Suspension of administrative performance evaluation: failure to prove well-justified case after underlying annulment action dismissed

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Fişa de evaluare nr. 1443/DGMRS din 26 octombrie 2015 privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor în perioada 1 septembrie 2014 - 18 august 2015, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare ce face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 156 din 14 iulie 2016, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocate de pârât, reţinând că fişa de evaluare contestată este un act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2040.

Pe fond, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de suspendare a Fişei de evaluare nr. 1443/DGMRS din 26 octombrie 2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul, în esenţă, că în mod eronat instanţa a reţinut că nu este îndeplinită condiţia privind prevenirea unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau imposibil de reparat, pentru că, în cazul în care nu va obţine suspendarea executării fişei de evaluare, nu se va putea înscrie la concursul pentru gradaţia de merit până în anul 2020 şi, implicit, va fi lipsit de beneficiile materiale aferente acestei gradaţii.

A mai arătat că actul atacat a fost emis fără a fi motivat de intimatul-pârât, aspect care duce la nulitatea absolută a acestuia.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, prin Sentinţa civilă nr. 250 din 7 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, până la soluţionarea definitivă a căruia s-a formulat cererea de suspendare, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantului de anulare, ca nefondată.

În aceste condiţii, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluţionarea recursului se va face în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-reclamant, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Fişa de evaluare nr. 1443/DGMR din 26 octombrie 2015 emisă de comisia de evaluare din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ce face obiectul cererii de suspendare, se bucură de prezumţia de legalitate/de conformitate.

Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reţinut şi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului - comunicat părţilor pentru a-şi prezenta punctul de vedere -, recurentul-reclamant a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Oradea.

Prin Sentinţa civilă nr. 250 din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea a respins cererea reclamantului de anulare a fişei de evaluare, ca neîntemeiată. Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudenţa sa constată, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaiimpunându-se analiza motivelor de recurs privind condiţia prevenirii pagubei iminente.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 156 din 14 iulie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM