22 septembrie 2011 şi obligarea autorităţilor pârâte la achitarea în favoarea societăţii reclamante a sumei de 19.934 RON cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a încălcării obligaţiei de soluţionare a unei operaţiuni administrative, respectiv cheltuielile premergătoare implementării contractului de finanţare.

Prin soluţia contestată în prezenta cauză a fost respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată cu motivarea că, faţă de prevederile contractuale, reclamanta nu era îndreptăţită să obţină un avans de 50% din valoarea eligibilă a cofinanţării nerambursabile, iar referitor la serviciile de proiectare s-a apreciat că beneficiarul, în primul an după semnarea contractului de finanţare, trebuia să solicite autorităţii avizarea procedurii de achiziţie pentru serviciile de proiectare (cu maxim 3 luni anterior depunerii cereri de plată), obligaţie căreia nu s-a conformat, societatea depunând o altă documentaţie ce privea serviciile de execuţie a împăduririi suprafeţei de 67,90 ha pădure, împrejurare în raport de care s-a constatat că dosarul depus este neconform şi nu s-a întocmit fişa de avizare.

S-a reţinut de către instanţa de fond şi faptul că instituţia publică pârâtă a dat eficienţă pactului comisoriu expres de gradul IV.

Criticile recurentei ce vizează fondul cauzei sunt nefondate.

Contractul de finanţare a fost semnat la 22 septembrie 2011 iar la 15 februarie 2012 a depus un dosar de achiziţie cu titlu "Achiziţii proiectul de primă împădurire Ozon măsura 221", ce cuprindea servicii de executare a împăduririi unei suprafeţe de 67,90 ha teren arabil, dar nu şi avizarea procedurii de achiziţii pentru serviciile de proiectare.

Conform contractului de finanţare (Anexa 1 - art. 3 alin,4) beneficiarul este obligat să depună la OJPDRP-SVCP dosarul de achiziţii cu maxim 3 luni înainte de depunerea cererii de plată, iar potrivit art. 5 alin. (1) din contractul de finanţare beneficiarul trebuia să depună obligatoriu în perioada 1 martie - 15 mai a fiecărui an calendaristic cererile de plată pentru înfiinţarea plantaţiei (pentru toată suprafaţa propusă prin proiect), întreţinerea plantaţiei şi compensarea pierderii de venit, plata putându-se efectua pe baza cererilor de plată în conformitate cu Instrucţiunile de plată din Anexa 5 la contractul de finanţare.

Din coroborarea acestor prevederi cu probele administrate în cauză rezultă că recurenta nu a respectat aceste prevederi şi nu se poate susţine că intimata nu ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, aşa cum susţine recurenta.

Nu se putea întocmi fişa de avizare de către reprezentanţii instituţiei intimate pentru că nu s-a depus solicitarea de avizare a procedurii de achiziţii pentru serviciile de proiectare, ci a unor servicii de executare a împăduririi unei suprafeţe de 67,90 ha teren arabil, astfel că recurenta este cea care nu a îndeplinit prevederile contractuale asumate prin semnarea contractului de finanţare.

Nici criticile referitoare la reţinerea instanţei de fond potrivit cărora contractul de finanţare dintre părţi ar fi încetat ca urmare a incidenţei pactului comisoriu expres de gradul IV nu vor fi reţinute.

Instanţa de fond a arătat că, pentru că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, este întemeiat demersul autorităţii pârâte de a da eficienţă pactului comisoriu expres de gradul IV şi a emis Notificarea nr. 509 din 14 ianuarie 2014 prin care a înştiinţat-o pe reclamantă cu privire la încetarea contractului.

Mai întâi, se constată că în Încheierea din 2 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu se susţine de către intimată că ar fi încetat contractul ca urmare a pactului comisoriu expres ci doar s-a subliniat că valabilitatea contractului în baza art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la contract încetează printr-o notificare adresată beneficiarului şi pentru că notificarea nu a fost semnată de beneficiar s-a emis un proces-verbal de constatare la faţa locului şi ulterior, a fost reziliat contractul.

Pe de altă parte, aşa cum recurenta a arătat, instanţa nu avea de stabilit data încetării contractului pentru că nu a fost învestită cu o asemenea cerere, iar în privinţa unor eventuale neconcordanţe între date susţinerile reclamantei sunt nefondate.

Nota de aprobare a încetării contractului şi notificarea sunt din luna ianuarie 2014, care sunt emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, iar adresele din februarie 2014 şi martie 2014 reprezintă comunicări ulterioare între diferitele servicii ale CRPDRP 6 Satu Mare pentru comunicarea Notei de aprobare a încetării contractului de finanţare.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. împotriva Sentinţei civile nr. 186/CA/2014-PI din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM