Jurisdiction for challenging fiscal security measures determined by tax debt value rather than issuing authority rank
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Ilfov County Court, Civil Section (Administrative and Fiscal Division), in favor of the taxpayer. The dispute involved a corporate entity’s challenge against a fiscal authority’s decision to impose security measures to recover a tax debt of 240,944 RON, arising from profit tax and VAT; the lower court had declined material jurisdiction on the basis that the issuing authority was a central body, while the appellate court had declined on the basis of the value threshold, creating the jurisdictional conflict. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and the 2017 principle unifying jurisprudence, the Supreme Court held that jurisdiction for challenges to security measure decisions is determined by the value of the underlying tax claim rather than the hierarchical rank of the issuing agency; consequently, because the debt was below the 1,000,000 RON threshold for appellate courts, the case was remanded to the tribunal level for substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 C. proc. civ, art. 213 din Legea nr. 207/2015, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction for challenging fiscal security measures determined by tax debt value rather than issuing authority rank: The dispute involved a corporate entity’s challenge against a fiscal authority’s decision to impose security measures to recover a tax debt of 240,944 RON, arising from profit tax and VAT; the lower court had declined material jurisdiction on the basis that the issuing authority was a central body, while the appellate court had declined on the basis of the value threshold, creating the jurisdictional conflict. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and the 2017 principle unifying jurisprudence, the Supreme Court held that jurisdiction for challenges to security measure decisions is determined by the value of the underlying tax claim rather than the hierarchical rank of the issuing agency; consequently, because the debt was below the 1,000,000 RON threshold for appellate courts, the case was remanded to the tribunal level for substantive review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de faţă,
Deliberând, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, reclamanta A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, solicitând desfiinţarea acesteia şi a actelor subsecvente, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Ilfov
Prin Sentinţa civilă nr. 937 din 3 aprilie 2017, Tribunalul Ilfov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de intimată şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, care face parte din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti
Prin Sentinţa civilă nr. 21 din 9 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă (contencios administrativ şi fiscal).
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Curtea a reţinut că decizia contestată are ca obiect instituirea unei măsuri asigurătorii, având la bază suma estimată prin procesul-verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul ANAF - DRAF Bucureşti, de 240.944 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.
A arătat că în speţă este aplicabil criteriul valoric, făcând referire şi la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauze similare, precum şi la soluţia de unificare a jurisprudenţei adoptată în şedinţa din 22 mai 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că "instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală."
Având în vedere dispoziţiile legale, astfel cum au fost interpretate în practica judiciară, reţinând că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, deşi nu vizează în mod direct raportul de drept fiscal privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, are o strânsă legătură cu acesta, având ca obiect instituirea unor măsuri pentru asigurarea recuperării debitului care face obiectul deciziei de impunere, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 teza I, litigiul privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON.
Pe de altă parte, raportat la considerentele reţinute prin sentinţa Tribunalului Ilfov, actul administrativ fiscal care formează obiectul capătului principal de cerere este emis de o autoritate care are competenţe limitate teritorial - Direcţia Regionala Antifraudă Bucureşti.
3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speţă, reclamanta A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, contestaţie împotriva Deciziei nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, prin care s-a dispus instituirea de măsurilor asigurătorii pentru sumele datorate de reclamantă, reprezentând impozit pe profit şi TVA de plată, în cuantum total de 240.944 RON.
Actul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind supus căii de atac prevăzute de art. 213 alin. (13) din acelaşi act normativ, anume contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă.
În temeiul normei de trimitere, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanţele competente în funcţie de valoarea creanţei pentru care s-au dispus aceste măsuri, şi nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Decizia nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 240.944 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA de plată, face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Această concluzie este dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care, deşi are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.
Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.
Având în vedere că decizia contestată în cauză priveşte o creanţă inferioară valorii de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Ilfov, secţia civilă (de contencios administrativ şi fiscal).
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă - completul de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă - completul de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM