Constitutional relevance of judicial discretion to reduce attorney fees in funding disputes for residential social protection services

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 12 august 2016, sub nr. x/118/2016, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Sociala şi Protecţia Copilului Constanţa (DGASPC) a chemat în judecată Comuna Târguşor prin Primar şi Consiliul Local Târguşor, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâţilor la plata sumei de sumei de 54.907,38 RON, aferentă perioadei octombrie 2013 - decembrie 2015, reprezentând contribuţia acestora la finanţarea activităţii de protecţie a beneficiarilor serviciilor sociale, proveniţi de pe raza unităţii administrative teritoriale;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenţei fiecărei obligaţii de plată şi până la data achitării efective a debitului;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1878 din 21 decembrie 2017 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Târguşor prin Primar şi Consiliul Local Târguşor, a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 44.744,78 RON - contribuţie la finanţarea activităţii de protecţie a copiilor protejaţi în sistem rezidenţial, de asistenţă maternală, a persoanelor majore care beneficiază de protecţie în temeiul art. 51 din Legea nr. 272/2004 pentru perioada octombrie 2013 - decembrie 2015; la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 44.744,78 RON - începând cu data punerii în întârziere pentru fiecare obligaţie de plată lunară şi până la data achitării efective a debitului; a respins, ca nefondată, cererea pentru pretenţiile în sumă de 10.162,50 RON reprezentând contribuţie la finanţarea activităţii de întreţinere a persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea DGASPC Constanţa şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 500 RON - cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi pârâţii Comuna Târguşor Prin Primar şi Consiliul Local Târguşor, care au criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

La data de 22 iunie 2017 reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 şi a art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia civilă nr. 813/CA din data de 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

5. Calea de atac exercitată

Împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, reclamanta a arătat că hotărârea atacată încalcă dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 conform cărora "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale". Consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

6. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. invocând încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţia României.

Art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede următoare:

"Instanţa poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Curtea de apel a considerat că dispoziţiile legale pretins a fi neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cererii deduse judecăţii de faţă şi a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prescrise de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Instanţa de control judiciar nu poate împărtăşi concluzia la care a ajuns curtea de apel.

Răspunzând punctual motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Sub acest aspect, nu se poate susţine că nu are legătură cu cauza atât timp hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi sub aspectul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), motivat de faptul că prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanta nr. 147 din 11 mai 2016, s-a aprobat încheierea contractului de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică vizând 55 dosare, incluzând cauza de faţă, cu un onorariu/dosar în valoare de 1.000 RON.

De asemenea, Înalta Curte consideră că sunt întrunite şi cerinţele indicate de art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, pe de o parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată la cererea reclamantei şi, pe de altă parte, nu s-a pronunţat, anterior, o decizie a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Opinia Înaltei Curţi este aceea că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În consecinţă, se va trimite cauza Curţii de Apel Constanţa, ca instanţă competentă să realizeze şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege, necesare pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată de recurenta-reclamantă, respectiv şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate precum şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, Decizia civilă nr. 813/CA din 28 septembrie 2017 în sensul că, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 813/CA din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, Decizia civilă nr. 813/CA din 28 septembrie 2017 în sensul că:

Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM