Inadmissibility of appeal against final judicial inspection resolution under Law 317/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, B. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi C. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare din 20 februarie 2015 dispusă în Dosar nr. x/2015, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului - şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2485 din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, B. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi C. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") recurentul susţine că motivarea instanţei de fond este superficială şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") arată că, judecătorul fondului a acceptat fără nicio motivare un fapt nereal, respectiv faptul că în speţă nu s-a dispus începerea cercetării prealabile pentru că nu existau indiciile săvârşirii unei abateri care să poată fi sancţionată.

3. Procedura de soluţionare a recursului

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

3.1. Examinarea recursului în completul de filtru, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La termenul din camera de consiliu din 14 decembrie 2017, Completul de filtru, în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată şi completată, a pus în vedere părţilor să-şi prezinte punctul de vedere asupra admisibilităţii recursului.

La data de 29 ianuarie 2018, recurentul a depus un memoriu prin care a solicitat admiterea recursului şi a precizat că nu este de acord cu soluţia propusă. În cuprinsul memoriului recurentul susţine că punctul 4 din raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului constituie o acţiune premeditată. Raportul a fost depus la dosarul cauzei la data de 31 august 2017 precizând anticipat că "În raport de decizia de unificare a practicii judiciare luată în şedinţa din 9 octombrie 2017 a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal va fi invocată din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în sensul că această prevedere este incidentă şi în ipoteza rezoluţiei de clasare".

În legătură cu memoriul depus, Înalta Curte arată că data menţionată în finalul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 reprezintă numai data depunerii la dosar a proiectului de raport şi nu forma finală a acestuia, aşa cum statuează dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 14 decembrie 2017 termen acordat în Camera de Consiliu, Completul de filtru a analizat raportul, l-a finalizat şi a dispus comunicarea lui. Rezultă aşadar că, în mod judicios şi firesc, s-a avut în vedere Hotărârea anterioară a Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din data de 9 octombrie 2017.

3.2. Analizarea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Completul de filtru reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Completul de filtru reţine că, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, au următoarea formă:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, faţă de soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, şi faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentinţa civilă nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de A. împotriva Rezoluţiei nr. 37/IJ/14/DIP/2015 emise de Inspecţia Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

4. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2485 din 6 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM