Jurisdictional competence for nullity of civil contracts under integrity law: determination by nature of contract per Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Tribunal of Teleorman, specialized in administrative and fiscal litigation, to hear the case on the merits. The dispute concerned an action brought by the National Integrity Agency to establish the absolute nullity of several civil contracts (service and lease agreements) concluded by a local municipal administration, following a definitive integrity report confirming that the local mayor violated conflict-of-interest rules. The lower courts had disagreed on competence: the first instance tribunal dismissed the case for lack of material competence, arguing that the nullity action was subsidiary to the administrative confirmation of the conflict of interest, while the appellate court rejected this view and referred the matter back to the first instance, creating the conflict. Relying on its landmark Decision No. 10/2017, the Supreme Court held that the competent court for nullity actions under Law No. 176/2010 must be determined by the legal nature of the underlying contract, not by the subsidiary nature of the request relative to the integrity finding. Applying the territorial and material jurisdiction rules of Law No. 554/2004 (specifically Articles 2 and 10), the Court established that actions regarding acts executed by local public authorities fall under the jurisdiction of administrative-fiscal tribunals, thereby overruling the argument for general civil or appellate administrative jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 176/2010, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 176/2010, art. 123 din C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 176/2010; Jurisdictional competence for nullity of civil contracts under integrity law: determination by nature of contract per Law 554/2004: The dispute concerned an action brought by the National Integrity Agency to establish the absolute nullity of several civil contracts (service and lease agreements) concluded by a local municipal administration, following a definitive integrity report confirming that the local mayor violated conflict-of-interest rules. The lower courts had disagreed on competence: the first instance tribunal dismissed the case for lack of material competence, arguing that the nullity action was subsidiary to the administrative confirmation of the conflict of interest, while the appellate court rejected this view and referred the matter back to the first instance, creating the conflict. Relying on its landmark Decision No. 10/2017, the Supreme Court held that the competent court for nullity actions under Law No. 176/2010 must be determined by the legal nature of the underlying contract, not by the subsidiary nature of the request relative to the integrity finding. Applying the territorial and material jurisdiction rules of Law No. 554/2004 (specifically Articles 2 and 10), the Court established that actions regarding acts executed by local public authorities fall under the jurisdiction of administrative-fiscal tribunals, thereby overruling the argument for general civil or appellate administrative jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive section as the basis for establishing the competent court to solve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată, la data de 17 mai 2017, pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., Primăria Pietroşani - prin Primar şi IF B., constatarea nulităţii Contractului de prestări servicii nr. x din 26 noiembrie 2008, a Contractului de închiriere nr. y din 23 martie 2012 şi a Contractului de închiriere nr. z din 9 martie 2011 încheiate între Primăria Comunei Pietroşani, judeţul Teleorman, şi IF B..
Prin Sentinţa civilă nr. 525 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Teleorman a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată, din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că obiectul acţiunii priveşte constatarea nulităţii unor contracte care sunt de natură civilă, întrucât nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice. De asemenea, cererea de chemare în judecată are ca temei Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor publice, care instituie o competenţă specială, conferind competenţă specială instanţei de contencios administrativ cu privire la toate actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, neinteresând, deci, natura actului. Astfel, cererea privind anularea actelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese nu poate avea decât un caracter subsidiar acţiunii de constatare a conflictului de interese, fiind, de altfel, şi cauza principală a nulităţii acestora.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4753 din 6 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
A apreciat instanţa că, potrivit Deciziei nr. 10 din 19 iunie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenţia Naţională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului.
A constatat Curtea că Tribunalul Teleorman nu a făcut o analiză juridică a contractelor a căror nulitate se solicită, natura juridică a acestora nefiind stabilită prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Astfel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa a fost declinată în favoarea Tribunalului Teleorman.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 133 pct. 1 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
În cauză, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii Contractului de prestări servicii nr. x din 26 noiembrie 2008, a Contractului de închiriere nr. y din 23 martie 2012 şi a Contractului de închiriere nr. z din 9 martie 2011 încheiate între Primăria Comunei Pietroşani, judeţul Teleorman, şi IF B., urmare a faptului că Raportul de evaluare, prin care s-a reţinut că A., în calitate de primar al Comunei Pietroşani, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, a rămas definitiv prin Decizia ÎCCJ nr. 1475 din 25 aprilie 2017.
Înalta Curte, în soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, reţine că problema stabilirii instanţei competente să soluţioneze acţiunea având ca obiect anularea contractului de muncă sau a contractului civil, formulată de Agenţia Naţională de Integritate, ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa unui conflict de interese, a fost analizată şi dezlegată prin Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, în vigoare de la 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 840 din 24 octombrie 2017.
Prin această decizie s-a statuat că,
"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanţa competentă să soluţioneze acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenţia Naţională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existenţa conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului."
De asemenea, în considerentele deciziei, s-au reţinut următoarele:
"96. Cu referire la considerentele exprimate în susţinerea primei orientări jurisprudenţiale, conform cărora: "(...) cererea de anulare a respectivelor contracte are un caracter subsidiar acţiunii de constatare a conflictului de interese, fiind, de altfel, şi cauza principală a nulităţii acestora. Aşadar, competenţa de soluţionare se determină în raport cu cererea principală, care este acţiunea de constatare a conflictului de interese", se reţine că, deşi nu se poate contesta că cererea de constatare a nulităţii absolute a actelor juridice în discuţie trebuie să fie precedată de constatarea existenţei unui conflict de interese, respectiv că anularea actelor juridice la care face referire art. 23 din Legea nr. 176/2010 este o consecinţă a constatării, în condiţiile legii, a unui conflict de interese, din punct de vedere procedural nu există niciun argument legal pentru care să se poată aprecia că operează o prorogare de competenţă în sensul menţionat.
97. Astfel, dispoziţiile art. 123 din C. proc. civ., care prevăd că cererile accesorii, adiţionale şi incidentale se judecă de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, au ca situaţie premisă formularea mai multor cereri, care nu au toate caracter principal, în cadrul aceluiaşi proces.
98. Or, în ipoteza analizată, constatarea existenţei conflictului de interese şi cererea de constatare a nulităţii actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese sunt proceduri distincte care nu pot fi soluţionate concomitent.
99. În plus, constatarea existenţei conflictului de interese se face prin raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate, raport împotriva căruia persoana care face obiectul evaluării poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ, conform art. 22 din Legea nr. 176/2010, după cum aceasta poate alege să nu conteste acest raport, neexistând în acest caz o acţiune pretins principală adresată instanţei de contencios administrativ.
100. Prin urmare, nu se poate considera că instanţa competentă conform art. 22 din Legea nr. 176/2010 va soluţiona şi cererile formulate în condiţiile art. 23 din acelaşi act normativ, dispoziţiile art. 123 din C. proc. civ. nefiind aplicabile, pentru considerentele expuse."
Astfel, nu este întemeiată reţinerea Tribunalului Teleorman în sensul că cererea privind anularea actelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor privind conflictul de interese nu poate avea decât un caracter subsidiar acţiunii de constatare a conflictului de interese, pentru a se reţine competenţa curţii de apel.
În cauză, acţiunea Agenţiei Naţionale de Integritate, întemeiată pe art. 23 din Legea nr. 176/2010, priveşte constatarea nulităţii unor contracte încheiate de Primăria Pietroşani şi de A., în calitate de primar, cu Întreprinderea Familială B.
Ipoteza art. 23 din lege, aplicabilă în speţă, se referă la acte juridice administrative încheiate, care au un caracter bilateral/multilateral de natură contractuală.
Sensul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 este acela de a institui aplicarea normelor de competenţă din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, tuturor acţiunilor introduse la instanţele de contencios administrativ, care reprezintă dreptul comun în materie, derogatoriu de la dispoziţiile generale cuprinse în C. proc. civ. În acest mod, legiuitorul a ales să dea prioritate, în privinţa regulilor de competenţă, prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu celor cuprinse în C. proc. civ., act normativ care, potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010, se aplică în completare.
În aceste condiţii, în raport cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, acţiunea vizând constatarea nulităţii unor acte întocmite de o autoritate publică locală se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman - Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii A., Primăria Pietroşani prin Primar şi IF B. în favoarea Tribunalului Teleorman- Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM