Appeal against annulment of lawsuit for unpaid stamp duty held inadmissible as reexamination ruling is final.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal as inadmissible, upholding the lower court's final ruling that had annulled the underlying lawsuit for failure to comply with procedural regularization requirements (non-payment of the 50 RON stamp duty and failure to certify documents). The dispute arose from an administrative action challenging administrative decisions and seeking damages, which was annulled by the Court of Appeal under Article 200(4) of the Civil Procedure Code after the claimant failed to cure defects; the claimant's subsequent reexamination request was rejected as unfounded. The High Court held that under Article 200(5) and (7) of the Civil Procedure Code, the reexamination ruling on an annulment is definitively final and not subject to appeal or recourse, per Articles 457(1) and 634(1) point 1, making the recourse inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 200 alin. (3) C. proc. civ, art. 200 alin. (4) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 200 alin. (5) din C. proc. civ, art. 200 alin. (7) C. proc. civ, art. 200 alin. (4) C. proc. civ; Appeal against annulment of lawsuit for unpaid stamp duty held inadmissible as reexamination ruling is final: Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut că, reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi înlăturat neregularităţile aferente cererii sale în termenul de 10 zile de la data când i s-au comunicat lipsurile cererii sale, acordat conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. - şef serviciu-serviciu profesii juridice conexe şi C. - ministru interimar al justiţiei solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 8 din 11 ianuarie 2017, emisă de B., şef Serviciu Profesii Juridice Conexe şi Hotărârea nr. 1 din 15 februarie 2017, emisă de C., ministru interimar al Justiţiei. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 100.000 Euro.
În conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 februarie 2017, instanţa a dispus comunicarea către reclamant a următoarelor obligaţii: de a achita taxa judiciară de timbru, în cuantum de 50 RON, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii comunicării, sub sancţiunea anulării cererii; de a indica codul său numeric personal, adresa electronică, numărul de telefon şi de fax; de a indica adresa electronică, numărul de telefon sau de fax pentru pârâţi (dacă îi sunt cunoscute); de a certifica înscrisurile depuse la dosar pentru conformitate cu originalul; de a preciza distinct cuantumul daunelor materiale şi cuantumul daunelor morale; de a depune, în copie, actele contestate.
La data de 13 martie 2017, reclamantul a depus precizări în cuprinsul cărora a formulat critici privind obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, iar instanţa de fond având în vedere conţinutul precizărilor a calificat cererea ca reprezentând o cerere de reexaminare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, nici după respingerea cererii de reexaminare a modului de stabilire a acesteia şi comunicarea încheierii, nu a precizat distinct cuantumul daunelor materiale şi cel al daunelor morale solicitate de la pârâte, nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse la Dosarul nr. x/2017, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 8 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, în baza art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.
2. Cererea de reexaminare
La data de 12 octombrie 2017 petentul A. a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2017/a2, o cerere prin care a solicitat reexaminarea încheierii de şedinţă din data de 8 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, prin care cererea de chemare în judecată a fost anulată pentru neîndeplinirea tuturor obligaţiilor stabilite prin rezoluţia din 28 februarie 2017.
3. Soluţia pronunţată asupra cererii de reexaminare
Prin Încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut că, reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi înlăturat neregularităţile aferente cererii sale în termenul de 10 zile de la data când i s-au comunicat lipsurile cererii sale, acordat conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea s-a reţinut că măsura anulării cererii a fost dispusă în mod corect, pentru că reclamantul nu a timbrat acţiunea sa, deşi i s-a respins şi cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din 16 martie 2017 ce i-a fost comunicată la data de 3 august 2017.
S-a considerat de instanţa de fond că impunerea unei taxe judiciare de timbru de 50 RON nu afectează în niciun caz accesul liber la justiţie, deoarece nici Curtea Constituţională şi nici CEDO nu a reţinut că taxa în sine ar putea încălca accesul la justiţie, ci doar cuantumul exagerat raportat la veniturile reclamantului (Weissman şi alţii împotriva României, Iorga împotriva României, Nemeti împotriva României).
Ori în speţa de faţă reclamantul nici nu a formulat o cerere de acordare a unor facilităţi cu privire la plata taxei judiciare de timbru, iar pe de altă parte, indiferent de cuantumul veniturilor reclamantului nu se poate reţine că taxa are o asemenea valoare care ar împiedica accesul la justiţie al reclamantului.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., invocând dispoziţiile art. 1, 21, 24, 124, 151 şi 152 din Constituţia României.
5. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că obiectul litigiului de faţă îl reprezintă o cerere de chemare în judecată care a fost anulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în procedura de regularizare, reţinându-se că reclamantul A. nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON şi nu a certificat pentru conformitate cu originalul înscrisurile depuse la Dosarul nr. x/2017, conform art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.
În această situaţie sunt incidente prevederile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării."
Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ. "Cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)".
În condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres, o cale specifică de atac împotriva încheierilor pronunţate conform art. 200 alin. (4) C. proc. civ., partea nemulţumită de soluţia instanţei are obligaţia procesuală de a promova respectiva cale de atac, fiind exclusă posibilitatea formulării apelului sau recursului prin prisma prevederilor art. 466 alin. (1), respectiv art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Deci, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului" şi ca atare nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.
Cum în cauza de faţă, Încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri care este exceptată căii de atac a recursului.
6. Temeiul de drept al soluţiei
Având în vedere dispoziţiile art. 7, pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că recursul vizează o Încheiere care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 634 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, Înalta Curte va respinge recursul dedus judecăţii, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM