Competence for objections to enforcement of administrative judgments under Law no. 554/2004 and Article 651 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată, la data de 23 mai 2017, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B.", anularea actelor de executare nelegale efectuate în Dosarul de executare nr. x/2017 deschis la Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B." şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, respectiv a Încheierii din Dosarul nr. x/2017 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a Somaţiei nr. y din 10 mai 2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 6710 din 15 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în temeiul art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, că instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv, acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

De asemenea, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Astfel, a apreciat Judecătoria că instanţa de executare în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, Tribunalul Cluj.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Cluj, secţia de administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 924 din 8 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A reţinut că, în cauză, executarea silită a fost contestată cu privire la actele executorului judecătoresc din Dosarul execuţional nr. x/2017 şi Încheierea nr. 13141/299/2016 prin care s-a încuviinţat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

În conformitate cu art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, instanţa de executare (potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ) are doar competenţa de a aplica, respectiv de a acorda sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, litigiul are ca obiect contestaţia la executare formulată cu privire la procedura de executare a Sentinţei civile nr. 1819 din 2 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar nicidecum aplicarea, respectiv acordarea sancţiunii sau a penalităţilor prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competenţa instanţei de executare în materia contenciosului administrativ.

Pe cale de consecinţă, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, sunt incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 651. - Instanţa de executare

(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

(4) În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel."

În cauză, potrivit celor menţionate în cuprinsul contestaţiei la executare, sediul debitorului Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în contradictoriu cu intimaţii A., Societatea Civilă Profesională de Executare Silită "B." în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM