Provisional suspension of agricultural payment refusal: requirement of well-justified case absent when annulment claim previously dismissed on merits

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2015, reclamanta A. SRL prin Administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Călăraşi, suspendarea Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin de suprafaţă-Campania 2011 emise de pârâtă.

1.2. Soluţia primei instanţe

Pentru soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 17.877,81 RON, conform dispoziţiilor instanţei.

Prin Sentinţa nr. 1210 din 18 aprilie 2016, Curtea a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. SRL în insolvenţă a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată în sensul suspendării Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 emisă de APIA - Centrul Judeţean Călăraşi.

A arătat că şi-a întemeiat cererea de suspendare pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, a arătat că Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 este, în mod evident, nelegal şi netemeinic emisă, existând o bănuială rezonabilă asupra prezumţiei de nelegalitate a acesteia. Astfel, motivele avute în vedere de echipa de control sunt netransparente, neîntemeiate, nelegale, nedovedite şi neclare.

Astfel, instanţa de fond a interpretat trunchiat dispoziţiile legale şi situaţia de fapt, motivele invocate de organul de control nefiind susţinute de realitate obiectivă, faptică şi scriptică şi de cadrul legal stabilit de legiuitor.

Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, a apreciat că punerea în aplicare a deciziei contestate va avea ca efect blocarea activităţii sale, a îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate faţă de terţi, generând pierderea clientelei, lipsa materiei prime, rezilierea contractelor de arendă, disponibilizarea angajaţilor şi falimentul.

A susţinut recurenta că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa neprecizând motivele care au dus la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de suspendare.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, prin Sentinţa civilă nr. 487 din 15 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins acţiunea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015, ca nefondată.

În aceste condiţii, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluţionarea recursului se va face în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 emisă de APIA - Centrul Judeţean Călăraşi, ce face obiectul cererii reclamantei de suspendare, se bucură de prezumţia de legalitate/de conformitate.

Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond îndeplinind exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reţinut şi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului - comunicat părţilor pentru a-şi prezenta punctul de vedere -, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalul Giurgiu, secţia civilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 487 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Giurgiu a respins cererea reclamantei de anulare a deciziei menţionate, ca neîntemeiată. Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudenţa sa constată, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Nu în ultimul rând, se reţine că reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 până la pronunţarea instanţei de fond, invocând ca temei legal prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, cererea de anulare a deciziei fiindu-i respinsă, prevederile art. 15 alin. (4) din lege nu-i sunt aplicabile.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaiimpunându-se analiza motivelor de recurs privind condiţia prevenirii pagubei iminente.

3.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SRL prin administrator judiciar B. împotriva Sentinţei nr. 1210 din 18 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM