Jurisdictional competence for challenging local immigration authority’s refusal to extend residence right for family reunification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Bucharest Tribunal, Section II of Administrative and Fiscal Law, as the first-instance court for the case. The dispute concerned a challenge to an administrative refusal by the local Directorate of Immigration to extend the plaintiff's right of residence for family reunification, which was issued under Emergency Ordinance No. 194/2002. Because the specific ordinance did not provide a rule regarding jurisdiction for refusal of extension (unlike refusal of initial entry), the general provisions of Law No. 554/2004 applied; the court determined that since the issuing authority was a local public authority, Article 10(1) of the Administrative Contentious Law mandated that the case be heard by the court of first instance (the Tribunal) rather than the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional competence for challenging local immigration authority’s refusal to extend residence right for family reunification: De asemenea, a mai reţinut Tribunalul că, potrivit art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de refuz a dreptului de şedere se comunică solicitantului prin decizia de returnare care, potrivit art. 85 alin. (1) din acelaşi act normativ, poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată, la data de 9 februarie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, anularea Adresei nr. 3315162/DIMB/SCST/C1/BA din 25 august 2016 prin care i-a fost refuzată cererea de prelungire a dreptului de şedere în scopul reîntregirii familiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1775 din 16 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că O.U.G. nr. 194/2002 nu conţine prevederi speciale privind instanţa competentă să soluţioneze cererea de prelungire a dreptului de şedere în scopul reîntregirii familiei, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5842 din 11 octombrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A apreciat instanţa că reclamantul contestată o decizie emisă în baza O.U.G. nr. 194/2002 de Inspectoratul General pentru Imigrări, instituţie inclusă în categoria autorităţilor şi instituţiilor centrale.
De asemenea, a mai reţinut Tribunalul că, potrivit art. 52 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, decizia de refuz a dreptului de şedere se comunică solicitantului prin decizia de returnare care, potrivit art. 85 alin. (1) din acelaşi act normativ, poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea răspunsului Direcţiei pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti (DIMB), Adresa nr. 3315162/DIMB/SCST/C1/BA din 25 august 2016.
Deci, actul administrativ vătămător pentru reclamant este materializat în adresa menţionată, prin care Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti i-a comunicat, ca răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 2 august 2016, că i-a fost refuzată prelungirea dreptului de şedere în scop de reîntregire a familiei, în temeiul art. 46 alin. (2) lit. b) raportat la art. 2 lit. e<SUP>1</SUP>) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
O.U.G. nr. 194/2002 nu dispune cu privire la soluţionarea acţiunii vizând anularea refuzului de prelungire a dreptului de şedere în scopul reîntregirii familiei, astfel încât, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Dispoziţiile legale reţinute de Tribunalul Bucureşti nu sunt menţionate în cadrul capitolului şi secţiunii din ordonanţa de urgenţă referitoare la cererea de prelungire a dreptului de şedere în scopul reîntregirii familiei.
În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, în calitate de emitent al actului administrativ potenţial vătămător pentru reclamant, este o autoritate publică de nivel local.
În aceste condiţii, potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene [...] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Imigraţie - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM